USR acordă 6 indemnizaţii de merit

oct. 8th, 2012 | By | Category: Agenda de carte

Vineri, 5 octombrie 2012, a avut loc reuniunea Comitetului Director al USR, cu participarea preşedinţilor de filiale, şi s-a votat acordarea unor indemnizaţii de merit. AgentiadeCarte.ro revine cu informaţii complete legate de atribuirea indemnizaţiilor de merit, decise prin vot secret de Comitetul Director al USR. Conform unui comunicat remis de biroul de presă al USR, în cadrul reuniunii “au fost evocaţi scriitorii recent dispăruţi: Irina Mavrodin, Constanţa Buzea, Romulus Vulpescu, Alexandru George, Constantin Ţoiu şi Cedomir Milenovici. S-au discutat situaţia financiară a USR, măsurile care au fost luate şi o serie de probleme curente. Au fost atribuite şase indemnizaţii de merit scriitorilor: Corneliu Antoniu, Al. Călinescu, Nichita Danilov, Paul Goma, Aurel Pantea şi Mihai Zamfir. S-a decis convocarea, în prima jumătate a lunii decembrie 2012, a Consiliului USR. Informaţiile referitoare la reuniunea Comitetului Director al USR, apărute pe diverse site-uri şi bloguri, trebuie luate cum grano salis.” Legea indemnizaţiei de merit a fost propusă,în anul 2001, de poetul Adrian Păunescu, care a avut iniţiativa de a aduce un omagiu culturii române vii, marilor clasici în viaţă ai culturii, ai ştiinţei, ai performanţei româneşti, inclusiv din domeniul sportive.

Aceste indemnizaţii se acordă, în număr limitat şi potrivit legii, unor oameni de cultură care, prin valoarea operei lor, recunoscută în plan intern şi internaţional, aduc o contribuţie meritorie la îmbogăţirea culturii române. Ele constă în acordarea unei sume lunare, echivalente cu salariul mediu pe economie.Propunerea privind acodarea indemnizaţiei de merit scriitorului Paul Goma, ca semn de recunoaştere a întregii sale activităţi, a fost prezentată de Varujan Vosganian, prim-vicepreşedinte al USR, şi a fost susţinută de Nicolae Manolescu, preşedinte USR. Propunerea a întrunit, prin procedura de vot secret, unanimitatea.

Situaţia scriitorului Paul Goma a fost clarificată în cadrul şedinţei de Comitet Director şi de Consiliu USR din 17-18 noiembrie 2011, când a fost prezentat publicului următorul comunicat al USR: “1. Domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor din România, conform unor hotărâri din anul 1990, iar Consiliul USR reconfirmă, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a domnului Paul Goma. 2. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca domnul Paul Goma să dobândească toate drepturile ce decurg din calitatea sa de cetăţean român şi de membru al Uniunii Scriitorilor din România. 3. Din verificările efectuate la organele în drept rezultă că domnul Paul Goma este cetăţean român.”Propunerea privind acordarea indemnizaţiei de merit scriitorului Paul Goma, ca semn de recunoaştere a întregii sale activităţi, a fost prezentată de vicrepreşedintele USR, Varujan Vosganian, şi a fost susţinută de Nicolae Manolescu, preşedintele USR.

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, în satul Mana, raionul Orhei, într-o familie de învățători. În 1944 se refugiază în România, în satul Buia, pe Târnava Mare. În urma evenimentelor din Ungaria, este arestat și condamnat la doi ani de muncă corecțională la Maimalson, Jilava (1957) și Gherla (1958). După închisoare mai face trei ani de arest la domiciliu cu prelungiri în satul Lătești (până în 1963). Debutează în revista „Luceafărul” cu povestirea „Cum bate toba” (1966). Din 1977, locuiește la Paris. Dintre scrierile sale: Camera de alături (1968); Ostinato (1971); Ușa noastră cea de toate zilele (1972); Gherla (1976); În cerc (1977);Garda inversă (1979); Culorile curcubeului ‘77 (1979); Patimile după Pitești (1981); Chassé-croisé (1983); Soldatul câinelui (1991);Bonifacia (1986); Din Calidor (1987); Roman intim (1989); Arta refugii (1990) Astra (1992); Sabina (1991); Adameva (1995);Amnezia la români (1995); Scrisori întredeschise – singur împotriva lor (1995); Justa (1995); Jurnale (1997-2004); Jurnal de apocrif (1999); Garda inversă (1997); Altina – grădina scufundată (1998); Alte jurnale (1998); Jurnalul unui jurnal (1998); Scrisuri (1972-1998); Infarct (2001); Basarabia (2002); Săptămâna roșie: 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia și Evreii (2003).

Romancier, critic şi istoric literar român contemporan, profesor la Universitatea Bucureşti,Mihai Zamfir s-a născut în Bucureşti, la 6 noiembrie 1940. Scriitorul s-a afirmat printr-o prodigioasă activitate ca literat, profesor universitar, eminent luso-brazilianist şi diplomat.Absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, secţia română-portugheză, a fost discipolul profesorului Tudor Vianu, având privilegiul de a participa în studenţie la şedinţele Cerculuide stilistică, înfiinţat şi condus de renumitul profesor. În perioada 1966-1967 a urmat un stagiu de specializare în Franţa, la Universitatea din Nisa, sub îndrumarea profesorului Pierre Guiraud. În 1967 a revenit în România, iar în iulie 1970 şi-a susţinut doctoratul cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonator: prof. dr. Şerban Cioculescu).Este specialist în stilistică, istorie literară şi literatură comparată precum şi traducător din limba portugheză. Ca romancier a publicat: „Poveste de iarnă” (1987), „Acasă” (1992), „Educaţie târzie” (în două volume; 1999) şi „Se înnoptează. Se lasă ceaţă” (2006). Dintre celelalte scrieri ale sale, menţionăm: „Structura narativă a romanului proustian” (1976), „Stilistica primului roman românesc” (1977), „Poemul românesc în proză” (1982; ediţia a II-a, 2000), „Formele liricii portugheze” (1985), „Cealaltă faţă a prozei” (1988), „Din secolul romantic” (1989). Bibliografia sa mai cuprinde 120 de studii ştiinţifice şi peste 1800 de articole, publicate în principalele reviste literare româneşti şi în străinătate. În perioada 1997 – 2001 a fost Ambasador al României în Portugalia, iar între 2007-2012 a fost Ambasador al României în Brazilia.Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al PEN-Clubului Portughez şi membru al PEN-Clubului Român.

Al. Călinescu este un reputat critic literar şi publicist. Din anul 2000 este directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi. A debutat în 1963, cu recenzii în „Iaşul literar“.De-a lungul timpului a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (pentru debut, în 1972) şi Premiul Academiei Române (1990). Profesorul universitar a participat, de asemenea, la realizarea a numeroase volume colective, culegeri de studii, dicţionare, enciclopedii, traduceri, prefeţe, studii în reviste din România şi din străinătate. Este membru al Asociaţiei Române de Literatură Comparată al Uniunii Scriitorilor, al PEN Club şi membru fondator al Grupului de Dialog Social. Guvernul francez i-a decernat distincţia „Les Palmes Académiques”. De asemenea, a fost desemnat „Chevalier de l’Ordre National du Merite“.

Nichita Danilov este poet, prozator, publicist. S-a născut la 7 aprilie 1952, Climăuţi, judeţul Suceava. Liceul „Mihai Eminescu” din Iaşi (1967-1971), Şcoala postliceală de arhitectură (1971-1973), Facultatea de Ştiinţe Economice (1974-1978). Stagiar la Studioul cinematografic Buftea),  corector şi redactor la revista „Convorbiri literare” (1982-1988), profesor la Liceul „Mihai Eminescu, muzeograf la Casa Memorială „G. Topârceanu” (1988-1990, director al Teatrului Luceafărul (1991-1992), secretar general de redacţie la „Dacia literară” (1992-1993), secretar literar la Teatrul Naţional „V. Alecsandri” din Iaşi, redactor-şef la Editura Nord-Est, şef departament cultură la ziarul „Monitorul” (1997-2000). consilier diplomatic pe probleme de cultură presă la Ambasada României din Republica Moldova (1998-2000), si ambasador interimar timp de aprox 8 luni (1999) . Director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi” şi redactor-şef al revistei bilingve (româno-ruse) Kitej-grad.

Activitate literară:  scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România , membru al PEN Club European, autor al volumelor: Fîntîni carteziene, poeme, Editura Junimea, 1980, (Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Cîmp negru, poeme, Editura Cartea Românească,1982; Arlechini la marginea cîmpului, Editura Cartea Românească, 1985, (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi); Poezii, Editura Junimea, 1987(Premiul Asociatiei Scriitorilor din Iaşi); Deasupra lucrurilor, neantul, poeme, Editura Cartea Românească,1990 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi; Premiul revistei Cronica, Premiul revistei Poesis); Urechea de cîrpă, pamflete, Editura Boema, 1992; Apocalipsa de carton, eseuri, Editura Institutul European,1995; Mirele orb, poeme, 1995 (Premiul Fundaţiei Soros, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova); Nevasta lui Hans, proză,  Editura Moldova, 1996; Deasupra lucrurilor neantul / Au deussus des choses, le neant ,Editura Axa,1997, ediţie bilingvă (în traducerea lui Emanoil Marcu); Nouă variaţiuni pentru orgă, poeme, Editura Polirom, 1999 ( Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova); Peisaj cu ziduri şi uşi, poeme, Editura Augusta, 2000, ediţie bilingvaromanâ- engleză (în traducerea prof.  Sean Cotter, Universitatea din Michigan, SUA); Suflete la second-hand, poeme, Editura Vinea, 2000; În deşert şi pe ape, poeme, Editura Prut Internaţional, 2000; Umbră de aur, melancolia, poeme, Editura Axa, 2000 (Premiul Naţional de poezie de la Neamţ, 2002); SECOL, Ed. Junimea, 2003; Second Hand Souls, Twin Spoon Press, Praga , traducere in limba engleza de Sean Cotter, SUA; Noua variatiuni pentru orga/ Nine Variations for Organ, antologie în limba engleză, ediţie biblofilă, Olanda; Îngerul negru, poezii, traducere în limba rusă de Elena Loghinovski, Editura Kitej-grad, Iaşi; Talpi, roman, Ed. Polirom -2004, Premiul pentru proză al Ascociaţiei Scriitorilor din Iaşi; Ferapont, antologie de poezie, Ed. Paralela 45, 2005; Maşa şi Extraterestrul, Ed. Polirom, 2005, roman; Capete de rînd, eseuri şi portrete literare, Ed. Paralela 45; Centura de castitate, versuri, Ed. Cartea românească, 2007 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor,  Marele Premiu pentru Poezie „Nichita Stănescu”, 2007, Premiul pentru literatură al revistei Flacăra; Premiul de excelenţă al Ascoiaţiei Scriitorilor din Iaşi, 2007), Premiul Academiei, 2009; Băutorii de absint, antologie de grup, Ed. Paralela 45, 2007; Locomotiva Noimann, roman, ed. Polirom, 2008, Marele premiu al Revistei Poesis, Premiul pentru Proză al Revistei Argeş, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi; Ambasadorul invizibil, roman, ed. Polirom, 2010, premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului acordat de ARIEL; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi; Imagini de pe strada Kanta, Ed, Tracus Arte 2011, Premiul pentru poezie al revistei Observator cultural. În curs de apariţie: Potrete fără ramă, Ed. TracusArte, eseuri şi portrete literare.

Este prezent cu texte literare în  toate antologiile de gen din ţară. (peste 20 de titluri) Dintre acestea menţionăm „O mie şi una de poezii”, editată de Laurenţiu Ulici, „Poezia română contemporană”, editată de Marin Mincu, „Poeţi români contemporani, volumul IV” de Eugen Simion, „Antologia poeziei române” de Alexandru Muşina, „Antologii 80” de Gheorghe Crăciun etc.

Poeziile sale au fost traduse şi publicate în diverse reviste din SUA, Anglia, Cehia, Slovacia, Franţa, Spania, Letonia, Ungaria, Italia, Rusia, Ucraina, Serbia, Estonia etc. sub semnătura unor traducători de prestigiu ca Adam J. Sorkin, Sean Cotter, Brenda Walker, Leon Briedis, Lidia Nasinova, Danilo De Salazar, Maria Dinescu, Emanoil Marcu etc.

A desfăşurat o intensă activitate publicistică în cotidianul Ziarul de Iaşi (Pagina culturală). De asemenea, a publicat texte literare în aproape toate revistele din România.

În anul 2004 a fost decorat cu Ordinul Cavaler al Artelor Clasa A, ordin oferit de Preşedenţia României.

Corneli Antoniu s-a născut la 31 octombrie 1940, la Craiova. Primul volum de poezii i-a fost publicat în 1975, „Caietele debutanţilor”, iar în 1996, a publicat primul roman „Adio AKAP-BLANK”. A mai publicat volumele de versuri „Ascunsa ninsoare”, 1978; „Supunerile”, 1982; „Fluturele de diamant”, 1990; „Amintirile  din Pădurile de Miconia”, 1990.

Pe 27 octombrie 1996, a înfiinţat Filiala Uniunii Scriitorilor Galaţi –Brăila. A fondat revista literară „Antares”, precum şi „Ordinul Internaţional a Cavalerilor danubieni” (1997). Ordinul  este acordat în semn de recunoaştere a valorii de excepţie a operelor scriitorilor români şi străini, care trăiesc de-a lungul Dunării.

Aurel Pantea a urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1972-1976). În timpul studenției a fost redactor la revista „Echinox”. După absolvire, a fost profesor la Borșa-Maramureș și Alba Iulia (1976-1983), corector la ziarul „Unirea” din Alba Iulia (1980-1984). În prezent, este conferențiar universitar dr. la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Din 1989 este redactor al revistei „Vatra” din Târgu Mureș. Din 1990 este redactor-șef al revistei „Discobolul” din Alba Iulia. Dintre volumele publicate: Casa cu retori, București, Editura Albatros, 1980; Persoana de după-amiază, Cluj, Editura Dacia, 1983; La persoana a treia, București, Editura Cartea Românească, 1992; Negru pe negru, Tg. Mureș, Editura Arhipelag, 1993; Aceste veneții, aceste lagune, Bacău, Editura Axa, 1995; O victorie covârșitoare, Pitești, Editura Paralela 45, 1996; Negru pe negru (alt poem), Cluj, Editura Casa Cărții de Știință, 2005. A publicat volumele de critică literară: Poeți ai transcendenței pline, Cluj, Editura Casa Cărții de Știință, 2003 (ediția a II-a, Cluj, Editura Limes, 2005); Simpatii critice, Cluj, Editura Casa Cărții de Știință, 2004; Înapoi la lirism (o anchetă), Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2005; Ștefan Aug. Doinaș (studiu monografic), Cluj, Editura Limes, 2007; Sacrul în poezia românească (volum colectiv), Cluj, Editura Casa Cărții de Știință, 2007.

Număr de vizualizări :2100


3 Comments to “USR acordă 6 indemnizaţii de merit”

  1. Horia Gârbea spune:

    Cîteva îndreptări:
    1. Indemnizațiile nu se acordă de către USR ci de către o comisie care funcționează pe lîngă Academia Română și din care fac parte și reprezentanți ai uniunilor de creatori. USR PROPUNE iar comisia aprobă, conform legii.
    2. Legea indemnizațiilor și instrucțiunile sînt din 2003.
    3. Indemnizația ca sumă nu e de un salariu mediu (ar fi umilitor!) ci de trei salarii.

    Criteriile de acordare sînt în număr de patru dar foarte puțini le îndeplinesc cumulativ, de aceea s-a acceptat în mod tacit să se recomande autori care îndeplinesc numai o parte din criterii pentru că legea nu prevede explicit îndeplinirea lor cumulativă. Totuși este regretabil că dintre candidați au fost aleși unii care au îndeplinit un crietriu și acela vag (operă de importanță recunoscută) sau două și au fost exceptați cel puțin doi autori care îndeplineau TOATE cele patru criterii. Nu pot evalua ce consecințe ar avea această ocolire în fața unei instanțe, dar e și vina legiuitorilor care puteau să impună criterii clare și să exprime explicit ideea de „cumul”. Probabil chiar legiuitorii au dorit să lase poarta pe jumătate deschisă, lucru blamabil în sine.

    Este evident că precedentul odată creat, alți autori pot beneficia de aceeași procedură, lucru care i-ar avantaja (cînd le va veni rîndul) chiar pe membrii comitetului care a votat candidaturile.

  2. Horia Gârbea spune:

    Mai exact: Legea 118/2002 cu instructiuni de aplicare din 2003.

    Art. 5. – (1) Cuantumul lunar al indemnizatiei de merit este egal cu 3 salarii minime brute pe tara si este neimpozabil.

    si nu un salariu mediu cum se afiirma in articol.

  3. david ana spune:

    Nedumeriri:
    1)de ce Paul Goma face parte din cultura română vie, de vreme ce el despre Romania, nu neapărat ceauşistă, nu are pareri prea bune, ba chiar dimpotrivă, ceea ce reiese si din scrierile sale retipărite, evident gratis tot in Romania?
    2)oare are cu adevarat nevoie Paul Goma de niste amărâte de sute de lei din partea unei USR
    ce se declara falimentară…cunosc scriitori români care au cerşit ajutor social, după care s-au sinucis fiindu-le ruşine de proprii copii, prieteni şi colegi de halul in care au ajuns si nimeni nu le-a intins o mână….
    3) de ce i se acorda lui Paul Goma toate premiile româneşti posibile si imposibile, poate nu ştiaţi că domnia sa, in ciuda operei sale greu lizibile, are ambiţia de a călca pe numele lui Saul Bellow….
    4) dacă Al Călinescu e şi profesor univ. şi directorul BCU Iaşi, chiar avea nevoie de acest bacsis…?

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro