Miercuri, 12 august 2015, ora 19.00, Librăria Open Art din Strada Pitar Moș nr. 12 (intrarea prin strada Arthur Verona) vă invită la încă un eveniment deosebit din seria Clubului de lectură: Radu Aldulescu citește din romanul nou apărut, ”Istoria Regelui Gogoșar”. Discuția va fi moderată de Cristian Fulaș, prozator. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.
Radu Aldulescu a debutat în 1993 la Editura Albatros, cu romanul „Sonată pentru acordeon”, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A scris scenariul filmului „Terminus Paradis” (regizat de Lucian Pintilie), care a obținut Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneția. În anul 2008 a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, pentru romanul „Mirii nemuririi”. În prezent, opera sa este publicată, ca serie de autor, la Editura Cartea Românească. Spicuim, dintre volumele sale: ”Sonată pentru acordeon” (ediția I, Editura Albatros, 1993; ediția a II-a, Cartea Românească 2008) , ”Amantul Colivăresei” (ediția I, Nemira, 1996; ediția a II-a, Cartea Românească, 2006), ”Îngerul încălecat” (Phoenix, 1997), ”Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare” (ediția I, Nemira, 1998; ediția a II-a, Cartea Românească, 2007) , ”Proorocii Ierusalimului” (ediția I, Editura Publicațiilor pentru Străinatate, 2004; ediția a II-a, Corint, 2006, ediția a III-a, Cartea Românească, 2009) , ”Mirii nemuririi” (Cartea Românească, 2006), ”Ana Maria și îngerii” (Cartea Românească, 2010).
” El este prozatorul care îmi amintește cel mai mult de Marin Preda : aceeași mână „grea”, același stil apăsat, aceeași viziune scenică te întâmpină pe fiecare pagină. De la primul volum până la Ana Maria și îngerii, în cărțile acestui romancier găsim numai reacție umană. Totul se petrece la vedere, iar adevărurile omenești și realitatea comportamentală a personajelor sunt esențiale . Scoase în față, ele sunt iluminate din toate unghiurile și etalate cu o senzualitate specifică. Rezultă o țesătură epică plină de consistență, care ne amintește de Faulkner, D. H. Lawrence și Thomas Mann. Narațiunea se colorează, se animă, se învolburează și se umple de viață, curgând la vale, ca un fluviu adânc, cu debit bogat și nenumărate vârtejuri și bulboane periculoase. Există un homerism specific lui Aldulescu : pagina se umple de trăiri, gânduri, presupuneri, posibilități, detalii revelatoare care animă narațiunea de o densitate copleșitoare. Arta de romancier a lui Radu Aldulescu stă în această capacitate unică de a privi prin ochii personajelor și de a urma mișcările lor afective și sociale. Perspectiva narativă este profund subiectivă și pare a aparține, ca și în cazul lui Slavici – cu care Alduldescu se aseamănă prin deplina concordanță dintre fluxul epic și „muzica” pe care sunt puse faptele personajelor -, unei „guri a satului” , naratorul având abilitatea de a simula o mentalitate și un nivel de înțelegere a lumii similar cu cel pe care îl posedă „ființele pe hârtie” pe care le plăsmuiește. Discursul narativ are la bază un autentic stil indirect liber, punctat, oportun, cu fragmente de monolog interior . Relatarea are un farmec inefabil, iar construcțiile incidente, interjecțiile, interogațiile, exclamațiile, vocativele, imperativele, formulele de adresare , cuvintele și expresiile populare conturează o oralitate puternică și coerentă, cu un relief artistic inconfundabil… Vocile narative se amestecă, se întretaie, monologul interior se continuă în dialog și invers, într-un discurs romanesc a cărui substanță epică și forță artistică sunt impresionante. Partitura stilistică aldulesciană are modulații care îi aparțin lui și numai lui. Alternanța complexă a modurilor și timpurilor verbale evidențiază mâna unui profesionist desăvârșit. Trecerea de la perfect simplu la imperfect și prezent, pendulările între perfectul condiționalului și conjunctiv explorează, ca o lanternă magică, interiorul sinuos al personajelor bine conturate care populează cărțile lui Aldulescu. Întâmplările se lățesc, se întind și se umflă asemenea unui aluat sățios, devorator de real. ”- Daniel Cristea Enache
