Un grup de artiști din domenii diferite vă prezintă lansarea EXOD 2.0 #jocdesocietate – o instalație performativ-documentară despre situația mamelor românce plecate la muncă în Italia. Proiectul își propune să dezvolte, prin documentare și lucru interdisciplinar, o formulă artistică originală care să creeze dezbatere în jurul acestui subiect, adresându-l dintr-o multitudine de perspective complementare. Ideea spectacolului a pornit de la cartea Lilianei Nechita – „Cireșe amare”, iar premiera va avea loc în luna noiembrie 2015.
Coordonarea artistică și dramaturgia proiectului este asigurată de Catinca Drăgănescu, iar din echipa multidisciplinară fac parte: patru performeri (Valentina Zaharia, Mihaela Teleoacă, Silvana Negruțiu și Mihaela Sîrbu), un arhitect (Matei Dersidan), un muzician (Alexei Turcan), un antropolog (Alexandra Dincă), un fotograf (Vlad Bîrdu), un atelier de creație video (Les Ateliers Nomad) și un designer vestimentar (Wilhelmina Arz).
Rezultatul va lua forma unei instalații care include un joc la care publicul va participa activ, o componentă de documentare foto-video, un moment performativ și o dezbatere coordonată de un ONG specializat.
Mai multe informații despre proiect puteți găsi accesând exod.womenatwork.ro și pagina de Facebook www.facebook.com/EXOD2.0.
Despre EXOD 2.0 joc de societate
Legătura dintre mamă și copil este o legătură sacră, organică. Poate că nu suntem sau nu vom deveni cu toții părinți, dar cu toții suntem copiii cuiva. Și toți copiii din lume au nevoie de mama lor aproape. Cu toate acestea milioane de mame din lumea întreagă se află din motive economice în situația de a se întreba ce înseamnă a fi o mamă bună când nu îți poți întreține copiii. Înseamnă să rămâi alături de ei și să nu ai ce să le pui pe masă sau să pleci de lângă ei dar să știi că au tot ce le trebuie? Și asta e o întrebare fără de răspuns, e o întrebare absurd de pus. Multe dintre mamele din Europa de Est aleg să plece să muncească în occident cu gândul că se vor întoarce peste doar câteva luni cu banii necesari. Nu au nici cea mai vagă idee cum va fi acolo, cum le va modifica viața și relația cu familia această plecare, se aruncă în gol.
Pe o astfel de mamă o cheamă Liliana Nechita și a scris o carte, Cireșe amare, despre experiența ei de badantă, devenind vocea acestei categorii sociale ignorate și abuzate. Liliana are capacitatea de a se obiectiva și de a-și conștientiza condiția, o condiție demnă de o tragediie modernă.Pentru angajatori sunt aproape niște sclavi, iar pentru familii sunt doar o voce la telefon și o sursă de bani cu anii. Aici, într-o țară străină, ei devin nimeni, niște „nenorociți de imigranți” cum spune Liliana și iată un cerc vicios de dependențe din care nu pot ieși.
