Expoziția ”MARIN SORESCU – 80”, la Teatrul de Comedie

mart. 1st, 2016 | By | Category: Eveniment

Marți, 1 martie 2016, ora 18:00, în Foaierul Teatrului de Comedie (Strada Sfântul Dumitru nr. 4), Academia Română, Muzeul Național al Literaturii Române, Fundația Națională pentru Știință și Artă și Teatrul de Comedie, în parteneriat cu Facultatea de Arte din cadrul Universității Hyperion, organizează vernisajul expoziției ”Marin Sorescu – 80”. Expoziția reunește desene realizate de scriitor, fotografii portret, imagini de familie și instantanee în care îl regăsim alături de prieteni, poezii, schițe, coperte ale volumelor sale publicate, precum și referințe critice. Imaginile folosite pentru realizarea expoziției au fost preluate din Arhiva Muzeului Național al Literaturii Române, din colecția fotografului Alexandre Vâjâianu sau puse la dispoziție de Editura Eikon. Evenimentul marchează 80 de ani de la naşterea și 20 de ani de la moartea scriitorului Marin Sorescu. La eveniment vor participa: acad. Eugen Simion, actorul George Mihăiță, directorul Teatrului de Comedie, conf. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, scriitorul Dan Mircea Cipariu. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

Marin SORESCU (29 februarie 1936, Bulzeşti, j. Dolj – 8 decembrie 1996, Bucureşti), poet, prozator, dramaturg, publicist, eseist. Urmează clasele primare în satul natal, apoi se mută la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova (1947-1948). Continuă să studieze în comuna Murgaşi, unde termină clasele gimnaziale. E admis la Şcoala Militară „Dimitrie Cantemir” din Predeal (1950-1954). Urmează Facultatea de Filologie, Istorie şi Pedagogie a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, luându-şi licenţa în 1960. După absolvire este încadrat redactor la revista „Viaţa studenţească” (1960-1961), fiind mutat la „Luceafărul” (1961-1965). Devine redactor şef al Studioului Cinematografic Animafilm din Bucureşti (1965-1972). Este numit redactor şef al revistei „Ramuri” din Craiova (1978-1991). În urma unei altercaţii cu unii dintre membrii echipei de acolo demisionează din funcţie şi, totodată, se retrage din rândul Uniunii Scriitorilor. În 1991, cu sprijinul Ministerului Culturii, înfiinţează revista „Literatorul”, al cărei redactor şef rămâne până la moarte. Deţine portofoliul Ministerului Culturii (noiembrie 1993–mai 1995). Întreaga activitate îi este încununată cu alegerea ca membru corespondent al Academiei Române (1991) şi cu primirea deplină în acest for în 1992.

Debutul în presă se produce cu epigrame în „Viaţa studenţească” (1957). Prima carte de versuri – Singur printre poeţi (1964) – conţine parodii, fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În acelaşi an îi trimite un grup de poeme lui G. Călinescu, marele critic apreciindu-l fără rezerve în revista „Contemporanul”. SORESCU este un scriitor de mare complexitate, a cărui valoare a fost recunoscută totdeauna. S-a bucurat atât de o foarte judicioasă situare din partea cititorilor profesionişti, cât şi de un succes constant în rândul publicului larg. Romanului Trei dinţi din faţă (1977) i s-a acordat Premiul Academiei (1977).  Dramaturgul are parte de recunoaştere pe toate planurile de la prima lucrare (Iona, 1968; Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române). Eseurile lui pe teme literare, conţinând numeroase observaţii corecte şi tranşante, se află la un nivel major. Culegerea Uşor cu pianul pe scări (1985) a câştigat Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul „G. Călinescu” al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. De altfel, SORESCU a susţinut – în „Revista de istorie şi teorie literară” – un serial de articole („Biblioteca românească de poezie”), editate în 1997. Inteligenţa critică şi simţul estetic i-au fost recompensate şi în plan internaţional, fiind cotat, cu şanse reale, la câştigarea Premiului „Nobel” pentru literatură (1983 şi 1992). A fost laureat cu Medalia de aur pentru poezie „Ospiti Napoli” (1971), cu Premiul dell’Accademia delle Muse din Florenţa (1978), cu Premiul „Fernando Rielo” (Madrid, 1984), Premiul „Herder” (Viena, 1991).

Scriitor prolific, SORESCU a exersat mai multe formule poetice, trecând de la versul realist (cu substrat de parabolă metafizică – Poeme, 1965; Moartea ceasului, 1966; Tinereţea lui Don Quijote, 1968; Tuşiţi, 1970) pentru a ajunge la structuri epice şi dialogice, încărcate cu sarcasm şi tragims (La lilieci, I-VI, 1973-1998). De altfel, cel dintâi volum din La lilieci a bulversat lumea literară românească (Premiul Uniunii Scriitorilor). Piesele de teatru, construite ca forme de contestare a regimurilor totalitare, au stârnit atât reacţii favorabile (A treia ţeapă, 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor), cât şi controverse (Există nervi, 1968, a fost cenzurată după prima reprezentaţie). Puntea (Ultimele), volum postum (1997), include versuri scrise în perioada de spitalizare a poetului, arătând un creator întors către intensitatea religioasă. Mihaela Constantinescu-Podocea a îngrijit, în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, o serie de Opere (I-VII, 2002-2007).


Număr de vizualizări :1042


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro