Joi, 13 februarie 2014, ora 13.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, va avea loc o dezbatere despre poezie şi dramaturgie, prilejuită de lansarea a trei cărţi noi: Diana Cozma, ”Eugenio Barba şi mărul de aur”, Editura Ideea europeană, Bucureşti, 2013; Mariana Bojan, ”Lupul nostru de toate zilele”, Editura Limes, Cluj/Floreşti, 2013; Ion Cristofor, „Gramofonul de pământ”, Editura Limes, Cluj/Floreşti, 2014. La eveniment vor mai participa, alături de autori, Irina Petraş şi Constantin Cubleşan.
Diana Cozma: „Simultaneitatea toarce şi înnoadă firele dramaturgiei narative împletite de Eugenio Barba în ochiuri de cuvânt-acţiune. Cuvânt-vers naiv rostit de gura copilului, vers de leagăn, de alean, de bocet. Cuvânt-exorcizator, reverberând în ecouri incantatorii. După spectacolul Casa tatălui meu, Eugenio Barba renunţă definitiv la a concepe dramaturgia pe baza unui text pre-existent. Artistul porneşte la drum pentru a vâna spectacolul cu o tolbă burduşită de surse – poezie, roman, enigmă ce îşi aşteaptă dezlegarea. Ţese firele dramaturgice astfel încât confruntarea scenică nu mai are loc pe tabla de şah mundană, ci pe tabla de şah a înăuntrului în care nebunul/nebunia se ia la harţă cu pionul/precauţia, calul/imaginaţia îşi măsoară puterile cu turnul/raţiunea. Născoceşte un joc, un conflict, o scenă-planetă stranie în care albastrul luminii devine metafizic, în care se iţesc capetele trăirilor ancestrale, viselor, obsesiilor, îndoielilor, fantomelor. În care între vis şi realitate uneori e o clipă alteori e o eternitate. Clipa eternă a unei poveşti.”
Mariana Bojan:
„Eu n-am dorit nicicând să fiu POETUL
Eu sunt POETUL doar din întâmplare
Poate că mama mea plecând de-acasă
O fi lăsat nestinsă vreo’ntrebare”…
Ion Cristofor:
„O grădină cu mierle tăcute
Se retrage în cuvintele noastre tot mai puţine
O grădină în care un cal
Paşte toate cuvintele de dragoste nerostite”
