Marți, 27 ianuarie 2015, ora 12.00, în Aula Colegiului Naţional “Ştefan cel Mare” din Suceava, Consiliul Județean Suceava, Biblioteca Bucovinei ”I. G. Sbiera”, Colegiul Național ”Ștefan cel Mare” Suceava, Comunitatea evreilor din Suceava. Alexandria Librării organizează, în omagiu, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului- 70 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau. Ziua de 27 ianuarie marchează eliberarea, în 1945, a lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului în care au fost ucişi 6 milioane de evrei, dar şi milioane aparţinând şi altor culturi, de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alegerea acestei date este legată de eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau din Polonia de către trupele sovietice în după-amiaza zilei de 27 ianuarie 1945.
Este o zi universală de comemorare şi a fost propusă de 90 de state, fiind stabilită în urma Rezoluţiei adoptate la 1 noiembrie 2005 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Rezoluţia respinge orice negare a Holocaustului şi încurajează statele membre ale Adunării Generale ONU să transmită viitoarelor generaţii lecţia genocidului, pentru ca această pagină neagră a istoriei să nu se mai repete.
Nu este cunoscut numărul exact al evreilor ucişi în Holocaust, „soluția finală a problemei evreiești”, cum a fost numit programul de exterminare plănuit şi executat de regimul naţional-socialist din Germania condusă de Adolf Hitler, cifra cel mai frecvent notată de istorici fiind de şase milioane. Se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste: circa trei milioane de polonezi, o jumătate de milion de sinti şi roma, mai mult de 15 mii de homosexuali, persoanele cu handicap şi adepţii au sectei „Martorii lui Iehova”, diverşi deţinuţi politici, toţi etichetaţi drept „duşmani ai statului german”. În Holocaust au pierit în total 1,5 milioane de copii.
„Naţiunile Unite nu trebuie să uite niciodată că au fost create ca un răspuns la teribilul flagel reprezentat de nazism”, declara în 2005 secretarul general al organizaţiei, domnul Kofi Annan, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra faptului că acte cumplite de genocid au fost comise şi după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în Cambogia, în Rwanda şi în fosta Iugoslavie, precum şi în alte regiuni ale globului. „Este uşor să spui “Aşa ceva nu se va mai întâmplă niciodată”, dar este mult mai greu să şi acţionezi în acest sens „, a recunoscut Annan.
Cu prilejul evenimentelor ce marchează Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului se aduc aduc omagii eroilor, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale durerii în memoria victimelor Holocaustului, la care participă şefi de state şi de guverne, categorii largi de cetăţeni, tineri şi vârstnici, oameni de cultură, elite ale societăţii civile. Sunt gesturi simbolice, cărora li se adaugă instituţiile memoriei specializate, ca Memorialul Holocaustului “Yad Vashem” din Israel, Memorialul Holocaustului din SUA, Memorialul Holocaustului din Berlin sau alte zeci de astfel de instituţii din marile oraşe ale Europei, Statelor Unite ale Americii, Asiei sau din Israel, care ţin vie amintirea victimelor genocidului.
Să ne amintim! este îndemnul unei rugăciuni evreieşti, pentru ca tragedia Holocaustului să nu se mai repete.
Instituţiile şi Memoria victimelor, a martirilor şi eroilor
Memorialul “Yad Vashem” de la Ierusalim, instituţie oficială a Statului Israel constituită în 1953, omagiază şi păstrează vie amintitrea celor şase milioane de evrei ucişi în timpul Holocastului în mii de imagini, milioane de pagini documentare, sute de mii de fotografii şi trei milioane şi jumătate de nume ale evreilor ucişi înscrise pe pereţii Memorialului, toate cele care au putut fi deocamdată înregistrate.
Institutul “Yad Vashem” acordă titlul Drept între popoare pentru perpetuarea memoriei tuturor martirilor şi eroilor ne-evrei care şi-au riscat viaţa, familia şi averea pentru a-i ajuta sau salva pe evrei. Până la 1 ianuarie 2007, titlul a fost decernat unui număr de 21 758 de oameni, din care 53 sunt români.
În Germania, începând din 27 ianuarie 1966, sunt comemorate oficial victimele regimului nazist, iar în 10 mai 2005, la 60 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial a fost inaugurat Memorialul Holocaustului la Berlin, pentru a cinsti memoria celor 6 milioane de evrei ucişi. Este un ansamblu care ocupă aproximativ 19.000 de metri pătraţi în apropiere de Poarta Brandenburg, cu 2.711 lespezi din piatră gri, fără niciun fel de însemn, nume sau dată.
Scriitorul şi activistul în domeniul drepturilor omului de origine română Elie Wiesel, distins în 1986 cu Premiul Nobel pentru Pace ca mesager al omeniei, a fost unul dintre supravieţuitorii lagărelor de exterminare. Timp de un deceniu de la eliberare, Wiesel rămăsese închistat în propria durere şi refuza să discute sau să scrie despre amintirile sale din lagăr. În 1960 publică însă nuvela autobiografica intitulată Noaptea, ulterior tradusă în 30 de limbi şi vândută în peste 6 milioane de exemplare.
Până în anul 2008, Elie Wiesel a scris 57 de cărți, iar o mare parte din ele rememorează Holocaustul. A creat Fundaţia Elie Wiesel pentru Umanitate şi a devenit un orator fervent în problema Holocaustului şi a drepturilor omului.
În România a fost înfiinţat în anul 2005 Institutul Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” pentru a identifica, arhiva, cerceta și publica documente referitoare la Holocaust.
Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, inaugurat în 22 aprilie 1993, a fost vizitat de la dechidere de peste 30 de milioane de persoane. Scopul declarat al muzeului este de a ajuta liderii sau simplii cetăţeni să combată ura, să prevină genocidul, să consolideze democraţia şi să promoveze demnitatea umană.
Radu Ioanid, director al Programului Internaţional de Arhivare de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, spunea în 2009: “Cred că Holocaustul reprezintă o lecţie de istorie pentru viitor. Pentru că, după ce în Europa, ultima gară a fost Auschwitz-ul, unde milioane au murit doar pentru că s-au născut evrei, după ce în Cambodgia sau în Rwanda vedem atâţia oameni omorâţi pentru că aparţin unei etnii sau unei anumite clase sociale, putem trage concluzia că umanitatea n-a prea înţeles nimic din lecţia trecutului. Cu alte cuvinte, în anumite condiţii istorice, aceste tipuri de evenimente se pot repeta.”
–––––––––––––––––––––––––––––-
În afară de ziua de 27 ianuarie, România mai comemorează anual şi victimele holocaustului din Transnistria ale regimului Antonescu. Ziua de comemorare a victimelor Holocaustului din România este desemnată la nivel de stat ca ziua de 9 octombrie. Prima zi de comemorare a Holocaustului transnistrean a fost ţinută oficial în România în anul 2004.
Pe data de 9 octombrie 1941, după ordinul dat de conducerea din epocă, au început din Bucovina de Sud primele deportări de evrei către Transnistria. Guvernarea de tristă amintire a dus o politică foarte contradictorie, condamnând la moarte prin deportare, se pare, circa 280 000 – 380 000 de evrei români şi ucraineni (dezbaterile asupra numărului exact încă sunt în derulare, în mediile ştiinţifice şi academice) din Bucovina şi estul României, deşi a salvat altele, din restul ţării. Aşadar, la 9 octombrie 1941 au început deportările, toate fiind forţate, în vagoane de marfă încuiate, ale evreilor din Bucovina de sud. Numai în primele trei zile (9-11 octombrie) au fost deportaţi în Transnistria peste 5.000 de evrei, inclusiv bătrâni, bolnavi, femei şi copii. Au urmat şi alte mii de victime. Despre aceste momente tragice povesteşte în romanele sale şi celebrul scriitor (originar din Suceava, Burdujeni), Norman Manea. În prezent, acesta trăieşte la New York, volumele sale au cucerit lumea şi au o presă de excelenţă în mediile literare valoroase, a devenit unul din cei mai oneşti şi importanţi ambasadori ai României în lume, şi este, prin opera sa fabuloasă, şi unul din cei mai promiţători candidaţi români pentru un Premiu Nobel adus limbii române. Alţi importanţi scriitori bucovineni care au scris despre Holocaust sunt Aharon Appelfeld, Paul Celan, Arnold Daghani, Dan Pagis.
––––––––––––––––––––––––––––––
Raportul Final
Documentul fundamental al statului român pentru memoria Holocaustului şi a Holocaustul transnistrean este Raportul Final. Din Comisia Internaţională pentru studierea Holocaustului din România, care a elaborat Raportul Final, la cererea preşedintelui din epocă, Ion Iliescu, au făcut parte numeroşi oameni de cultură şi de ştiinţă, din mediile academice, intelectuale, spirituale sau politice şi civile : alături de domnul Elie Wiesel (originar din Sighet, Premiul Nobel pentru Pace, 1986), diverşi reprezentanţi ai Preşedinţiei României, reputaţi specialişti în istorie şi ştiinţe politice din ţară şi străinătate, politologi, supravieţuitori ai Holocaustului, reprezentanţi ai organizaţiilor evreieşti şi rome naţionale şi internaţionale: Tuvia Friling (Arhivist şef al Statului Israel), Mihail E, Ionescu (Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară) şi Radu Ioanid (Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA) – vicepreşedinţi, Ioan Scurtu (secretar – Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti – secretar al Comisiei), Viorel Achim (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti), Jean Ancel (Yad Vashem, Ierusalim), Colette Avital (membru al Parlamentului Israelian), Andrew Baker (Comitetul Evreiesc American), Lya Benjamin (Centrul pentru Studiul Istoriei Evreieşti, Bucureşti), Liviu Beris (Asociaţia Supravieţuitorilor Holocaustului din România), Randolph Braham (Universitatea din New York), Irina Cajal Marin (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România), Adrian Cioflâncă (Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Iaşi), Ioan Ciupercă (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi), Alexandru Elias (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România), Alexandru Florian (Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti), Mihai Dinu Gheorghiu (Centrul de Sociologie Europeană, Paris), Hildrun Glass (Universitatea „Ludwig Maximillian”, München), Menachem Hacohen (Marele Rabin al României), Vasile Ionescu (Centrul Romilor „Aven Amentza”), Corneliu Mihai Lungu (Arhivele Naţionale Istorice Centrale), Daniel S. Mariaschin (B’nai B’rith International), Victor Opaschi (Consilier Prezidenţial), Andrei Pippidi (Universitatea Bucureşti), Ambasador Meir Rosenne (Israel), Liviu Rotman (Universitatea Tel Aviv), Michael Shafir (Radio Europa Liberă – Radio Libertatea), Paul Shapiro (Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA), William Totok (Institutul de Istorie, Germania), Raphael Vago (Universitatea Tel Aviv), George Voicu (Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative), Leon Volovici (Universitatea Ebraică din Ierusalim). Raportul Final elaborat de Comisie este textul ştiinţific de bază, consfinţit de lege, privind definiţia Holocaustului, actele istorice şi tratamentul juridic, în speţă, pe teritoriul României.
Definiţia Holocaustului luată în calcul de Comisie şi de dezbaterile publice este următoarea : Holocaustul este persecuţia sponsorizată în mod sistematic de către stat, precum şi anihilarea evreilor din Europa de către Germania nazistă, aliaţii şi colaboratorii săi în perioada 1933-1945. Evreii au fost victimele principale – şase milioane au fost ucişi; au mai fost vizaţi pentru distrugere sau decimare rasială, etnică sau din motive naţionale populaţiile de rromi, sinti, persoanele cu handicap fizic sau mintal şi polonezii. Alte milioane, inclusiv homosexualii, martorii lui Iehova, prizonierii de război sovietici şi dizidenţii politici, au suferit şi ei opresie şi moarte sub regimul Germaniei naziste (Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite).
Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Începând din 2016, România conduce Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului (IHRA)
La finele anului 2014, a fost făcut public de către MAE faptul că România va prelua, din 2016, conducerea Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance/IHRA). Decizia a fost luată la 10 ani de la acceptarea țării noastre ca membră cu drepturi depline în Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research/ITF, predecesorul IHRA.
Decizia cu privire la preluarea preşedinţiei IHRA de către România are loc la 10 ani de la acceptarea ca membru cu drepturi depline a ţării noastre în , precum şi de la publicarea Raportului Final elaborat de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România (noiembrie 2004).
”Acceptarea României pentru preluarea președinției Organizației este expresia recunoașterii eforturilor autorităţilor române de a prezerva memoria Holocaustului prin intermediul instrumentelor legale şi administrative dezvoltate la nivel național şi local, inclusiv prin colaborarea cu societatea civila şi organizațiile evreieşti. De asemenea, este o recunoaștere a voinței ţării noastre de a combate mai intens şi mai eficient fenomenele de antisemitism, de negare a Holocaustului, xenofobe si extremiste de orice fel”, precizează Ministerul român de Externe.
România a devenit membră cu drepturi depline în 16 decembrie 2004, în timpul preşedinţiei italiene. În octombrie 2003, a fost lansată Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România. Componenţa Comisiei a inclus cercetători din România, SUA, Israel şi Germania. Profesorul Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel pentru Pace, a fost desemnat preşedintele Comisiei.
În noiembrie 2004 a fost prezentat la Bucureşti Raportul Final elaborat de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România, ale cărui recomandări s-au concretizat în principal prin înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” şi prin completarea manualelor şcolare de istorie conform concluziilor Raportului Final, pentru a aborda şi problematica Holocaustului.
Au fost introduse, totodată, cursuri opţionale de studiere a istoriei Holocaustului şi a fost publicat un manual privind istoria Holocaustului din România.
Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust and Remembrance Alliance/IHRA), fostă ITF (Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research) este o organizaţie inter-guvernamentală, creată în 1998, la iniţiativa premierului suedez Göran Persson. Alianța încurajează cercetarea și comemorarea Holocaustului și acordă sprijin pentru inițiativele demarate în acest sens.
În prezent, organizaţia numără 31 de state membre: Argentina, Austria, Belgia, Canada, Croaţia, Republica Cehă, Danemarca, Elveţia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Spania, Suedia, SUA, Ungaria, Serbia, Irlanda, Slovenia.
Programul de comemorare a victimelor Holocaustului şi Gulagului, derulat de 10 ani la Suceava în cadrul Consiliului Judeţean
În cadrul Consiliului Judeţean Suceava şi al Bibliotecii Bucovinei, alături de alţi parteneri instituţionali şi media, funcţionează, începând cu anii 2005 – 2006, un program iniţiat de scriitoarea Angela Furtună, având ca scop cultul eroilor căzuţi pentru drepturile omului, omagiul adus victimelor regimurilor totalitare din secolul trecut, ale Holocaustului şi ale Gulagului bolşevic, pedagogia memoriei antitotalitare şi consolidarea societăţii civile şi a discursului public antidiscriminare şi democrat în România şi în Europa post-criminală.
La 70 de ani de la eliberarea Lagărului de la Auschwitz, colocviul de faţă este parte continuă a acestui program de educaţie şi aduce un Omagiu victimelor Holocaustului şi tuturor regimurilor totalitare, cu îndemnul de a milita pentru ca astfel de tragedii să nu mai fie posibile nicăieri în lume, nici în România, iar conştiinţele lucide să reuşească să echilibreze escaladarea ideilor şi forţelor antidemocrate.
Angela FURTUNĂ,
Iniţiator şi coordonator Proiect Memoria Holocaustului şi a Gulagului
Gheorghe-Gabriel CĂRĂBUŞ,
Manager Biblioteca Bucovinei “I.G. SBiera”
