Artiştii Denisa Duran (România, poetă) şi Bruno Pisek (Austria, compozitor) au realizat proiectul “Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?”, care include o piesă radiofonică de 51 de minute despre Bucureşti, dar și un performance care va fi prezentat în fața publicului din mai multe țări, pe parcursul anului următor. Lucrarea combină cele două puncte de vedere asupra oraşului: al locuitorului şi al vizitatorului, într-o narațiune sonoră incitantă. Piesa radiofonică vorbește și despre transformarea orașului în decurs de mai mulți ani, întrucât colaborarea celor doi artiști a început în anul 2009, când au fost făcute primele înregistrări cu mediul ambiental din București și cu textele despre oraș ale poetei Denisa Duran.
Opera va fi transmisă la Radioul National Austriac http://oe1.orf.at/programm/420453 – în cadrul emisiunii ORF Kunstradio – Radiokunst, duminică, 15 noiembrie 2015, de la miezul nopții (ora 00:03) – ora României, și se poate asculta live pe internet, fiind apoi disponibilă în întregime, în format mp3, pe același site, timp de o săptămână. “Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” conține un jurnal acustic al vizitatorului, poeme despre Bucureşti ale celor doi artiști – în limbile română, germană și engleză, înregistrări de sunete urbane reprezentative, fragmente din coloana sonoră a unor filme românești, mai multe coruri (atât din București, cât și din Viena) recitând poemele în trei limbi: română, germană și engleză.
Lucrarea abordează concepte precum: identitate, istorie, libertate şi dictatură, prezentul reconstruit după un trecut acerb, viața de zi cu zi și iubirea – înregistrând relaţia complexă pe care o stabileşte oraşul cu locuitorii săi, atât la nivel afectiv, cât şi social, politic sau cultural.
“Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” este un proiect de artă contemporană extrem de original – primul proiect din România care îmbină poezia cu jurnalul acustic, cu elemente de teatru radiofonic şi cu anumite compoziţii muzicale inspirate de text; un proiect dedicat Bucureștiului care foloseşte corul recitativ în mai multe maniere de interpretare poetică și redă vocile umane ale oraşului (sau ale vizitatorilor săi), suprapuse peste vocile sale inanimate – vocea nopţii, a mijloacelor de transport în comun, a clădirilor sale care vibrează, a urmelor unor evenimente culturale sau istorice care i-au devenit reper.
“Luna prinsă între două fire de telegraf
zbătându-se să iasă întreagă.” (Denisa Duran)
„Apartamentul meu va fi în al treilea cer,
chiar deasupra felinarului,
în nordul acestui oraș reînviat.
Aici e o schimbare, e-o schimbare,
și-asprimea dispare de pe fețe (…)” (Bruno Pisek)
Denisa Duran – poetă, traducătoare, manager cultural – s-a născut în 1980, la Rădăuţi. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi un master interdisciplinar la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI) – cu o teză în limba engleză despre sound poetry: Three Sound Poets Trying to Escape the Abusive Domination of the Word: Henri Chopin, Sainkho Namtchylak, Christian Ide Hintze. În 2008, a primit o bursă oferită de Școala de Poezie din Viena (Schule für Dichtung) pentru a se documenta, timp de o lună, asupra fenomenului sound poetry. A publicat mai multe materiale pe această temă în revistele de cultură din România.
Este autoarea a patru volume de poezie, primele trei semnate cu numele Denisa Mirena Pişcu şi cel mai recent semnat cu numele Denisa Duran. “Pufos şi mecanic” (Vinea, 2003) a obţinut premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov. „Omul de unică folosinţă / Disposable People” a fost publicat în versiune bilingvă, în traducerea lui Florin Bican, la editura Galway Print din Irlanda (2009). O selecţie din volumul „Sunt încă tânără” (Tracus Arte, 2012) a fost inclusă în antologia “Cele mai frumoase poeme din 2012” (Tracus Arte). Cartea cea mai recentă, „Dorm, dar stau cu tine” (Charmides, 2014) – un volum despre devenire, până la vârsta de un an – conţine ilustraţii de Floarea Ţuţuianu.
Denisa Duran a participat la mai multe evenimente internaționale în țări precum: Cehia, Ungaria, Italia, Malta, Irlanda, Polonia, Austria etc. În 2012, Televiziunea Națională Cehă a difuzat un portret literar al Denisei realizat de regizorul ceh Jan Gogola, în cadrul documentarului Evropa jedna báseň. Pe parcursul lunii iulie 2015 a fost scriitor în rezidență la Skopje, Macedonia, în cadrul programului „Absolute Modern”, susținut de rețeaua internațională Traduki.
Este prezentă în mai multe antologii naţionale şi internaţionale iar selecții din poemele ei au fost traduse în mai mult de zece limbi străine.
Bruno Pisek – compozitor austriac, inginer de sunet pentru proiecte de film și televiziune, poet și autor de performance-uri sonore. Născut în 1962, Pisek a făcut studii de comunicare, teatru și muzică electro-acustică. În calitate de compozitor, a creat numeroase lucrări de muzică de cameră și muzică vocală, interpretată în concerte sau inclusă în coloana sonoră a unor piese radiofonice sau cinematografice. Unul dintre cele mai importante obiective pentru artistul austriac este combinarea muzicii și a poeziei – care pentru el reprezintă o formă specială de narare a vieții. Pisek – care a colaborat, printre alții, și cu artistul Nick Cave – e interesat de forma rostită a poeziei, de felul în care sunetele cuvintelor ajung la ascultători, și de aceea preferă să realizeze piese pentru ascultătorii de radio.
În urmă cu doi ani a încetat să mai prelucreze electronic sunetele vocii umane și a ales să înființeze, să compună pentru și să lucreze cu un cor pe mai multe voci și în mai multe limbi străine – „der sprechchor“. Prima producție a acestui cor a fost în 9 limbi străine iar în luna ianuarie a anului 2015 i s-a decernat premiul „Publikumspreis Lyrikbewerb Hautnah Ö1“ pentru poemul „Wir sind hier“ (We are here), realizat în șapte limbi străine.
Bruno Pisek a participat la workshopuri susținute de personalități precum: Jackson McLow, Anne Tardos, Blixa Bargeld, Nick Cave, Henri Chopin, Sainkho Namtchylak. În 1999 a fost artist în rezidență la Vancouver, Canada. În 2004 a susținut cursuri la Școala de Poezie de la Viena, alături de Henri Chopin. A fost inginer de sunet, între altele, pentru filmul „Periferic” de Bogdan Apetri.
