”Pictural 2012”

mai 6th, 2012 | By | Category: Postcard

Pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro am primit, de la Vasile Popescu, managerul galeriei ”CIRUS” din Mediaș, un text despre o expoziție recent vernisată, ”Pictural 2012”, care conține lucrări semnate de tânăra artistă Amelia Proștean. Redăm, mai jos, textul integral.

„Când vezi un tânăr crescând frumos, îți pare că o lume întreagă iese din strâmbătate. Am citat în mod repetat această idee a lui C.Noica, pentru că am o intensă satisfacție, atunci când apare motivul de a reaminti ideea. Acum prilejul este acela de a vorbi despre o tânăra artistă Amelia Proștean, absolventă a Universității de Artă și Design- Cluj Napoca, Facultatea de Arte vizuale-Pictură (2009). Cu studii și proiecte în străinătate, Austria, Germania, Italia, aceasta a avut, de-a lungul timpului, o serie de expoziții de grup și personale, găzduite la Mediaș de Muzeul Municipal/ Casa Schuler/ anual vara, cu Art Grup; la Cluj Napoca de Galeria Casa Matei, anual/Galeria Secției de Pictură/Expo Transilvania 2009/Casa de Cultură a Studenților.

Amelia face parte din tânăra generație de artiști cu un potențial, cu totul deosebit, după cum o recomandă rezumativul palmares și picturile prezentate azi.

Expoziția  Pictural 2012, e dominată de teme exprimate prin concepte abstracte.

La o primă citire a tablourilor, este evidentă împletirea căutărilor, a întrebărilor, a unor răspunsuri ce privesc intimitatea personală, cu cele de ordin social și estetic.

Lucrările exprimă reacțiile artistului la provocările ce vin din afara forului interior, cât și căutarea sinelui în relația cu mediul în care activează, cu problemele cu care se confruntă.

Dominanta cromatică  o constituie culorile neutrale. Prin culorile complementare, dar și prin valorile intense ale roșului, galbenului și verdelui, se susțin definirile de concept pe care și le propune.

Tânăra artistă a panotat tablourile într-o anumită ordine, dată de evoluția cronologică a expresiei plastic. Copilărie, Veghe, Maci sunt trei lucrări cu bază în figurativ. Prima este imaginea afectată de perspectiva data de problemele prezentului, a amintirii adultului privind propria copilărie. Veghe – o tânără dormind- amintește prin temperamentalul tușei de Tonitza sau Șirato. O compoziție riguroasă și plină de vibrație sentimentală. Veghea e a mamei sau a tatălui și, nu în ultimul rând, printr-o distinsă realizare a punctului de focusare, a privitorului însuși. Maci – o punere în pagină deosebită prin folosirea culorilor de bază, cu suprapuneri semitransparente ce-i conferă o adâncime vibrantă a fondului și anulează monotonia unui obiect static.

Tabloul Spice deschide o serie de lucrări ermetizate în abstract, care, benefic, stârnesc căutarea privitorului: Fereastra, Intersecție, Astral, Răbdare, Incandescent, și-n a cărui ajutor vine sugestia plastică, indusă de fiecare lucrare în parte.

Definirea conceptelor exprimate e sprijinită prin benzi orizontale și verticale, create în așa fel încât încarcă majoritatea lucrărilor cu dinamism și sens estetic. Valorile culorilor sunt mult elaborate, căutând parcă transparența necesară, pentru a putea sau măcar a bănui, ce-ar putea exista dincolo de aceasta!

Este apreciabilă puterea de sugestie și simbolizare a culorilor și formelor în redarea conceptelor cum ar fi  Răbdare, Transfer, Limită. Amelia Proștean are o inteligență nativă, puternic intuitivă, a organizării compoziției în așa mod încât să deservească eficient tema conceptual analizată plastic.

Ne-a surprins în mod deosebit o stratagemă compozițională folosită: aceea de a defini un concept prin imaginea opusului. În lucrarea Răbdare, acest concept e indus prin opus, întrucât pata multitonală, luminoasă, pe un fond sobru, neutral, e traversată de diagonala care, în mod cert, sugerează în toate situațiile, dinamism, și care, de fapt, exprimă nerăbdarea. Poate răbdarea artistului e clădită pe multe nerăbdări trăite, apoi potolite, prin tăcerea dată de înțelegerea lucrurilor.

Astral este deasemenea o lucrare teză și antiteză. Dominant prin intensitate este maroul, o culoare a pământului, subliniat în planul următor ascendent de o bandă puternică de galben, liniștită, apoi de o altă bandă de tonuri de bej, neintense, la următorul nivel ascendent. Toate acestea ar sugera mai degrabă teluricul dacă n-ar fi suprapusă, în prim plan, o sferă planetară plutind parcă peste orizonturile amintite. Aici deja se impune conceptual astralul subliniat și de înălțarea, sugestia a celor trei benzi descrescând în intensitate, spre baza tabloului și aruncând, astfel, punctul de perspectivă în Zenit.

O cochetare cu relativul o face în lucrarea Prețios. Cum ați reda dumneavoastră, ceea ce numim ”prețios”?!

Pentru artistă, Prețios este ceva luminos, arzător ca o bucurie rară, dar, firesc, fără a fi o limită fermă a unor criterii, ”prețios” fiind absolut relativ în raport cu perceperea fiecărui ins în parte. Prețios, este altceva pentru fiecare, și, pentru fiecare, altceva, dat de vremea ce o trăiește. Toate acestea sunt simplu și elegant exprimate prin două benzi calde , roșu și un galben jucăuș ce se încearcă a fi cumva delimitate de o șovăielnică tușă, dată de un segment de dreaptă, neagră, fragilă și întreruptă pe cea mai mare parte a lungimii sale.

Forța de exprimare a conceptelor are ca izvor multă lectură și studiu, o solidă cultură generală, cum o arată și lucrarea Peisaj, în care a folosit cu succes conceptul de „spațiu mioritic” al lui L Blaga. O altă categorie sunt cele trei lucrări Peisaj 1, 2 și Limită, în care procesul cel mai important pentru tânăra artistă este esențializarea a ceea ce numim comun peisaj, atât prin acțiunea asupra formelor cât și a culorilor.

Lucrarea Limită e și ea încărcată de sensuri. În mintea noastră creăm limite, dintr-o păguboasă obișnuință și conveniență, uneori chiar în domeniul esteticului, dincolo de ceea ce cu adevărat ne poate limita prin condiția de muritori.

Artistul apelează la simboluri, elemente fundamentale ale existenței, sugerând Apa/Pământul/Aerul.  Unde e limita dintre ele? Cât de importantă e conexiunea lor?! Care e de fapt limita? se întreabă artista.

Picturile Colină, Pași, Culise, Peisaj 3,categoric indică, cel puțin pentru această perioadă a creației sale, afinitatea pentru abordarea conceptuală, rational-abstractă a expresiei sale artistice. Colină poate fi o Golgotă a fiecărui ins, o trăire a intensului ce te poate înălța spiritual, chiar prin Pași ritmați de verticale intersectate de orizontale. Pașii te pot purta atât în involuție, cum sugerează spațiile create pe structura de pe vertical a tabloului… direcția o dă DECIZIA individuală(!)care, e drept, poate fi influențată, sau nu, de Culise, …de culisele propriului Eu la care ajungi numai prin cunoașterea de Sine, dar poate și de culisele ce ne amărăsc viața de zi cu zi…

Iată de ce am afirmat că Amelia Proștean, deși e o fire introvertită, mai retrasă, dar nu nesociabilă, e puternic implicată în tot ce se petrece în jurul ei. Maniera expresiei artistice, dă posibilitatea fiecărui iubitor de artă, să aibă o interpretare proprie, conceptelor …pictate! Una a fost cea pe care v-am prezentat-o, celelalte, vă aparțin!”

Vasile Popescu, artist plastic

manager & curator Galeria CIRUS

Număr de vizualizări :1193


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro