Întâmplarea, fiica vitregă a destinului, cum ar fi spus Caragiale, a făcut să vizionez prima parte a filmului lui Lars von Trier, „Nymphomaniac”. Un film care foloseşte atâtea şabloane vizuale, atâtea autopastişări, dar care reuşeşte să declanşeze reacţii critice puternice, negative sau pozitive. Când să discutăm, pro sau contra, despre film, a apărut decizia Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) de a interzice opera cinematografică a lui Lars von Trier. Din zona estetică, discuţia a fugit spre libertatea de expresie şi limitele ei. Nu sunt un fan al acestui film, nici unul căruia să nu-i placă total, dar decizia CNC este şi neprofesionistă (nu se poate ca decidenţii, în cazul în care sunt profesionişti, să nu fi făcut diferenţa între actul artistic şi pornografie!), şi neconstituţională pentru că aplică cenzura unui proiect artistic care beneficiază de dreptul la exprimare şi expresie. Dacă aş fi distribuitorul acestui film, aş fi fericit să văd cum incompetenţa unei instituţii, CNC, a creat o promovare gratuită pentru „Nymphomaniac” II şi o nesperată discuţie despre limitele dintre artă şi pornografie. Într-o ţară normală la cap, preşedintele CNC şi cei din comisia cenzuratoare ar trebui să-şi dea imediat demisia. Chiar şi în acest caz, reverberaţiile mediatice internaţionale ale acestui act stupid de cenzură vor continua să mai pună o cărămidă la mitul României impredictibile!