”În poezie pot exista și umorul, și amorul, și omorul!”

iun. 2nd, 2014 | By | Category: Studioul de carte

În cadrul Festivalului Comediei Româneşti – festCO, ediţia a XII-a, sub direcţia Maestrului George Mihăiţă, a fost realizată și lansată antologia “Salonul ludicilor”, Editura Tracus Arte, un proiect coordonat de Dan Mircea Cipariu, cu o prefaţă de Ioan Groşan şi desene şi caricaturi semnate de Maestrul Horaţiu Mălăele. Poeții prezenți în acest volum cu poeme spumoase sunt, în ordine alfabetică, Emil Brumaru, Romulus Bucur, Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu, Mircea Dinescu, Florin Dumitrescu, Horia Gârbea, Sorin Gherguţ, Şerban Foarţă, Florin Iaru, Horaţiu Mălăele, Ion Mureşan, Lucian Perţa, Ioan Es Pop, Bogdan O.Popescu, Simona Popescu, Nicolae Prelipceanu, George Stanca, Adrian Suciu, Eugen Suciu, Robert Şerban, Grigore Şoitu şi Paul Vinicius. Jean-Lorin Sterian a stat de vorbă cu scriitorul Dan Mircea Cipariu despre ”Salonul ludicilor”. Un interviu preluat din ”Iluzia Comică”, publicația Festivalului Comediei Românești, coordonată de criticul de teatru Cristina Modreanu.


Care-i boala de care trebuie să suferi ca să fii internat și să intri în salonul ludicilor?

E o boală precum talentul și care nu se ia! Ai nevoie și de temperatura înaltă a cuvântului, și de explozia unui joc cu tine însuți, cu limitele de sus și de jos ale existenței. În „Salonul ludicilor” au intrat doar cei care suferă de talentul de a stoarce din întunericul lumii și al interiorității lumina blândă a autoironiei și lumina voluptoasă a vieții trăite și a vieții visate. Suferim de fericirea de a știi că ne putem regăsi doar prin bucuriile mărunte și simple ale vieții. Fericirea e doar un mod de întrebuințare! Dacă proza e berea literaturii, poezia ludică e un vin cu tacla, har și femei ispititoare!

Cum s-a ajuns la apariția acestei cărți?

E un vis de mai bine de 12 ani al lui George Mihăiță. Totul a pornit de la faptul că marii actori Horațiu Mălăele, Ion Caramitru, George Mihăiță, au cam aceiași poeți din care recită poeme epice și cu rază totală sau subtilă de umor: Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Emil Brumaru. George Mihăiță își dorea de mult o antologie a umorului liric, cu poeți în viață. O antologie care să fie o pâine caldă pentru recitalurile actorilor. Anul acesta a fost să fie acest proiect! Singura problemă a fost titlul antologiei. Înainte cu doar trei zile de termenul limită pentru tipar, după o petrecere de pomină, pe la 8 dimineața, undeva lângă Intercontinental, eram atras de multitudinea de afișe cu saloane erotice. Cum în antologie sunt multe poeme cu P1 și P2, subconștientul m-a dus spre Salonul Nudicilor, nudiști ai trăirii și a stării înalte de bine. L-am sunat imediat pe George Mihăiță și i-am spus de … Salonul ludicului. El și, mai apoi, Robert Șerban, Ioan Groșan și Ioan Cristescu au venit cu ideea de a pune ludicul la plural. Așa s-a născut „Salonul ludicilor”, din spuma de bere, vin și har a unor artiști care iubesc cu nesaț viața!

Are ce căuta umorul în poezie?

În poezie pot exista și umorul, și amorul, și omorul! Totul ține de construcția stilistică și de chemarea de a crea o stare. Poezie e mai întâi stare și mai apoi idee! Umorul în poezie e ca nevoia de sare în bucatele discursului despre sine și despre nevoia de Celălalt!

De ce se înțeleg mai bine poeții cu actorii decât poeții între ei?

Cred că poeții se înțeleg mult mai bine între ei decât actorii cu colegii lor de meserie! Pentru că poeții au nevoie doar de o stare și de o hârtie și un pix, pe când actorii au nevoie de text, de regizor, de parteneri de scenă, de costume, scenografie și, mai ales, de public! Poeții nu sunt dependenți de public!

Când ai râs ultima oară?

Azi noapte! Eram la o petrecere și lăutarii mi-au spus că semăn cu Robert Turcescu. Am dat replica imediat: Eu sunt tatăl lui Robert Turcescu și arăt așa de tânăr pentru că în timpul meu liber sunt nefumător, ovo-lacto-vegetarian, poet și obsedat textual! Apoi am improvizat: „Aș da pagini web de la mine / Să mai fiu o zi cu tine / Și-ți spun cu durere-n suflet/ Că tu ai fost pe Internet”

Dacă ai extrage două versuri emblematice din această antologie, care ar fi acelea?

E finalul unui poem scris de Robert Șerban: „acasă / la filme despre moarte / despre viață / eu plâng și fut”

Credit foto: Mihaela Petre și Mihai Constantineanu

Număr de vizualizări :1438


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro