Susţinută la Universitatea din Bucureşti în 1972, ”Marsilio Ficino (1433-1499) şi problemele platonismului în Renaştere” este lucrarea de licenţă a lui Ioan Petru Culianu şi inaugurează cercetarea sa asupra Renaşterii şi a imaginarului ei. Volumul a apărut în această săptămînă la Editura Polirom, în colecţia dedicată savantului şi istoricului religiilor – „Biblioteca Ioan Petru Culianu” –, în traducerea lui Dan Petrescu, disponibil pe www.polirom.ro şi în ediţie digitală.
„Lucrarea de faţă este o tentativă de a descrie filosofia lui Marsilio Ficino, influenţa sa asupra artelor plastice din secolele al XV-lea şi al XVI-lea şi asupra literaturii din secolul al XV-lea, ca şi o scurtă descriere a Academiei platoniciene de la Careggi şi a principalilor ei reprezentanţi sau urmaşi.”(Ioan Petru Culianu)
Se înţelege că o teză de licenţă care ţintea aproprierea unei filosofii văzute ca mîntuire şi considera arta ca formă a experienţei interioare nu putea trece neobservată în anii dominanţei unei vulgate marxiste. Stigmatizat ca „mistic” şi interzis de la publicare încă din 1970, cu un volum oprit de cenzură şi probabil dat la topit în 1971, după „tezele din iulie”, Culianu avea să-şi vadă refuzat, prin intervenţia omniprezentului „căpitan Ureche” şi a antenelor sale, şi postul de la catedra de italiană, pentru care avea recomandările profesorilor săi. Plecat în exil pe 4 iulie 1972, Culianu îşi va continua însă, aşa cum îşi dorise, cercetările asupra Renaşterii şi a imaginarului ei, devenind unul dintre autorii care au schimbat, în secolul XX, paradigma studiilor renascentiste, prin cartea sa din 1984 Eros şi magie în Renaştere. 1484.
„Studiind şcoala lui Ficino, am încercat să atingem pe departe două scopuri: – să cunoaştem problematica unei filosofii înţelese casoteria şi îndreptate către om şi către relaţiile lui cu sine însuşi şi cu cosmosul; – să cunoaştem formele conştiinţei imaginative din Renaştere şi rata de schimb dintre filosofie şi artă. Lucrarea de faţă, foarte restrînsă, rămîne nucleul unor preocupări pe care sperăm să le putem dezvolta, prospera fortuna, în viitor. Ne-am oprit, de-a lungul drumului ce duce de la Platon la Meister Eckhart, şi în unele locuri a căror alegere a fost, pînă la un punct, subiectivă. În general, nu am repetat trăsăturile care se regăsesc la toţi gînditorii studiaţi, ci am încercat să distingem ceea ce a fost personal la ei. Dar fondul le este comun: reabilitarea omului nu ca îndreptat spre pieritor, ci spre etern.” (Ioan Petru Culianu)
Ioan Petru Culianu (1950-1991) a fost profesor de istoria religiilor la University of Chicago. Prieten şi discipol al lui Mircea Eliade, este considerat un expert în gnosticism şi magie renascentistă. Cele mai cunoscute lucrări ale sale: Eros şi magie în Renaştere, Călătorii în lumea de dincolo, Dicţionar al religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade), Hesperus, Arborele cunoaşterii: mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu pînă la nihilismul modern. Dintre volumele apărute la Editura Polirom menţionăm: Gnozele dualiste ale Occidentului (2002, 2013), Pergamentul diafan • Ultimele povestiri (2002, 2013), Cult, magie, erezii (2003), Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu (2004, 2013), Tozgrec (roman, 2010), Iter in silvis (2 vol., 2012, 2013), Arborele Gnozei (2005, 2015).
