Ştiu bine şi, cu siguranţă, ştiu la fel de bine şi cititorii editorialelor mele, că atunci când, în România, îţi anunţi un proiect, când vrei să faci ceva în folosul obştei, eşti imediat suspectat de populism. În politică, în sfera economico-socială. Nu mă gândeam, însă, că termenul a glisat, cu grăbire, şi spre zona activităţilor specifice breslei scriitorilor. Într-un editorial recent am selectat câteva dintre nemulţumirile confraţilor membri U.S.R., pe care ei mi le-au adus la cunoştinţă prin scrisori electronice. Atât şi nimic mai mult. Imediat, cineva mi-a trimis un mesaj în care mă acuza de populism. N-am răspuns, din două motive. În primul rând, pentru că (în fond) blânda acuză mă înscria într-un cerc select, cu reprezentanţi pe cale de dispariţie – pragmaticii. În al doilea rând, pentru că domnul respectiv era unul dintre colaboratorii contracandidatului meu şi m-am gândit că găsise, şi pe această cale, un mod de a-şi arăta ataşamentul faţă de „şef”. Aşa că l-am lăsat să câştige runda.

Pierre-Albert Jourdan (1924-1981) este unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale literaturii franceze. Admirat, la capătul unei prea scurte vieți, de contemporanii săi cei mai iluștri, printre care René Char, Philippe Jaccottet, Yves Bonnefoy, Jacques Réda, Lorand Gaspar, Paul de Roux, și Anne Perrier, Jourdan, care este actualmente ținut la loc de cinste de cei mai talentați poeți francezi mai tineri, încă nu a a primit, totuși, atenția mai consistentă din partea criticii pe care ar fi meritat-o în Franța, în timp ce în străinătate este aproape complet necunoscut (cu excepția Argentinei, unde Julia Azaretto a publicat în 2008 o apreciată traducere a uneia dintre primele lui cărți, La Langue des fumées, 1961). „Strălucirea” lui Jourdan a fost mult timp „pe nedrept ascunsă”, așa cum grăitor mi-a descris Jaccottet situația când i-am scris prima dată despre proiectele mele legate de acest poet. O pricină nefericită a acestei necunoașteri a iradiantei opere a lui Jourdan este tocmai viaţa sa scurtă, curmată de un cancer la plămâni și, în particular, în perioada de covalescență de după operație și a radioterapiei ce i-a urmat, ruperea aortei într-o tragică dimineață de duminică, după o furtună violentă. („Prin marele fisuri din peisaj ?” au fost ultimele cuvinte scrise de el într-o agendă cu câteva ore mai devreme și formulate, în stilul său caracteristic, ca o întrebare.) – Prezentare de John Taylor; Traducere de Raluca & Chris Tanasescu (MARGENTO)

Luni, 5 august 2013, ora 19:00, la Amnezia Cafe Bar (str. Sfinții Apostoli nr. 21, Bucureşti), va avea loc o seară de poezie. Invitate: Iulia Militaru şi Andra Rotaru. Evenimentul face parte din proiectul “Amnezia Mondays”, inițiat de scriitorul Paul Mihalache și organizat în colaborare cu Amnezia Café.

Joi, 1 august 2013, ora 19.00, în cadrul Le Nouvel Antiqum (Club Antiqum, Strada Jean Louis Calderon nr. 33, Bucureşti), va avea loc prima ediţie a serilor de poezie. Invitaţi: Dana Banu, Alexandru Badea, Mugur Grosu, Stoian G. Bogdan, Vlad H. Tăușance și Leonard Ancuța. Coloana sonoră va fi asigurată de blues-ul lui Alexandru Draganoaia.

De curând, la Editura Cartea Românească, în colecţia “Poezie”, a apărut volumul “Tot atât de liber” de Constantin Abăluţă. „Libertatea despre care e vorba în acest volum este o libertate pe cale să-şi piardă obiectul; conştiinţa unui sfârşit iminent, pe de-o parte, şi sentimentul unei zădărnicii cosmice, pe de altă parte, reprezintă stările de spirit dominante. Constantin Abăluţă scrie aici capitole dintr-o Baladă a morţii în care tragismul este anume atenuat de umilinţă, dar în care gesturile mărunte ameninţă să devină patetice pentru că oricare dintre ele poate fi ultimul. Tot atât de liber e o carte simplă şi emoţionantă a unui poet care a ţinut, încă de la începuturi, să fie autentic şi a rămas astfel până astăzi, când e îndreptăţit să arunce asupra operei sale o privire încrezătoare.” (Mircea Martin) Andra Rotaru a dialogat despre acest volum cu autorul:

Autorii, artiștii interpreți, producătorii și editorii de opere muzicale din domeniile: audio-vizual, opere scrise și arte vizuale vor beneficia de efectele hotărârii(1) Curții de Justiție a Uniunii Europene conform căreia o parte din sumele colectate de la utilizatori, cu titlu de remunerație compensatorie din copia privată, poate fi alocată acțiunilor sociale și culturale. Astfel, este permisă finanțarea festivalurilor indiferent de amploarea lor, a pieselor de teatru, concertelor, manifestărilor literare, spectacolelor de stradă sau de marionete, expozițiilor de artă, artelor grafice și plastice, creatorilor multimedia, producțiilor cinematografice, documentarelor de creație (2) sau artelor circului.

Era o discuţie nu cu mult timp în urmă despre măsura în care contribuie facultăţile de litere şi limbi străine la ofilirea literaturii, prin înfierbântarea imaginaţiei unor absolvenţi, care ajung să creadă cu tărie că trebuie să devină scriitori. Ofilire manifestată prin stil alambicat şi afectat, imaginaţie sufocată de lecturi neasimilate, servilism cultural şi izolare în turnul de fildeş. Discuţia nu s-a încheiat, însă remarc cât de bine a evoluat scrisul cardiologului Ion Corlan. Noul lui roman, apărut la Brumar, Dulap de vânătoare, deşi masiv, se citeşte nesăţios şi în tensiune intelectuală. Prozatorul nu are inhibiţii de niciun fel şi deţine o imaginaţie bine irigată cu hormoni. În plus, îi place să experimenteze cu formule narative şi analize psihologice, deşi în mare parte a timpului avem personaj reflector şi obiectiv. Celelalte personaje sunt aproximate behavioristic şi lingvistic, rareori intrându-se năvalnic în mintea lor.

La Contemporary Literature Press, sub auspiciile forurilor Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Republicii Irlanda, a apărut volumul „Ariadne’s Veil” de Ioana Ieronim, editat de Lidia Vianu. Volumul se lansează oficial marți, 23 iulie 2013, dar cartea poate fi consultată și descărcată din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/ioana-ieronim-ariadnes-veil.html

Vineri, 2 august 2013, ora 19:00, la Klavierhaus, New York, muzicianul Dan Dediu va propune publicului prima-audiţie americană a ciclului pentru pian la patru mâini Idyllen & Guerrillen, Fantasia fantomagica sul nome B.E.C.H. op.97 pentru pian la patru mâini,Lévantiques op.64 pentru pian, Les Barricades mistérieuses – reloaded pentru pian. Dan Dediu va concerta alături de Valentina Sandu-Dediu.