Editura Casa Radio, la Festivalul Enescu, propune melomanilor restituiri discografice esenţiale din Arhivele Radio România: Festivalul Internaţional „George Enescu”, ediţia 1961, în 10 discuri-cronică (CDbox) şi 6 albume în noua colecţie „Radiolegende” – maeştrii muzicii româneşti în înregistrări istorice. Marile concerte ale celei de-a doua ediţii a Festivalului sunt reunite într-un CD-box cu 10 discuri, prilejuind (re)descoperirea unor interpreţi legendari, precum Aldo Ciccolini, Sviatoslav Richter sau Henryk Szeryng, aflaţi în vârful carierei lor internaţionale, sau a unor mari maeştri ai baghetei ca Lorin Maazel, Ghenadi Rojdestvenski, George Georgescu… Magia serilor de concerte din perioada 9-18 septembrie 1961 va putea fi azi împărtăşită de noile generaţii de ascultători, de toți melomanii, datorită înregistrărilor live realizate de Radio România, acelaşi constant partener al Festivalului.

Scriitorul, criticul şi italienistul Geo Vasile va primi ordinul Stella D`Italia în grad de cavaler, în semn de recunoaştere a serviciilor aduse limbii, culturii şi literaturii italiene şi promovării acestora în România. Ceremonia decernării acestei distincţii va avea loc miercuri, 18 septembrie 2013, de la ora 18.00, la sediul Ambasadei Italiene (str. Henri Coandă nr. 7-9, București).

Joi, 5 septembrie, de la ora 15.30, la Librăria „St.O.Iosif” din Braşov va avea loc o întâlnire specială cu scriitorul Voicu Bugariu, urmată de o sesiune de autografe. Cu această ocazie, autorul va lansa volumul de povestiri „Vocile vikingilor”, apărut pentru prima dată în anul 1970 şi reeditat în 2013 la Editura Nemira, în cadrul seriei ”Maeştrii SF-ului românesc”.

Joi, 12 septembrie 2013, de la ora 19.30, poveştile a patru femei rome se îmbină cu muzica tradiţională romani într-un spectacol de teatru documentar. One woman show ”Del Duma, Vorbește-le despre mine” va avea loc la Dianei 4, din București. Fiecare reprezentaţie va fi urmată de o dezbatere cu publicul. Cu: Mihaela Drăgan. Muzica live: Radu Captari. Text: Mihaela Drăgan. Costume: Meşteshukar Butiq (www.mbq.ro). Regia: Liana Ceterchi.

Poetul şi performerul Valery Oişteanu, stabilit în Statele Unite din 1972, dedică întâlnirea de la Tramvaiul 26 Centenarului ”Gherasim Luca”.

Joi, 29 august 2013, la sediul ICR Berlin va fi proiectat filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, în regia lui Lucian Pintilie. Scenariul filmului este semnat de Cristi Puiu și de Răzvan Rădulescu şi are în distribuţie nume mari ale filmului românesc: Victor Rebengiuc, Coca Bloos, Micaela Caracaş, Răzvan Rădulescu. Proiecția de film face parte dintr-o serie de 10 proiecţii de film care are ca scop prezentarea unor creaţii cinematografice de ficţiune sau documentare de dinainte de revoluţie ale unor mari regizori precum Tatos, Pintilie, Săucan, Gulea, Danieliuc sau Piţa, dar şi al unor documentare despre diferite personalităţi ale vieţii culturale din România. Filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervă” va fi prezentat cu subtitrare în limba engleză.

Duminică, 1 septembrie 2013, de la ora 18.30, la galeria Galateca din București, va avea loc vernisajul instalației de artă și sunet “Come to Crash. A strident encounter with Timon Botez.” Proiectul face parte din expozițiile desfășurate în cadrul EBienalei, bienala internațională de artă contemporană asociată Festivalului George Enescu.

De curând, la editura Publica, în traducerea lui Paul Slayer Grigoriu, a apărut volumul ”Dulcele bar. Memorii”, de J.R. Moehringer. ”Mult înainte de a-mi putea vinde băutură în mod legal, barul m-a salvat. Mi-a redat încrederea când eram copil, a avut grijă de mine în adolescenţă, iar ca tânăr barul m-a îmbrăţişat. Mă tem că suntem atraşi către ceea ce ne părăseşte şi către ceea ce e cel mai probabil să ne părăsească, însă în cele din urmă cred că suntem definiţi de ceea ce ne îmbrăţişează. Fireşte, am îmbrăţişat la rândul meu barul, până când într-o seară barul m-a respins, şi în acea părăsire finală barul mi-a salvat viaţa. (J.R. Moehringer)

„Encore un reportaje, monsieur?” – m-a întrebat, bucuros că nu va trebui să-şi petreacă capătul de noapte singur, lucrătorul tunisian de pe măgăoaia care curăţa plaja „populară” de la Cannes. „Oui”, am zis eu resemnat, urcându-mă în uriaşul utilaj şi deschizându-mi carneţelul roşu, aproape umplut de hieroglifele mele de fals stenograf. Până la ora cinci, ora terminării curăţeniei, ajunsesem cu povestea în antichitatea berberă, de unde, pare-se, se trăgeau strămoşii prolificului magrebian. La cinci şi un sfert, în fine, frânt de nesomn şi foame, m-am instalat pe o bancă pe „Croazetă” şi am tras cu sete, una după alta, trei ţigări de „Carpaţi fără filtru” de Sfântu-Gheorghe. La un moment dat, am văzut un afro-francez că se uită foarte atent la mine de la vreo trei metri de bancă. „Hait – mi-am zis. Te pomeneşti că o fi din ăia… şi mă place, dracului…”

Secolul în care trăim este deja foarte diferit față de cele precedente și ne pune față în față cu probleme care nu au mai trebuit rezolvate sau considerate până acum. Una dintre ele este tendința de îmbătrânire a populației, nu doar datorită scăderii fertilității în general, dar și din cauza creșterii speranței de viață și a metodelor de a o prelungi, iar aceasta poate constitui o problemă specifică în timp. Anume, aceea a integrării active a acestui segment de populație.