“Fata tatei, mama fetei” de Sanda Budiş

iun. 18th, 2013 | By | Category: Agenda de carte

Miercuri, 19 iunie 2013, ora 18.00, la Jockey Club Român (str. Episcopiei nr. 9) din Bucureşti, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează un eveniment dedicat Sandei Budiş, cu prilejul lansării volumului “Fata tatei, mama fetei. Istoria unei vieţi între România şi Elveţia”, Editura Polirom. Alături de autoare, vor lua cuvântul: Sandra Pralong şi Florin Diaconu.

“O carte de memorii, construită din decupaje cu momentele şi întâmplările semnificative din viaţa arhitectei Sanda Budiş, dar şi a familiei sale, de la tatăl Alexandru Budiş, general în armata română, la fiica Sandra Pralong, cu o remarcabilă carieră jurnalistică în Statele Unite şi o implicare activă în România de după decembrie ’89. Începută în prezent, cu aniversarea de 85 de ani, povestea Sandei Budiş continuă cu primii ani postdecembrişti şi evenimentele controversate de atunci, aşa cum au fost trăite de autoare. Sanda Budiş se întoarce apoi în trecut, la copilărie, la familie şi anturajul acesteia în perioada interbelică, la cele aproape trei decenii trăite în România sub comunişti şi prigoana regimului împotriva familiei şi la anii de exil din Elveţia.” (editorii)

„Ne-am întâlnit pe teren neutru. În Elveţia. A venit la un spectacol al meu. M-a invitat la masă şi, de cum ni s-au întâlnit ochii, am ştiut că… îmi era de foarte mult timp… dor de ea! Da, de Sanda Budiş mi-a fost foarte dor încă înainte de a o cunoaşte. Pentru că ea reprezintă o lume. O lume aşezată, a valorilor, a credinţelor, a temeinicului. Sanda Budiş este un fenomen. De vitalitate, de frumuseţe. De putere. O admir şi o iubesc pentru amestecul de inteligenţă, spiritualitate şi sensibilitate. Pentru umorul ei. Pentru clasa şi rasa acestei adevărate Doamne. Pentru talentul ei. Pentru verticalitatea caracterului ei. Rar am întâlnit un român autentic ce îşi iubeşte ţara cu atâta sfâşiere. Între Sanda Budiş şi România este o poveste de dragoste cu năbădăi. În prezenţa ei am un straniu sentiment de en famille. Sanda este o văpaie ce ştie a trăi frumos până la capăt clipa. Privirea ei are putere de laser. Cuvintele rămân, din păcate, doar cuvinte… Dar Sanda este o lecţie vie. Despre cum se poate trăi şi «arde» frumos şi puternic. Azi, e mult mai tânără decât 90 la sută din generaţia tânără… care multe ar avea de învăţat şi de urmat de la un astfel de model uman.” (Oana Pellea)

Sanda Budiş (n. 1926) este arhitect, fiica generalului Alexandru Budiş. În urma persecuţiilor din timpul regimului comunist, a emigrat, în 1973, în Elveţia, unde a continuat să profeseze ca arhitect, şi a revenit în ţară după revoluţia din decembrie 1989.

Număr de vizualizări :993


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro