Scriitoarea Mariana GORCZYCA a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un reportaj despre Târgul de Carte Gaudeamus şi răspunsuri personalizate la întrebarea de ce merg la Târgurile de carte? Redăm integral textul:
„Ipostazele în care cineva se poate afla la un târg de carte pot fi următoarele: scriitor lansat, vorbitor lansant, editor central, traducător, editor centrifug, om de radio, om de televiziune, jurnalist de presă scrisă, organizator, cititor, vizitator, degustător, cumpărător și … căutătorul de povești. În această ultimă ipostază mă regăsesc cel mai mult.
Nu am colindat biblioteci prin țară, deși mi-ar fi plăcut să fi fost cu Irina Păcurariu, Cătălin Ștefănescu, Vlad Petreanu și Radu Paraschivescu în proiectul concretizat cu volumul colectiv apărut la Humanitas. Dar am colindat la sfârșitul săptămânii trecute prin Târgul de carte și, nimerindu-mă la Standul Bursa de contacte, spațiul în care s-a promovat proiectul, mi s-a descețoșat răspunsul la întrebarea care mi tot s-a pus: de ce merg la Târgurile de carte?
Pentru că eu caut povești despre cărți și despre cei care le fac, despre rafturi și mese, despre cutii, despre coperți, despre escorte, despre forfotă, despre maeștri și discipoli, despre protagoniști și anonimi, despre priviri care caută sau se caută, despre concentrația de energie creatoare detectată pe metrul pătrat.
Văzându-l pe George Arion prin târg, o intrigă polițistă cu Parabolele lui Isus crucificate lângă Standul Editurii TREI și volatilizate poliromic ar fi putut declanșa o urmărire în căutarea cărții și a adevărului, efectuată de compatriotul lui Umberto Eco, premiatul merituos pentru traduceri Bruno Mazzoni, acompaniat de posesoarea celui mai celebru raft, Denisa Comănescu, ca reprezentant al Editurii păgubite dar și al categoriei Omniprezență, alături de Daniel Cristea Enache, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, Dan Mircea Cipariu, Adrian Cioroianu… Deci urmărire, suspans, pasiuni, violențe (lexicale), tăieturi (din condei), negări, frustrări, adulări, împăcări… și toate în NUMELE CĂRȚII.
Poposind mai mult la standurile câtorva edituri, am simțit cum numele ales de fiecare naște o poveste despre limită, despre icoane, despre cai și arte tracice, dar mi-au venit în minte și lecții de geografie și istorie fiindcă editurile ardelene Eikon, Limes, Casa Cărții de Știință au reprezentat împreună Transilvania. Cu charisma lui indiscutabilă, clujeanul Ovidiu Pecican a vorbit și a fost vorbit la mai multe prezentări. Cu siguranță, Ovidiu Pecican, autorul romanului Bokia, a descoperit că acest cuvânt-valiză din titlul său nu cară cu el numai o fabrica de telefoane, respectiv numele unui fost prim-ministru și actual primar, dar și un ținut de poveste al cărților. La Târgul de carte de la Goteborg, librăria suedeză care s-a bucurat de cea mai vizibilă reclamă în această toamnă (un balon imens) a fost chiar BOKIA. Dar nici lui Ovidiu Pecican și nici directorilor editurilor ardelene mai sus 
pomenite nu le-a trecut prin cap să aducă din Transilvania cărți dar și oarece pită, o bucată de slană, câteva cepe roșii și o glajă de palincă, toate acompaniate la ore fixe de un taragot de poveste. Anul trecut, la Târgul de Carte de la Torino, fiecare regiune italiană a oferit carte, dar și imagini ale unor obiective turistice și gustări specifice. Grapa și martini se serveau o dată la două-trei ore celor care participau și cumpărau cărți. Prezentarea unui târg de carte pe regiuni ar aduce un element de atracție interesant. De pildă, la standul Republicii Moldova, în acest an, după fiecare lansare puteai aprecia coniacul și bomboanele de ciocolată de super calitate aduse de peste Prut. Îi mulțumesc poetei Doina Postolachi pentru amintirile legate de Chișinău și cele șase vizite de poveste pe care le-am făcut la Biblioteca ”Onisifor Ghibu” de acolo.
La un târg de carte nu trebuie să caut mult până dau de povești. Sunt la ele acasă.
MARIANA GORCZYCA
