“Estetica inumană. De la postmodernism la Facebook” de Felix Nicolau

mai 23rd, 2013 | By | Category: Agenda de carte

La Editura Tracus Arte va apărea volumul “Estetica inumană. De la postmodernism la Facebook” de Felix Nicolau.

„Îl citesc de fiecare dată pe Felix Nicolau nu doar cu interes şi curiozitate, ci chiar cu plăcere. Scrisul lui tonic, agil, ludic, ţinteşte la fix metehnele literaturii noi şi ale lumii literare, dar trădează şi o împăcare cu sine şi, mai ales, o mare bucurie a descoperirii literaturii autentice. Felix Nicolau este un critic îndrăgostit de literatură şi de meseria sa, perfect independent, care nu scrie demonstrativ, ci din nevoia de a-şi împărtăşi buna dispoziţie şi ideile inedite, colorat exprimate, şi celorlalţi. Deloc întâmplăctor, şi în această carte el îşi pune frecvent problema statutului discursului critic. Estetica inumană culege nu articole, ci reacţii, puneri la punct, precizări, delimitări teoretice, reevaluări ale unor scriitori uitaţi sau la început de drum, comentarii al defecţiunilor de receptare. Felix Nicolau nu scrie niciodată călduţ, convenţional; el intervine, iar vocea sa este una credibilă, care impune respect şi încredere prin detaşare, neîncrâncenare şi, fireşte, prin argumente. Volumul de faţă va pricinui o lectură nu doar agreabilă, ci una vie, care te implică fără să consimţi explicit şi te convinge fără să-ţi dai seama. Ceea ce înseamnă că, în scris, Felix Nicolau are toate atuurile unui seducător.” – Bogdan Creţu

“Ca şi cartea anterioară a lui Felix Nicolau, anume Anticanonicele, Estetica inumană este un amplu exerciţiu de deconstrucţie, preferând cu sistemă marginalul, secundarul, virtualul, emergentul ş.cl. în locul a tot ceea ce este deja established sau mainstream. Cu atâta sistemă, încât Nicolau ajunge să scrie despre ceea ce restul criticii ignoră – nu doar despre manifestele literaturii recente, de pildă (pe acestea le-au mai băgat în seamă şi alţii), ci chiar despre copertele cărţilor, trasând o istorie ludic-seriooasă a graficii de carte de după ’90. Esenţial e însă cum face aceasta: fără nimic din încrâncenarea anticanonicului de profesie care face critică literară cu barosul, ci cu totul relaxat şi debutonat, plin de vervă şi de facondă. Scrisul lui Nicolau n-are nimic din gomoşenia sfătoasă şi normativă a criticului generic; fraza lui critică exultă neîncetat de plăcerea pură de a scrie, atât de atipică aceluiaşi critic generic (n-avem astfel cum să uităm că Nicolau este el însuşi scriitor). Dacă, prin cine ştie ce accident dezirabil şi improbabil, toţi criticii români ar începe să scrie brusc în maniera lui Felix Nicolau, e aproape sigur că animadversitatea scriitorilor faţă de critici ar înceta de îndată.” – Radu Vancu

“Brusc mi-am dat seama că trece postmodernismul pe lângă mine şi eu o să-l ratez. Deja o sumedenie de prieteni mă întreabă de ce nu-mi trăiesc postmodernismul, căci tinereţea se duce cât ai clipi. Stai! A cui tinereţe? Doar nu a mea şi a postmodernismului, ambii trecuţi bine de prima juneţe. Singurii susceptibili de cruditate sunt copiii şi copilele postmodernismului: performatismul, post-postmodernismul, postmortemismul, noua sinceritate şi alţii despre care o să aflaţi în carte. Copii tandri şi sensibili, care fac bube de la ironii şi giumbuşlucuri.

Dar, iată, în 2009 scriam în Anticanonice că nu ne aflăm încă în posesia unui canon post-revoluţionar, aşa că propuneam un canon de tranziţie, un vicecanon. Scriitorii cu care exemplificam erau organizaţi pe zodii. Semn de conjuncţii astrale impredictibile…Acum deja cred că avem un canon. Unul atât de ţeapăn, încât nu mai îndeamnă publicul să citească. Cu rare excepţii (cel mai adesea acestea nefiind incluse în noul canon), scriitorii ori scriu despre ce nu cunosc, ori cunosc lucruri ce nu prea interesează. Mi-am pus, fireşte, ultima speranţă în culturalităţile din mediul virtual, ca ierarhii alternative la principala ierarhie.

Să fim drepţi: postmodernismul tare s-a mai vrut modernist! Însă atât de amestecate au fost vremurile, încât s-au amestecat şi ideile. Avem, aşadar, mult mai multe feluri de postmodernism decât de modernism. Iar aceste feluri, în mod vesel, se bat nu de puţine ori cap în cap, cam cum se bat structuralismul cu poststructuralismul.

Cauza formală a postmodernismului a fost aceeaşi cu ce a modernismului, doar cauza eficientă a arătat altfel. Astfel, scriitorii care se impun sunt mai curând vedete decât oameni capabili să înnoiască substanţial scriitura. Cine este văzut mai des, acela există, indiferent dacă are realmente ceva de spus sau nu prea. În consecinţă, scriitorii din mainstream tind să producă opere alambicate, terne, neautentice, fără umor sau cu umor răsuflat – construcţii greoaie: ori supraîncărcate stilistic şi imagistic, ori minunat de vidate. Realitatea a devenit mai interesantă decât ficţiunea. Literatura este în moarte cerebrală şi respiră doar cu ajutorul aparatelor (a se citi fondurile alocate de diverse instituţii mai mult sau mai puţin bugetare. Dar ce nu e bugetar la noi?). Lăuzia prelungită nu ne este specifică doar nouă, ci întregului mapamond. Ajunge să aruncăm o privire peste clasamentul celor  mai bine vândute cărţi şi vedem că ele se încadrează la thrillers, fantasy, self-motivation sau glossy. Cât despre vânzările mai grăsuţe la capitolul literatură adevărată, complexă şi fără tendinţă, ele se explică mai mereu prin promovarea intensă pe bani instituţionali. Reclama vinde orice, se ştie. Problema este că dacă produsul promovat nu e pe măsura aşteptării consumatorilor, inevitabil consumul se va diminua. Ca atare, întreaga literatură tinde să ajungă literatura de nişă, deşi nu şi-a propus aşa ceva. Am impresia că niciodată nu s-au pierdut atâtea cărţi bune în favoarea celor mediocre ca în prezent. Pierdute în anonimat. Ce e vinovat sistemul globalizat şi anti-educaţional, dar ce ne-o facem şi noi cu mâna noastră…

Oricum, lumea s-a cam săturat de –isme, aşa că nu cred că vreunul din urmaşii postmodernismului va reuşi să se instaleze pe tronul tatălui. O vreme, tronul va rămâne gol. Între timp, prozei i se cere poveste, indiferent cât de plictisitor pusă în pagină, teatrului i se cere să distreze funcţionarii corporatişti, iar poeziei, de regulă, i se sugerează să fie cât mai ininteligibilă şi cultural afectată. Asta nu înseamnă că literatura a devenit complet inutilă! Ba chiar deloc! Ea este nemaipomenită pentru cursurile de creative writing, unde se experimentează, se dezbate şi se mixează genurile şi speciile. Dacă nu mă credeţi, deconectaţi literatura de la aparatele financiare ale instuţiilor. Nu spun că ar sucomba – dar să vedem câţi ar mai scrie cu sete dacă ar fi să trăiască din vânzările de carte. Special am accentuat – cu sete – pentru că problema nu este scrisul în sine, ci scrisul cu toptanul şi torenţial despre aceleaşi lucruri şi cu acelaşi stil, ori manieră, mai bine zis. De unde şi necesitatea unei estetici inumane, în afara slăbiciunilor de caracter ale speciei noastre.

Bineînţeles, cartea de faţă nu este o jelanie. Ea surprinde douămiismul din unghiuri cam ciudate, studiază la microscop ultimele zvâcniri ale postmodernităţii, dar şi primele ticuri ale noilor curente, ba mai şi aruncă o privire către hiperliteratură, bloguri şi facebook. Scopul ei este să vă enerveze la modul delicios. Să vă provoace să scrieţi mai bine decât am făcut-o eu. De aceea se şi încheie cu strategii de creative writing.” – Felix Nicolau

Număr de vizualizări :2533


3 Comments to ““Estetica inumană. De la postmodernism la Facebook” de Felix Nicolau”

  1. a.o.v spune:

    Bai, interesanta abordare. Cred ca este o carte cel putin interesanta. Felicitari sincere autorului!

  2. felix spune:

    Deci foarte multumesc!

  3. xiron xin spune:

    Felix-itări Fericirii Fericitului Retro-Post-Modern 😉

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro