De la lanţ la autodistrugerea cărţilor

nov. 11th, 2012 | By | Category: La Țintă!
Există spaţii în care aşteptăm, confortabile sau mai puţin confortabile, în care stăm cu emoţie, teamă sau speranţe. La finalul acestor aşteptări ne întâlnim cu doctori, cu antrenori, cu sfătuitori, cu persoane pe care le-am învestit cu o anumită putere de “vindecare”. Ne petrecem acele clipe de tensiune, înainte de a avea acces la aceste fiinţe şi la diagnosticul lor, în compania revistelor de modă, de artă, de fotografie. Reviste care rămân pe etajerele din spaţiile de aşteptare, însemnate sau cu pagini mototolite de cei care le-au parcurs cu îndârjire. Reviste care nu prezintă un bun cultural sau valoric pe de-a-ntregul, care nu trezesc intenţii “criminale”, care nu se fură. Componenta însemnătăţii lor de obiecte ce pot fi re-valorificate nu există. Se întâmplă cu totul altfel atunci când în săli de aşteptare sunt puse la dispoziţie cărţi. Fie că sunt SF, de animaţie, de bucate, ficţiunie etc. acestea ridică mari probleme celor care, cu intenţii bune, au pus la dispoziţie, împotriva plictiselii sau pentru o cultură mai bogată, astfel de bunuri. Legate în lanţuri sau cu sisteme audio, ele devin o ţintă pentru cei care nu înţeleg sensul punerii lor la dispoziţia oricui. Din produse de alinare devin produse de aţâţare.

Chiar şi în lumea animalelor se întâmplă lucruri bizare: folosul muncii unuia poate deveni hrana celui care a stat pe margine, fără să depună vreun efort. Analogia? Campaniile pro-lectură, iniţiate pentru a crea un bine oricărui cititor se transformă, datorită trântorilor care stau pe margine, în obiecte pângărite şi duse la talcioc, pentru a obţine un ban pe ele. Valoarea lor intrinsecă versus bunul imediat sunt greu de cântărit de unele personaje. Educaţie versus incultură? Nu-mi pot da cu părerea, motivele pentru care se fură orice, motivele pentru care intenţiile bune se soldează cu eşecuri, motivele pentru care hoţii se mai şi îmbogăţesc uneori sunt cazuri sociale.

Dacă se ia partea bună a lucrurilor, ipotezele tot false sau netestate ar fi: să fie mândru un autor a cărui carte este furată dintr-un tren, cu tot cu lanţul cu care era legată? Să fie mândru un autor care află că s-a furat şi biblioteca din sala de aşteptare a unei gări, nu numai cărţile?
Aş prefera să ştiu că intenţiile necurate se pedepsesc cu autodistrugerea bunului furat. La fel cum aceia care sparg bănci rămân cu bancnotele însemnate şi nefolositoare, la fel, aş prefera un deznodământ demn pentru cărţi.

Andra ROTARU

Număr de vizualizări :1184


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro