„Ținutul Celălalt” a hotărât pentru noi”

mai 29th, 2012 | By | Category: Studioul de carte

Scris la patru mâini, volumul „Ţinutul Celălalt” de Ruxandra Cesereanu şi Marius Conkan, Editura Cartea Românească, a fost una dintre revelaţiile anului editorial 2011. „Poemul-roman Ţinutul Celălalt este o extraordinară poveste. Universul infantil este explorat până în cele mai fabuloase vise, unde autorii se joacă cu un limbaj foarte divers lexical. Oriunde ai deschide-o, paginile arată ca dintr-o carte pentru copii foarte viu colorată, numai că în locul imaginilor sunt cuvinte.”, a scris Iulia Iarca. Andra Rotaru a dialogat cu Marius Conkan despre „Ţinutul Celălalt”:

Există o hartă desenată de Spuki şi Lolo care arată unde se găseşte „Ţinutul Celălalt”. Ce s-ar întâmpla dacă ea ar fi corect interpretată de cine nu trebuie?


Nu cred în interpretarea corectă, fiindcă e oximoronică și împrăștie miasmă de canon. Dar, paradoxal, tocmai asta cred că e una din mizele hărții desenate de Spuki și Lolo: să arate că cine trebuie face interpretări incorecte și că cine nu trebuie face interpretări corecte. Iar de pălărieri nebuni avem nevoie tot timpul. Ce s-ar întâmpla în al doilea caz? Cred că Ținutul Celălalt ar continua la nesfârșit prin adaosul cititorilor și trăitorilor săi.

Imaginaţia copiilor imprimă realităţii o sumedenie de deformaţii: moartea locuieşte în frigider; moş crăciun coboară pe furtunul de la aragaz; îngerii locuiesc în tomberoane etc. A existat o perioadă de convieţuire în mijlocul celor mici, de exersare activă cu voi şi cu ei pentru crearea volumului, de înţelegere reciprocă?


Ar fi un loc comun să zic că mă simt mai mereu un copil… răsfățat. A fost vorba, mai degrabă, de o conviețuire în mijlocul celor mici care sunt conținuți uman de noi, ca autori.


Moartea în ochii copiilor devine o aventură cu piloţi de avioane care înconjoară locul în care se află cei rămaşi în urmă.

moartea nu are volan și nu vorbește volănește
nu are telefon nici cabluri electrice la patefon
doar spuki și lolo o plimbă prin cer când ea are poftă
și nu se dezice de mofturi cu opturi într-o zi megadoftă

(am vorbit liber și în versuri inedite)

Care au fost cele mai dificile momente ale scrierii „Ţinutului Celălalt”? Se spune că este mai dificil să scrii despre lumea primilor ani, cu limbajul şi specificul său nealterat de constrângeri.


Cine spune asta? Ched că imbazul piilor nu tebe coboale a imbazul lu mami si tati. Imbazul piilor tebe ă mână la zucălii.

Care este rolul lui tanti în viaţa lui spuki şi lolo?

Dacă tot m-ai pornit:

tanti urlă și copilașii se-nclină
doar unde poștașul îl spală
pe doamne-doamne de tină.

(grăire liberă și versuri inedite)

Pornind de la un caz real, personajele au fost învestite cu puterea de a se împrieteni cu boala lor.


De data asta chiar m-ai provocat. Voi vorbi ultraliber:


lolo sunt tu spuki sunt tu
lumea noastră îl cunoaste pe nu
doar unde boala nu știe să râdă
și trece prin noi glorioasă și hâdă

(tot versuri inedite)


A existat vreun cadru limitativ în momentul scrierii acestui volum? A existat un plan al lucrului în doi? Cum aţi hotărât că este un volum care se vrea scris în doi?


1. Lumea în care trăim. 2. Mai multe planuri. 3. Ținutul Celălalt a hotărât pentru noi.

Număr de vizualizări :1006


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro