7 poeţi într-un show unicat: „Dragobete de poezie şi blues”

Feb 16th, 2017 | By admin | Category: Proiecte

Vineri, 24 februarie 2017, de la ora 18:00, în Sala Studio a Teatrului de Comedie din Bucureşti (Str. Sf. Dumitru nr. 2), Muzeul Național al Literaturii Române din Bucureşti, împreună cu Teatrul de Comedie, organizează un eveniment cultural unicat dedicat Zilei de Dragobete, ”Dragobete de poezie şi blues”. Un show cu dragoste, în care șapte poeţi susţin șapte microrecitaluri cu cele mai frumoase poezii de dragoste scrise de către ei şi, la o singură alegere, de un alt poet. Poeţi invitaţi (în ordine alfabetică): Ioana Crăciunescu, Teodor Dună, Florin Iaru, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Adrian Suciu şi Paul Vinicius. Maestrul Mircea Tiberian va rezona cu poezia celor 7, la pian, în ritm de blues şi jazz. Invitatul de onoare al serii este academicianul Mihai Șora, care va prezenta un text inedit despre Iubire. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. „7 dintre cei mai spectaculari şi mai în vogă poeţi români contemporani au pregătit 7 poeme de dragoste, într-un show unicat, aflat sub marca deja arhicunoscută a Serilor de Blues şi Poezie. La Comedie. Maestrul Mircea Tiberian pregăteşte şi el surprize de inimă şi muzică albastră, blue&blues. Se anunţă unul dintre cele mai speciale evenimente de poezie şi jazz ale anului.”, a declarat Dan Mircea Cipariu, amfitrionul proiectului „Dragobete de poezie şi blues”. AgenţiadeCarte.ro este partenerul media al evenimentului.

”Dragobetele” este una dintre sărbătorile populare românești legate de dragoste și de renaşterea naturii după vegetarea din iarnă. Grupuri de băieţi şi fete, care se întâlneau la biserică, mergeau la cules de ghiocei, viorele şi tămâioare, pentru a le pune la icoană şi a le folosi, în anumite împrejurări la făcut farmece de dragoste ori pentru a le arunca, de Sânziene, în ape curgătoare. Spre orele amiezii fiecare flăcău îşi fugărea aleasa şi, dacă o prindea, o săruta în văzul tuturor. De aici şi expresia ”Dragobetele sărută fetele!”.

Ioana Crăciunescu (actriţă de teatru şi cinema şi poetă) s-a născut la 13 noiembrie 1950, la Bucureşti. În 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale din Bucureşti şi a devenit actriţă a Teatrului Nottara. A publicat volumele: “Duminica absent”, Cartea Românească, București, 1980; “Supa de ceapă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; “Iarna clinic”, Cartea Românească, București, 1983; “Mașinăria cu aburi”, Editura Eminescu, București, 1984; “Creștet și gheare”, Cartea Românească, București, 1998; Supa de ceapă / Soupe à l’oignon, Editura Brumar, Timișoara, 2007; “Mon general”, Editura Tracus Arte (în curs de apariţie), 2014. Filmografie: Actorul și sălbaticii (1975); Artista, dolarii și ardelenii (1980). Ioana Crăciunescu a jucat în producțiile Pullman paradis (1995), Mensonge (1993), Quelque part vers Conakry (1992), Întâmplări cu Alexandra (1989), Duminica în familie (1987), Să-ți vorbesc despre mine (1987), Femeia din Ursa Mare (1982), La capătul liniei (1982), De ce trag clopotele, Mitică? (1981), Ion: Blestemul pamântului, blestemul iubirii (1979), Ediție specială (1978). Ioana Crăciunescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariştilor români, a UCIN şi UNITER.

Teodor Dună (n. 1981) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. A publicat volumele: trenul de treieşunu februarie, Editura Vinea (2002, Premiul Naţional pentru Debut „Mihai Eminescu”, Botoşani, 2003), catafazii, Editura Vinea (2005), de-a viul, Editura Cartea Românească (2010) şi der lärm des fleisches, Edition Solitude, Germania (2012). Grupaje din poemele sale au fost traduse în franceză, engleză, suedeză, bulgară, spaniolă, maghiară. Pe 15 ianuarie 2016, a primit Premiul “Cartea de poezie a anului 2015” pentru volumul “obiecte umane”, Editura Cartea Românească.

“În obiecte umane, principiul poetic e o imagine desfășurată în avalanșă, o notație ce merge în catastrofă și care sare imediat într-un scenariu fantasmatic dus regulat, la rându-i, în parabolă. Notația transformată în vedenie, cam ca la Ion Mureșan, proiectează un film de concrete anxioase și de peripeții în metafizic, nonșalant relatate. Căci într-acolo se uită – și acolo vede – Teodor Dună, poet cu o forță imaginativă eruptivă, dar ritualizată. Iar de văzut vede și el cum „cadavrele se descompun” și face reportajul – nu clinic însă, ci fantasmatic – al unei agonii. Totul într-o materialitate imaginativă și o acuitate existențială proprii doar poeților cu viziune.”

Florin Iaru s-a născut la 24 mai 1954. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1978. A fost membru al „Cenaclului de Luni” şi al cenaclului „Junimea”. A debutat cu volumul de poezii “Cîntece de trecut strada” (Albatros, 1981). Dintre volumele publicate, menţionăm: “Aer cu diamante”– alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan (Litera, 1982), “La cea mai înaltă ficţiune” (Cartea Românească, 1984), “Înnebunesc şi-mi pare rău” (Cartea Românească, 1990). Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Spania, Statele Unite etc. Unul dintre cei mai valoroşi poeţi români ai ultimelor decenii, Florin Iaru a devenit mai nou şi publicist, şi… prozator: ultimele sale două cărţi, “Fraier de Bucureşti” (Editura Polirom, 2011) şi “Povestiri cu final schimbat” (Editura ART, 2013), îl impun ca mare maestru al unor formule narative ultrascurte, foarte personale, spumoase, surprinzătoare, încântătoare.

Nora IUGA (4.I.1931, Bucureşti; numele la naştere: Eleonora), poetă, prozatoare şi traducătoare. Este fiica Elenei Zsiga/Iuga, balerină la Opera Română, şi a lui Iosif (Josef) Zsiga/Iuga, violonist la Filarmonică. Prin mamă (Eufrosina-Cornelia, din Galaţi, căsătorită Teodorescu), Elena Iuga avea o dublă ascendenţă, bulgară şi greacă, tatăl – Heinrich Schmidt – fiind cetăţean german. La rândul său, Iosif Iuga (în acte: Josef Zsiga până în 1939, când îşi românizează numele) provine, pe linie maternă, dintr-o familie de sârbi din Vârşeţ (Banatul sârbesc) stabilită în apropiere de Timişoara, tatăl fiind jumătate croat, jumătate ungur. I. urmează primele două clase primare la Bucureşti, pe a treia la Timişoara, în clasa a patra primară şi în primii doi ani de gimnaziu fiind înscrisă la Institutul Ursulinelor din Sibiu. La 13 ani se transferă la Liceul „Iulia Hasdeu” din Bucureşti, absolvit în 1949, an în care devine studentă la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene, la secţia germanistică, avându-i ca profesori, între alţii, pe G. Călinescu, Tudor Vianu şi Henri Wald. După absolvirea studiilor universitare (1954), devine profesoară la o şcoală generală din Sibiu, apoi redactor la „Neuer Weg”, la secţia de politică externă; iar ulterior, bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1969), redactor la Editura Enciclopedică (devenită Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică) (1969-1977), apoi la revista „Volk und Kultur” (1977-1986). Debutul său absolut se produce în 1965, în „Gazeta literară”, cu un grupaj de trei poezii, dintre care una intitulată subversiv Respiraţie liberă; iar debutul editorial, în 1968, cu Vina nu e a mea. Al doilea volum al autoarei, Captivitatea cercului (1970), este scos din circulaţie la doar câteva săptămâni de la apariţie, ca urmare a unei decizii venite de la Centrala Cărţii (organism subordonat Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă). În plus, I. va avea interdicţie de publicare timp de opt ani, până în 1978. Participă la şedinţele Cenaclului „Nicolae Labiş”, prezidat de Miron Radu Paraschivescu şi frecventat de onirici. (Cenaclul este desfiinţat în 1971, anul declanşării Revoluţiei Culturale.) De-a lungul timpului, colaborează la publicaţii precum „Luceafărul”, „Tribuna”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Arc”, „Lettre internationale”, „Observator cultural” ş.a. A fost de patru ori distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România: în 1980, pentru volumul Opinii despre durere; în 1994, pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom; în 1998, pentru traducerea romanului lui Günter Grass Toba de tinichea; şi în 2000, pentru Sexagenara şi tânărul. A mai primit, între altele, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în 1996, pentru Dactilografa de noapte, Premiul revistei „Cuvântul”, pentru Sexagenara şi tânărul, în 2000, şi pentru Fetiţa cu o mie de riduri, în 2005, Premiul de excelenţă al revistei „Poesis”, în 2000, precum şi Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în 2007, pentru contribuţia la promovarea literaturii germane. În intervalul mai 2009-mai 2010, a beneficiat de o bursă DAAD (Deutscher Akademischer Austausch Dienst) – cea mai importantă bursă acordată de statul german unui scriitor străin. Mai multe dintre cărţile autoarei au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Italia, Elveţia, Spania, Bulgaria şi Slovenia. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. A fost căsătorită cu poetul George Almosnino. Pe 15 ianuarie 2017, a primit Premiul Cartea de Poezie a anului 2016 pentru volumul “ascultă cum plâng parantezele”, Editura Cartea Românească.

Claudiu Komartin (n. 1983, București) a terminat liceul și s-a pus pe citit, pe scris și tradus. A publicat volumele de poezie „Păpușarul și alte insomnii” (Vinea, 2003, 2007), „Circul domestic” (Cartea Românească, 2005), „Un anotimp în Berceni” (Cartier, 2009, 2010) și „cobalt” (Casa de Editură Max Blecher, 2013). În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă „Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen”, tradusă în limba germană de Georg Aescht, iar în 2015 i-au apărut volumele „Vrpce potaman za balu mesa” (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și „Bir Garip Roman” (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.). Din 2010, este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher.


<


Adrian Suciu
este considerat unul dintre  scriitorii importanți afirmați după căderea comunismului în România. Dizident anticomunist la 17 ani (miner pînă la Revoluţie), ziarist incomod după căderea comunismului (multe procese de calomnie cîştigate împotriva unor politicieni români), funcționar parlamentar și guvernamental, Adrian Suciu a fost recent exclus, alături de alți scriitori, din Uniunea Scriitorilor din  România pentru vina de a fi criticat public în termeni duri conducerea acestei organizaţii profesionale a scriitorilor care a exclus, în ultimii ani, de 10 ori mai mulți scriitori decît au fost excluși pe întreaga durată a regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu și pentru vina de a cere respectarea principiilor de democrație, legalitate și transparență care trebuie să guverneze activitatea oricărei organizații.  Incomod, intransigent cu prostia, impostura și disoluția morală, Adrian Suciu este un personaj detestat de către establishmentul cultural românesc, cenzurat și interzis dar iubit, în egală măsură, de către publicul său. Autor de romane, poezie şi dramaturgie, cărţile sale se vînd în tiraje notabile şi cunosc ediţii multiple. A cîştigat numeroase premii literare naţionale şi internaţionale. Scrierile sale au fost traduse în ebraică, engleză, franceză, germană, italiană, maghiară etc. Este prezent în numeroase antologii de literatură română contemporană publicate în România sau în străinătate.


Paul Vinicius. Poet, dramaturg, jurnalist, născut la 24 ianuarie 1953, la Craiova. Din 1954, datorită carierei militare a tatălui, s-a stabilit, definitiv, cu familia, în Bucureşti. Urmează cursurile liceale la Colegiul Naţional „Sfântul Sava” (la acea dată, intitulat Liceul „Nicolae Bălcescu”). Absolvent al unei facultăţi politehnice bucureştene, renunţă la cariera inginerească imediat după decembrie 1989, reprofilându-se în domeniul jurnalistic. În 1994, în urma unui examen susţinut în faţa unei comisii a Ministerului Culturii, obţine atestatul de consilier editorial, iar din septembrie 2012 este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu un proiect de temă care urmează să focalizeze biografia şi opera literară a lui Vintilă Ivănceanu, reprezentant important al grupului oniric român. Debut literar publicistic în 1982, în revista Amfiteatru, cu poezie. Din 1982 şi până în prezent îi apar grupaje de poeme în majoritatea revistelor literar-culturale din ţară, printre care: Flacăra, SLAST, Contemporanul, Luceafărul, Lucifer, ArtPanorama, România Literară, Steaua, Euphorion, Cronica, Convorbiri Literare, Timpul, Poezia, Calende, Vatra, Tribuna, Dilema, Familia, Viaţa Românească, Mozaicul, Ateneu, Poesis, Hyperion, Contrafort ş.a. Membru fondator al cenaclului literar Universitas (1984-1990), coordonat de profesorul universitar şi criticul Mircea Martin. În 1987, cenzura comunistă îi interzice apariţia plachetei de poezie Marţea albastră, miercurea albă, care ar fi urmat să fie tipărită pe hârtie de ziar, în colecţia Cartea cea mai mică – colecţie în care au „debutat” majoritatea membrilor cenaclului Universitas şi nucleul „generaţiei ’90” (aşa cum avea s-o numească Laurenţiu Ulici) şi care apărea ca supliment literar al săptămânalului Convingeri comuniste, ziar editat de Centrul Universitar Bucureşti. Tot în 1987, devine laureat al Festivalului Naţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei, primind premiul „Nichita Stănescu” – al Serilor de Poezie de la Deseşti. Între 1990 şi 1998 lucrează în presa centrală – Flacăra, Cotidianul, Zigzag, Expres, Expres Magazin, Evenimentul Zilei, Privirea şi la postul de radio Fun Radio Bucureşti –, semnând articole şi editoriale în calitate de redactor, reporter special, şef de secţie şi director. Între 1994 şi 1998 este director literar al Editurii Nobile din Cluj-Napoca. Între 2005 şi 2009 colaborează cu o rubrică fixă de recenzii şi cronici literare la revista de cultură Agora on line, de pe Internet, semnând totodată recenzii și articole literare în Cuvântul, Luceafărul, Argeș, Tomis și Calende, precum și cronici de artă plastică și note de călătorii în străinătate. Din iunie 2011 şi până în martie 2012 a fost redactor şef adjunct, apoi secretar general de redacţie la săptămânalul Academia Caţavencu. Debut editorial în 1998, cu volumul de versuri Drumul până la ospiciu şi reîntoarcerea pe jumătate (Editura Crater, Bucureşti) – premiile Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO) –, urmat de volumele de poezie Eclipsa (Editura Crater, Bucureşti, 1999) – premiile Festivalului Internaţional de Poezie Sighetu Marmaţiei şi Festivalului de Poezie „George Coşbuc” de la Bistriţa – şi Studiu de bărbat (Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2002) – premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (ASB). În 2004 îi apare tipărită piesa de teatru Şi noi am fost în America (Editura Palimpsest, Bucureşti, 2004) – premiul Theatrum Mundi şi al primăriei municipiului Bucureşti –, iar în 2005, Un poem pentru Ioan Flora (Pagoda Press, S.U.A., 2005), urmat de volumul de dramaturgie Colonia Grafitti/Working class, heroes class (Editura MLR, Bucureşti, 2006) – nominalizat la premiile USR şi ASB. În 2011 îi apare volumul de poeme Liniştea de dinaintea liniştei (Editura Tracus Arte, Bucureşti), căruia i-au fost decernate premiile naţionale pentru poezie, pe anul 2011, „Mircea Ivănescu” – al Taberei Internaţionale de Poezie „Artgothica” Sibiu –, cel al Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei şi premiul „Cezar Ivănescu” al APLER, pentru autorul anului 2011. În noiembrie 2012 îi apare volumul de poezie kemada (Editura Tracus Arte, Bucureşti), după care, kémada (versiunea franceză, în traducerea Letiției Ilea, Ed. Charmides, 2013), care va fi prezent și la Salonul de Carte de la Paris, în martie 2013. Figurează în mai multe dicţionare literare şi antologii poetice apărute în ţară şi străinătate, printre care Sfâşierea lui Morfeu. Antologia generaţiei ’90 editată de Dan Silviu Boerescu (Ed. Phoenix, Bucureşti, 1994), Un sfert de veac de poezie la Sighetu Marmaţiei (Ed. Fundaţia Luceafărul, Bucureşti, 1998), Romanian Poets of the 80’s and 90’s (Ed. Paralela 45, Piteşti, 1999), Born in Utopia (Talisman House Publishers, SUA, 2006), 27.Poezie de Bucureşti (USR, Bucureşti, 2007), Scriitori pe Calea Regală (Ed. Brumar, Timişoara, 2008) – ultimele două fiind proiecte multimedia –, Anthologie de la poesie roumaine contemporaine 1990-2013, 13 autori, selecţii şi traducere de Linda Maria Baros (Ed. Tracus Arte, 2013), ZOOM-ROUMANIE. Anthologie de la poésie roumaine contemporaine1960 – 2000 (Antologia poeziei române contemporane 1960 -2000 – 14 autori, selecție si traducere de Linda Maria Baros, Électon libre, Éditions Marsam, Maroc, 2013 – ş.a. Texte poetice i-au fost traduse în limbile franceză, engleză, macedoneană, sârbă şi albaneză, publicându-i-se grupaje în reviste literare din SUA, Anglia, Serbia, Macedonia, Albania, Grecia, Maroc şi Republica Moldova. A fost invitat şi a participat la festivaluri internaţionale de poezie în Macedonia şi Albania – unde, în 2006, a primit distincţia de „Cetăţean de Onoare al oraşului Durres”, iar în 2007 a fost propus şi ales să facă parte din juriul aceluiaşi festival, denumit Poeteka. În ultimii 12 ani a colaborat cu TVR Cultural şi Radio România Cultural, acordând interviuri, participând la emisiuni literare și difuzându-i-se diverse producţii poetice și două piese de teatru adaptate radiofonic. Şi-au exprimat păreri critice asupra operei literare: Mircea Martin, Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, Traian T. Coşovei, Alex Ştefănescu, Dan Silviu Boerescu, Valentin F. Mihăescu, Vasile Baghiu, Al. Cistelecan, Nicolae Coande, Andrei Bodiu, Ion Mircea, Alexandru Condeescu, Marin Mincu, Gheorghe Grigurcu, Geo Vasile, Grişa Gherghei, Constantin Stan, Octavian Soviany, Mihai Şora, Mircea Bârsilă, Ioan Groşan, Ioan Moldovan, Horia Gârbea, Mihai Şora, Robert Şerban, Romulus Bucur, Lucian Alecsa, Emanuela Ilie, Raluca Dună, Daniela Magiaru, Răzvan Voncu, Dan-Liviu Boeriu, Dumitru Augustin Doman, Ştefan Bolea, Dumitru Chioaru, Nichita Danilov, Felix Nicolau, Ioan Cristescu, Dan Mircea Cipariu, Cosmin Perța, Mihai Vieru, Angela Mamier Nache, Ovidiu Pecican, Cătălina Buzoianu, Ioan Cărmăzan, Radu Băieșu, Mircea Ghițulescu, Ion Cocora, George Mihăiță, Ion Caramitru ş.a. Este membru al USR, al ASPRO, al Societăţii Ziariştilor din România şi membru fondator al Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România. Din 2003 lucrează ca redactor de carte la Editura Muzeul Literaturii Române, din cadrul Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti.

Dan Mircea CIPARIU (cipariu@yahoo.com) s-a născut la 7 septembrie 1972 în Bucureşti. Este absolvent al Şcolii Superioare de Jurnalistică din Bucureşti şi licenţiat al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Debutează în presa literară în 1988 (SLAST), debutul editorial se petrece în 1999, cu volumul „Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara” (Editura Libra). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi în Comitetul Director al USR.. În 2007, volumul său de poeme „Tsunami”, Editura Brumar, 2006, a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa: “singurătatea vine pe facebook”, Editura Tracus Arte, 2012.  În 2008, a iniţiat şi coordonat proiectul SCRIITORI PE CALEA REGALĂ, iar în 2009, 2010, 2011,2012, 2013, 2014,  2015 şi 2016  proiectul MARATONUL DE POEZIE, BLUES ŞI JAZZ. În 2011, 2012, 2013, 2014, 2015,  2016 şi 2017,  de Ziua Culturii Naţionale, a iniţiat şi coordonat Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 şi 2016. Este fondatorul şi preşedintele Asociaţiei EURO CULTURART, asociaţie care a organizat, printre altele, Bienala Internaţională de Gravură Experimentală, ediţia a III-a, 29 martie-27 aprilie 2008, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, www.experimentalproject.ro, 4X4. Instalaţia de cARTE – http://4×4project.blogspot.com/. EURO CULTURART deţine o galerie dedicată tinerilor artişi vizuali europeni – Atelier 030202 –www.atelier030202.blogspot.com – coordonată de graficianul Mihai Zgondoiu. Dan Mircea Cipariu este un apreciat comentator de artă contemporană, cu cronici apărute în revista “Arta” (revista Uniunii Artiştilor Plastici din România), “Cultura”, “Luceafărul”, “Altitudini” şi AgenţiadeCarte.ro. A fost curatorul unor expoziţii la Bucureşti şi New York semnate de câţiva dintre cei mai importanţi tineri artişti vizuali din România: Mihai Zgondoiu, Francisc Chiuariu, Cristian Răduţă, Albert Sofian, Irina Tănase, Florin Tomescu, Bogdan Raţa, Miruna Moraru, Adrian Sandu, Anamaria Şerban, Daniel Brici, Virgil Scripcariu, Aurel Tar, Adrian Alexandru Ilfoveanu, Peter Madaras şi Dan Vişovan. Este directorul www.agentiadecarte.ro , spaţiu virtual unde sunt prezentate la zi evenimentele de carte şi artă.

Mircea Tiberian (pian, compoziții) este compozitor şi pianist de jazz cu o vastă activitate concertistică ce se întinde pe patru decenii şi include peste 20 de albume discografice apărute sub nume propriu, cele mai recente fiind  Pale Dot (Fever Records), Raphael şi Both sizes of the river (Societatea de concerte Bistriţa). Experienţa artistului s-a extins şi spre aria pedagogiei, fiind actualmente profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, fondatorul şi coordonatorul secţiei de Compoziţie Jazz / Muzică Pop. Pe lângă volume de specialitate precum „Tehnica Improvizaţiei în muzica de jazz”, Mircea Tiberian a scris şi cărţi ce tratează fenomenul muzical în general: „Notes on music and music notes”, „Cartea de Muzică”, „Jazz Inside out” şi „Sunetul de referinţă”, cea mai recentă fiind „Domeniul muzical – o lume cu patru dimensiuni”.

vizualizari: 2081


One Comment to “7 poeţi într-un show unicat: „Dragobete de poezie şi blues””

  1. Mircea Segarceanu says:

    Cea mai mare sarbatoare a culturii romanesti trebuie sa fie la 15 ianuarie cand s-a nascut “luceafarul”. Dragobetele este o traditie, pe care o cunoastem cu totii in diverse forme si denumiri. Altfel, va iubesc din tot sufletul si va doresc cat mai multe manifestari ale spiritului creativ in domeniul culturii neamului ramaneasc pentru care am trait si am sa mor fara sa imi para rau !…..Slava domnului, ce cultura am avut !…

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro