Tunurile din Navarone?
nov. 15th, 2015 | By admin
În opinia mea, ”Mega Sutra” (Paralela 45) reprezintă cel mai puternic volum de versuri al lui Leonard Ancuţa. Îmi amintesc ce impresie a produs lectura unei părţi din manuscris într-un club bucureştean aglomerat: lumea era şocată, uimită sau pur şi simplu plângea de râs. Ginsbergianismul este împins până la ultimele lui posibilităţi: „am auzit cele mai triste voci poetice ale generaţiei mele scheunând isteric unele către altele,/ către propria lor nuditate maculată de virtuţi promiscue şi pornisme glossy şi ieftine”. Lista poeţilor cu care a băut poetizând Ancuţa îi include mai ales de douămiişti, dar face loc şi optzeciştilor. ”Mega Sutra” este uriaşa iubire-împreunare a boemei anilor 2005-2010: „cei care şi-au vomitat minţile după fiecare scriere ca apoi să-şi cureţe limba prin lătrat la luna/ căzută ca o curvă drogată în bălţi/ de pişat, obscenă şi frigidă, ca o virgină moartă”.