Luni, 29 iulie 2013, ora 12.00, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare va avea loc lansarea celui mai nou volum al seriei de autor N. Steinhardt, “Călătoria unui fiu risipitor. Eseu romanţat asupra neizbânzii”, Editura Polirom. Vor lua cuvântul: Preasfinţitul Justin Sigheteanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi Preşedinte al Fundaţiei N. Steinhardt, Adrian Şerban, director editorial Polirom şi Adrian Mureşan, îngrijitorul ediţiei şi semnatarul studiului introductiv, a notelor şi referinţelor critice din volum. Va modera: Arhim. Dr. Macarie Motogna.
Eveniment organizat de Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Rohia şi Editura Polirom.
“Călătoria unui fiu risipitor. Eseu romanţat asupra neizbânzii”, apărut în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana”, Rohia, este disponibil şi în format electronic.
Descoperit după moartea lui N. Steinhardt, Călătoria unui fiu risipitor, i-a surprins pe cei obişnuiţi cu volumele de critică literară sau cu accente memorialistice ale acestuia. Departe de a face referire la cunoscutul episod biblic, scrierea e una de ficţiune.
Romanul povesteşte călătoria unui „copil modern” în propria familie: un tânăr evreu relatează aventurile rudelor şi prietenilor săi burghezi – personaje ciudate, adesea nu tocmai morale. Acest periplu al protagonistului în căutarea unui timp pierdut e un prilej pentru a descrie fascinante scene de salon, dar şi pentru a satiriza înalta societate.
Scris înainte de convertirea autorului la ortodoxie, Eseu romanţat asupra neizbânzii a fost comparat adesea cu fanteziile narative ale lui Mateiu I. Caragiale sau Ionel Teodoreanu. Structura cronologică şi cugetările despre firea omului, despre idealurile sau temerile sale şi despre felul în care îşi poate depăşi condiţia anticipează scenariul Jurnalului fericirii.” (editorii)
Scriitor şi publicist, condamnat politic şi monah ortodox, atras în egală măsură de literatură şi muzică, de teologie şi drept, N. Steinhardt este una dintre figurile de primă mărime ale culturii româneşti.
În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză şi publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Îşi ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 şi 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme şi Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea şi la Revista Fundaţiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului şi, din nou, Revista Fundaţiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla şi Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câţiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri şi de critică foarte bine primite, deşi unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii şi al criticii.
