În data de 25 noiembrie 2014, la Sala Studio a Teatrului de Comedie, s-a desfășurat un eveniment care a îmbinat într-un mod original aroma poeziei cu teatrul, dansul și muzica. Actrița Isabella Drăghici și-a lansat cartea de poeme intitulată Printre tăceri, printr-un spectacol special conceput, inspirat din atmosfera cărții, un one woman show creat și interpretat de autoare, având un titlu omonim. Cosmin Perța, reprezentând editura Tracus Arte la care a apărut volumul, a adresat câteva cuvinte publicului, după care Horia Gârbea a făcut o scurtă prezentare a cărții. Reliefând diferitele ipostaze ale Isabellei Drăghici, de actriță, poetă, prozatoare și doctorandă a Facultății de Filosofie din Universitatea București, Horia Gârbea a accentuat poziția acestui tip de poezie în contextul ultimelor două generații:
„Isabella Drăghici scrie și proză, […]o proză de o foarte bună calitate[…]. Este o personalitate cu totul specială, polivalentă, poliedrală, să spunem așa.[…] Este o peotă care nu are nimic din realismul, hiperrealismul, mizerabilismul, biografismul generației ’90 sau, mai ales, 2000. Citind această poezie, n-ai zice că a fost născută […] în anii post-2000, când poezia […] a adoptat cu hotarâre o tranzitivitate […] violentă, un biografism din cel mai frust – poeții care nu au biografie suficient de scandaloasă și nu au niște rude suficient de bizare sau oi negre în familie, și le inventează ca să poată fi trendy, evident. Este o poezie, în primul rând, a conceptelor și apoi una, desigur, a metaforelor, a meditației, o poezie de profunzime care, așa cum spune și titlul, se caracterizează în primul rând prin «tăceri», prin ceea ce nu se spune, adică prin acele goluri de liniște pe care cititorul este invitat să le descopere el însuși.[…]”
În finalul prezentării, autoarea a punctat câteva aspecte legate de volumul său de debut:
„Nu ceea ce am scris în această carte e important, ci ceea ce… am tăcut.[…]Tăcerile mele s-au concretizat într-o carte care îngemănează sensibilitate, gândire reflexivă cu accente de satiră socială uneori, evadări din diversele paliere ale iubirii, de la eros la agape, către un dincolo obsesiv: tăcerea ultimă, a transcendenței. Tăcerea ca fundament al cunoașterii, ca metodă de adâncire în sine și în celălalt, tăcerea ca izvor al tuturor lucrurilor. Din această tăcere absolută se nasc tăcerile și cuvintele noastre, ale muritorilor.”
Creativa modalitate de lansare a cărții, printr-un spectacol de teatru în care pantomima, mișcarea, dansul și poezia s-au îmbinat într-un mod inedit cu acordurile măestre ale binecunoscutului violoncelist Adrian Naidin, invitatul special al evenimentului, a vorbit despre talent, inspirație, a produs emoție, a conturat o viitoare premieră pe care o așteptăm și care, cu siguranță, va avea succes.
„Sunetul, uneori, poate fi și tăcere. Iar în mijlocul tăcerii nu poți decât să cânți. Am tăcut și am netăcut împreună. Muzica ce cântă tăcerea este o revoltă împotriva morții”, spune Adrian Naidin.
Aflat printre personalitățile literare și artistice din sală, dramaturgul Dinu Grigorescu a mărturisit:
„Isabella Drăghici renunță la stilul clasic al lansărilor de carte, preferând jocul ideilor și al sentimentelor, încarnarea poeziei, relatării ei. Actrița, dezinvoltă, frumoasă și inteligentă, se pune în scenă navigând «printre tăceri», în compania muzicii care amplifică misterul. Ludicul domină reprezentația.[…] Amfitrionică, expansivă, romantică, actrița invită publicul la o participare adezivă imediată la universurile tandre și reflexive ce-i aparțin.[…] Spectacolul cantonează între poezie și magie. Schimbările de nimburi, de ritmuri, contribuie la mutarea cotidianului într- un spațiu virtual al reveriei poetice. Dansul e posesiv, exploziv, elegant, agresiv, un fel de «du-te – vino!» şi «vino la mine şi pleacă!». Actrița sugerează, insinuează, cochetează, fascinează.
Cartea editată de Tracus Arte arată impecabil pe dinafară şi te incită să afli cât mai repede ce se află înăuntru….. Un succes indubitabil!”