FITS(e)

iun. 15th, 2015 | By | Category: Postcard

În perioada 11-13 iunie a.c. am fost la Sibiu. Printre altele, am participat la câteva manifestări din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), ediţia cu nr. 22 (12-21 iunie 2015). Posibilitatea ca FITS să se fi desfăşurat de atâtea ori arată şi că poporul român nu are – cum spune o prejudecată – doar vocaţia adamismului. De asemenea, nu indică faptul că ne-am obişnuit să ardem etapele. În ceea ce mă priveşte, cred că este o mostră a firescului şi a răbdării în România. Suntem europeni şi n-ar trebui să demonstrăm această realitate cu îndârjire. Exagerările denotă complexe, nu strădanie şi implicare.

Potenţialul turistic şi pasiunea pentru cultură se reunesc la Sibiu. Burgul te întâmpină cu simpatie. FITS devine un pretext suficient pentru a petrece 4-5 zile de concediu. Mâncarea are tarif de cantină şi gust plăcut, gazdele dau dovadă de amabilitate, obiectivele se află în acelaşi perimetru, spaţiul verde este suficient. Complexul Muzeul „Brukenthal” le oferă vizitatorilor (indiferent dacă sunt elevi, studenţi, militari, pensionari sau oameni încadraţi în câmpul muncii) posibilitatea de achiziţiona un bilet unic de vizitare a Muzeului de Artă, a Muzeului de Istorie, a Muzeului de Istorie Naturală, a Muzeului Farmaciei, a Muzeului de Arme şi Trofee de Vânătoare, a Galeriei de Artă Contemporană şi a Sălii cu frescă. Preţul redus al unui asemenea tichet este de 11,25 de lei, iar cel standard costă 45 de lei. Biletul respectiv nu are valabilitate de o singură zi, putând fi utilizat succesiv.

Voi enumera câteva impresii din oraş şi de la evenimente, recunoscând că voi îmbrăca pielea turistului, nu a publicistului. Am sosit în seara de 11 iunie. Era joi. Aici lucrurile sunt potolite, dacă nu e weekend sau sărbătoare. Lumea îşi păstrează seninătatea, decenţa şi rigoarea calmă a activităţilor. Terasele aşteptau clientela. Localnicii stăteau în casă. În Piaţa Mare, se agitau organizatorii FITS. Operatorii se cam precipitau cu detaliile. Nu cred că era vorba de ultimele verificări, pentru asigurarea calităţii, ci, dimpotrivă, cursa pe ultima 100 de meri. FITS intra în linie dreaptă, însă personalul responsabil se găsea într-o curbă.

Totul mi s-a părut excesiv. Excesiv de agitaţi erau tehnicienii, sâcâiţi de hachiţele instalaţiilor de sonorizare. Bubuia basul de se zbenguia macadamul. Înţeleg nevoia de euforie, nu şi pe cea de izbire a tâmplelor. Joe Louis, bombardierul din Detroit, înviase, aruncând croşee. Excesiv de agitaţi erau inginerii de lumină, acaparaţi să nimerească teatrul de umbre ce urma să fie proiectat peste 24 de ore. Excesiv de aglomerat era pătratul delimitat de Primărie, Muzeul „Brukenthal”, Catedrala Romano-Catolică, Turnul Sfatului şi Librăria „Schiller”. Excesivă era grija ca toate să iasă bune şi frumoase, ceea ce denotă ţinuta (tradiţia reuşitei), dar şi un perfecţionism angoasant şi cârcotaş.

În acelaşi timp, în Piaţa Mică – la concurenţă – se încheia prima zi a Sibiu Book Festival (11-14 iunie a.c.). Este frumos şi impresionant ca atâtea energii intelectuale să se concentreze. Există însă riscul de a le dezlănţui. S-ar putea instala dezorientarea şi nedumerirea. Sunt prea multe bucate la masă. Mă nimerisem într-o competiţie a atmosferelor, nu într-o sinergie, aşa cum s-ar fi cuvenit. Catedrala Evanghelică din Piaţa Huet găzduia un concert de orgă. Pe 12 iunie, tot acolo, un trio (vioară-pian-clarinet) a interpretat muzică de Mozart. Mai târziu, pe la 10 seara, Delia fredona „Vai, vai, ce prostii…”. Solista a pătimit de pe urma sonorizării deficitare. Pe 13 iunie, când Holograf a urcat pe scenă, Dan Bittman a rămas fără microfon la „Ţi-am dat un inel…”. Era o farsă tehnologică. Poanta o ştiu doar unii dintre noi.

Desigur, nu uit să-i felicit pe organizatori şi, mai ales, pe sponsori. Am observat că, dacă nu e finanţată, cultura nu are şanse de răspândire. Mă îndoiesc de acel „liberalism” (camuflat sub straie neoconservatoare), care pretinde că, pentru a face rost de bani, cultura trebuie să-şi găsească nişa de desfacere. Bineînţeles, cărţile se vând. Nu contează că un volum de bârfă politică a ajuns best seller. Procopius din Cezareea şi Ion Neculce erau, la vremea fiecăruia, agenţi de influenţă. Cronicarul moldovean fusese comandantul armatei Moldovei, în scurta domniei a lui Dimitrie Cantemir (1710-1711).

Băncile au fost groase la pungă şi au asigurat derularea FITS. Am observat totuşi că finanţiştii expuneau reclame ostentative. Două consecinţe imediate au apărut după această presiune de imagine. Pe de o parte, seara, în Piaţa Mare, clădirile de patrimoniu deveneau ecrane de proiecţie a filmelor destinate „devoratorilor de reclame”. Pe de altă parte, în Sala „Thalia” a Filarmonicii, unul din două scaune avea imprimat un poster cu un sponsar bancar, fapt ce amintea de tricourile echipelor de fotbal.

Pe 12 iunie, pe la prânzişor, după ce m-am spălat pe faţă, am zărit, în Piaţa Mare, câţiva cetăţeni care se jucau cu nişte spermatozoizi gonflabili. Erau – chipurile – zmee. Culmea a fost că unii părinţi au cedat rugilor naive ale copiilor şi le-au cerut voie organizatorilor să ia şi ei zmeul de sfoară. Mai mult, teritoriul cuprindea şi zmeul feminin – de tip bustul gol – pentru a evita orice discriminare. Şi se umflau şi creştea şi cota de popularitate a FITS-ului.

George NEAGOE

Număr de vizualizări :787


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro