„Nu autorul joacă rolul principal, ci povestea lui !”

aug. 4th, 2015 | By | Category: Studioul de carte

Teodorescu Georgiana Daniela, fiica lui Daniel și a Vasilicăi, este născută la data de 10.07.1996  în orașul Lehliu-Gară, cu domiciliul stabil în comuna Ulmu, județul Călărași.  În perioada 2003-2011 a urmat cursurile claselor I-VIII ale Școlii Generale din localitatea Ulmu, județul Călărași. În perioada 2011-2015 a urmat și absolvit cu diplomă de bacalaureat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” din București. În primul an de liceu a participat la un cerc literar organizat de Fundația Soros, unde a cunoscut-o pe scriitoarea Ioana Pârvulescu. În octombrie 2015 va începe cursurile Facultății de Chimie din cadrul Universității din București. Își propune să exploateze în continuare pasiunea pentru scris. În 2013, a câștigat, cu manuscrisul ”Pe ulițele Răvășiților”, Premiul I la Concursul de Debut Literar (secțiunea proză) al Editurii Litera (cu un juriu din care au făcut parte: Andreea Stoica, Irina Ilie, Bedros Horosangian, Aurora Liiceanu și Dan C. Mihailescu).  ”Pe ulițele Răvășiților” a apărut ulterior la Editura Litera. ”Proza Georgianei Teodorescu radiografiază cu atenție o lume pe care prozatorii români de azi o evită. Pentru că satul românesc și lumea lui au devenit altceva decât vedem noi zi de zi la televizor sau în filme mizericordioase. O întreagă umanitate trăiește acolo, dincolo de clișee și stereotipuri. Avem de a face cu o poveste cu oameni vii, care încearcă să trăiască așa cum știu, dincolo de bine sau de rău. Salutăm apariția unei reale prozatoare care va reconfigura lumea literaturii românești de mâine. Să-i urăm succes și încredere.”, a scris Bedros Horasangian pe coperta a patra a cărții. Simona Ioniță a purtat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, o discuție cu Georgiana Teodorescu despre debutul ei literar.

”Pe ulițele Răvășiților” a fost o lectură alertă, cu certe delicii, din două motive: în primul rând pentru că și eu mi-am petrecut copilăria la țară și lecturând cartea ta mi-am reamintit de copilărie; în al doilea rând pentru că mă atrag cărțile care mai prezintă viața țăranului român. Citind cartea ta, m-am simțit acolo, ca făcând parte din acea lume a satului Răvășiți. Spune-mi, te rog, de unde pasiunea ta pentru scris și ce te-a determinat să abordezi această temă a ruralului?

Nuvela ”Pe ulițele Răvășiților” reprezintă primul meu contact cu lumea scrisului. Înainte de Răvășiți nu a existat nimic concret. Au fost gândurile: “Ce frumos ar fi să scriu o carte!”…dar nu am încercat să materializez acest lucru. În momentul în care am fost informată despre concursul organizat de Editura Litera, mi-am propus să încerc. Despre ce să scriu? Și atunci am primit un mic ajutor din partea mamei: “Scrie despre sat!”. Întoarcerea în acest mediu a fost destul de dificilă după o absență de aproape doi ani. De această dată nu am renunțat; trebuia să scriu nuvela indiferent de ce urma să se întample. M-am concentrat pe elementele caracteristice satului meu: cârciuma, gura satului, bârfa, învidia, biserica și Răvășiții au început să prindă contur. Pe măsura ce îmi construiam personajele, mă atașam de fiecare în parte și îmi făcea plăcere să le hotărăsc destinul, chiar dacă pentru unele nu era atât de senin. Pasiunea pentru scris a ieșit din ascunzătoare în momentul în care am pătruns în lumea Răvășiților. Presuspun că a fost dintotdeauna acolo, dar a avut nevoie de un impuls pentru a ieși la suprafață; impulsul fiind acest concurs.

Cartea e bine scrisă, cu un stil descriptiv foarte reușit, cinematic aproape. Prezintă aspecte ale firii omului de la sat, dar și tradiții și obiceiuri românești. Cititorul se integrează, aș zice perfect, în acea comunitate. Personajele, al căror nume le prezinți încă de la prima pagină a cărții, amintesc de lumea satului românesc, așcu cum o (re)cunoaștem din operele literare devenite canonice: ”Ion”, ”Baltagul”, ”Moromeții”, ”Răscoala”, ”Viața la țară” etc. Care sunt scriitorii tăi preferați, dintre cei care au descris viața satului românesc, și în ce măsură te-au influențat?

Poate nu o să-ți vină să crezi, dar întotdeauna am fugit de romanele care tratau viața la țară și uite unde am ajuns, să abordez această temă. Deci scriitorii preocupați de tema rurală nu au avut inflență asupra poveștii mele. Un lucru însă a fost destul de interesant: după finalizarea nuvelei, am citit romanul „Ion” și am descoperit aici un episod asemănător celui din Răvășiți: descrierea horei.

Personajul principal, Agripina, freamătă, îşi analizează viaţa, atitudinea, deciziile corecte, greşelile. ”Gura satului” o determină să se pedepsească pentru ce a făcut și a trăit în trecut. Care este relația ta cu acest personaj feminin? Ce ai de regăsit în Agripina? Vei continua o dezvoltare narativă a acestui personaj?

Agripina face parte dintre puținele personaje care nu au un corespondent în viața reală. Dacă pentru alte personaje aș putea spune cu exactitate biografia persoanei care m-a inspirat , pentru Agripina lucrurile nu sunt atât de sigure. Ea reprezintă un amestec de trăsături culese de la diferite persoane reprezentative satului. Înțelepciunea de care dă dovadă în anumite situații este o trăsătură a bunicii mele. Agripina a trecut peste piedicile impuse de destin și de gura satului, dar drumul ei se oprește aici, în lumea Răvășiților. O altă dezvoltare a acestui personaj poate duce la desprinderea ei de rădăcini. Locul ei este aici, la Răvășiți.

Cum comentezi receptarea critică și de piață a cărții tale de debut?  Care crezi că este rețeta succesului unei cărți? Marketingul, comunicarea, imaginea publică a aunui autor au roluri decisive și chiar interșanșabile în procesul de receptare a unei opere literare?

Am fost plăcut surprinsă de faptul că povestea scrisă de mine a impresionat juriul concursului, dar și alte persoane dragi mie. Am mai spus acest lucru și îl repet: numărul exemplarelor vândute nu ar trebui să constituie grija autorului. Datoria lui este să spună o poveste și să fie ascultat de cei din jurul lui; cel mai important critic al unui scriitor este cititorul. Succesul unei cărți poate fi privit din mai multe puncte de vedere: succesul unei cărți pentru o editură, pentru un critic, pentru un cititor. Pentru mine, faptul că o poveste m-a marcat înseamnă că povestea respectivă a avut succes. Nu există o rețetă a succesului! În ceea ce privește imaginea publică a unui autor, lucrurile stau destul de simplu: nu autorul joacă rolul principal, ci povestea lui. Consider că este mult mai important impactul dintre carte si cititor decât cel dintre autor si cititor.

Ai obiceiuri sau superstiții legate de scrisul literaturii? Calculator, scris de mână, dimineața, seara, savurând o cafea, stând la o terasă…

În perioada în care am lucrat la această nuvelă, am trecut de la scris de mână la scris pe calculator, de la scris dimineața la scris până în miezul nopții sau chiar la nopți nedormite; timpul se diminua, iar manuscrisul meu trebuia să fie finalizat rapid. După această experientă am remarcat două lucruri: prefer să scriu noaptea, iar al doilea lucru: poți scrie oricând și oriunde cât timp ai inspirație.

Ai vreun blog? Unde te pot găsi și citi cei interesați?

Noutăți și informații se pot găsi pe pagina mea de scriitor: Georgiana Teodorescu

(www.facebook.com/TeodorescuGeorgianaDaniela?fref=ts ).

Număr de vizualizări :2228


2 Comments to “„Nu autorul joacă rolul principal, ci povestea lui !””

  1. Povestea e cea care face totul.

  2. Calexandru spune:

    Povestea este cea care atrage , autorul se face cunoscut prin asta.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro