”Poezia există doar prin ceea ce nu se poate exprima”

iul. 2nd, 2015 | By | Category: Dialogul de carte

Alina Naiu a debutat, în 2014, cu volumul ”Intangibil 54”, apărut la editura Palimpsest. ”O lirică ce o recomandă pe Alina Naiu drept una dintre cele mai provocatoare prezenţe poetice de ultimă oră. Poeta are ce spune, are şi o dicţie proprie, iar debutul său este mai mult decât semnificativ. Nu ne rămâne decât să-i urăm bun venit”, a scris Octavian Soviany în prefața volumului de debut al poetei. Alina Naiu s-a născut în 1988, la Caracal, dar locuiește în București. A absolvit un master în Administrarea Afacerilor Comerciale la ASE și lucrează în domeniul logisticii. A debutat în revista “Luceafărul de dimineață” și a mai publicat poezie în “România Literară”, “Acolada”și “Mantaua lui Gogol” și eseuri în „Luceafărul de dimineațăși “Reflex”. Dan Mircea Cipariu a dialogat cu Alina Naiu, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro despre debutul în poezie, despre volumul ”Intangibil 54” și despre poezie în general.


Ce a însemnat pentru tine debutul în poezie, mai cu seamă astăzi, în vremuri care nu mai pariază pe literatură, cu o carte în care filonul auto-biografic se întrepătrunde cu cel metafizic? Mai are nevoie poezia de ajutorul Cetăţii?

Poezia, în esența ei, nu cred că are nevoie de nimeni și de nimic. Așadar, debutul meu nici nu m-a bucurat, nici nu m-a întristat. L-am simțit ca pe un lucru firesc. Trebuia să se întâmple. Mă bucur, în schimb, pentru faptul că primesc foarte multe mesaje de la oameni pe care îi cunosc mai mult sau mai puțin și care îmi spun că s-a schimbat, pentru câteva momente, ceva în ei, atunci când au citit volumul. Același lucru se întâmplă și când merg undeva și citesc.

Sunt curios să aflu istoria acestui debut pe care îl consider unul şi de forţă, şi de substanţă literară. Editorul tău, poetul şi omul de teatru Ion Cocora, a relatat că v-aţi cunoscut întâmplător, la un eveniment literar la Muzeul Literaturii. Care a fost timpul trăirii şi apoi cel al scrierii acestui volum de poezie?

Într-adevăr, l-am întâlnit pe domnul Cocora întâmplător. Era pentru prima dată când mergeam la o lansare de carte, dar și la Muzeul Literaturii Române. Acum, amuzant mi se pare faptul că a fost o zi atât de ploioasă și friguroasă, încât atunci când am ajuns la Piața Romană am stat și m-am gândit dacă să mai merg sau nu. Mi-am zis că trebuie să fac asta, nu avusesem niciodată contact cu lumea literară. La Muzeu am vorbit cu domnul Cocora, iar peste puțin timp i-am trimis poemele mele, dar și o parte din proză. Satisfacția spirituală a întâlnirii cu domnul Cocora s-a concretizat în lecturi pe care dumnealui mi le-a recomandat și oferit și care s-au pliat extraordinar în sistemul meu de evoluție lirică. De aceea spun că întâmplarea nu este neapărat o coincidență, ci o consecință a destinului. Timpul trăirii nu este decât o sumă a întâmplărilor afective de la momentul în care am cunoscut lumea până la ultimul vers din ultima poezie. Timpul scrierii este determinat de factori inefabili care duc, voit sau nu, la actul artistic.

De ce „Intangibil 54”? „Intangibil 54” e un vis, o stare de veghe, un virus sau o maladie sufletească?

Știți ce este un Bulgăre de Fericire? În ultima zi a lui 2014, una însorită, am ajuns într-un fel magnetic în atelierul pictorului Murivale. Cine nu a fost acolo nu poate înțelege în ce fel se exprimă misterul în culori. Am primit un Bulgăre (al fericirii) căruia a trebuit să îi dau un nume și un număr. De aici Intangibil 54.

Ce dimensiune capătă pentru tine actul scrierii? În ce circumstanţe locale şi temporale îţi favorizezi actul de creaţie?

Poezia există doar prin ceea ce nu se poate exprima, e greu de explicat de ce simt nevoia de a împărtăși, poate este o nevoie incontrolabilă de recunoaștere, o slăbiciune. Cât despre circumstanțele locale și temporale, poezia nu ține cont de moment, de instrumentul cu care e constrânsă în forma exprimării, vine sau nu în momente în care am nevoie de ea și mă acceptă sau mă refuză.

Cum te raportezi la poezia colegilor tăi de generaţie şi, în general, la formulele oarecum de şablon ale „generaţiei”, ale „autobiografismului”?

Din ce am învățat (să simt) poezia nu cunoaște termeni de comparație, ea este universul fiecărui individ, singura diferență o reprezintă modul în care ajunge (dacă ajunge) la cititor.

Număr de vizualizări :2477


2 Comments to “”Poezia există doar prin ceea ce nu se poate exprima””

  1. O talentata, sunt foarte multe persoane care nu sunt cunoscute desi sunt talentate.

  2. Alina spune:

    Multumesc, doamnă. 🙂

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro