Benjamin Fondane și cinematografia

apr. 18th, 2012 | By | Category: Eveniment

Duminică, 22 aprilie 2012, de la ora 18.00, la Clubul Țăranului (Muzeul Țăranului Român din București), va avea loc proiecția documentarului „Benjamin Fondane“, realizat de Ana Simon. Evenimentul este prilejuit de Festivalul Filmului Evreiesc de la București, aflat la cea de-a doua ediție.

În prima parte a întâlnirii, Paul Ghițiu, Luiza Palanciuc, Mihai Șora și realizatoarea documentarului vor dezbate atât dimensiunea originală a operei cinematografice a lui Benjamin Fondane, cât și aspecte concrete ale receptării acesteia, natura experienței artistice în cultura valorizată de raționalitatea triumfantă a anilor ’30.

Filmul Anei Simon restituie deplasările lui B. Fundoianu/Benjamin Fondane, un om chinuit de mari întrebări existențiale. Documentarul mizează pe autenticitatea surselor și a locurilor decisive din biografia autorului de origine română. Se urmărește drumul eroului pornit din Moldova natală, „paradis al neurasteniei“, cum o numește Cioran, până în Parisul cu irezistibilele sale atracții culturale, de care a fost sedus poetul emigrant. Sunt redescoperite peisajele bucovinene descrise cu melancolie și ironie în poemele din Priveliști, dar și străzile pariziene care vor deveni decorul Cine-poemelor.

Fotografia lui Fondane cu o cameră de filmat în mână devine laitmotivul vizual care leagă secvențele între ele. Fără să urmărească efecte spectaculoase în sine, filmul reușește momente de bravură ca, de pildă, episodul argentinian unde este evocată realizarea lungmetrajului Tararira. Fotografiile de la filmare și din film sunt cadențate foarte inspirat în ritm de tango, sugerând culoarea locală, ca și atmosfera ludică a peliculei.

Realizatoarea elvețiană de origine română Ana Simon a regizat numeroase documentare inspirate din universul artelor, dintre care merită amintite Les Simon (despre dinastia actoricească întemeiată de Michel Simon), Portretul pictorului Venturelle, Evocarea poetului Herrera, Mica vânzătoare de lămpi, Geneva lui Borges (unde comentariul este rostit de buna ei prietenă Jeanne Moreau), Muzele adormite sau Triptic, o coproducție româno-elvețiană despre trei muzicieni români de excepție – Constantin Brăiloiu, Clara Haskil și Dinu Lipatti.

Parteneri : Institutul Fondane, Institutul Cultural Român

Mai multe detalii la:

http://www.fondane.fr

http://www.bjff.ro

DETALII DESPRE DOCUMENTARUL „BENJAMIN FONDANE“

Titlul original: Benjamin Fondane

Regia și scenariul: Ana Simon

Imaginea: Sorin Chivulescu, Leonid Berdicevsky, Thierry Le Nouvel, Dominique Bauguil

Sunetul: Denis Wallois

Muzica: Paco Ibañez

Producător: Maia Simon (Elveția)

Anul: 1998

Durata: 30 minute

INSTITUTUL FONDANE, coordonat de Luiza Palanciuc și Mihai Șora, își propune conservarea și punerea în circulație a patrimoniului intelectual și moral lăsat de Benjamin Fondane: direct – soției sale, Geneviève Fondane, născută Tissier (prin testamentul literar care însoțea ultima scrisoare, trimisă din lagărul de la Drancy, în 29 mai 1944, cu o zi înainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile sale, atitudinile publice ori private (de pildă, Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire / Lunea existențială și Duminica istoriei, text publicat de Jean Grenier în volumul colectiv L’Existence / Existența, la editura Gallimard, în anul 1945). Există, la tânărul Fundoianu, un potențial al verticalității care îl plasează pe un ax deopotrivă al adâncimii omenești și al transcendenței: dacă perioada începuturilor este una a căutărilor febrile și a curiozității neostoite desfășurate pe orizontală, liniar (în sensul acumulării de experiențe indirecte pe calea lecturilor), o radicală schimbare a sensului se produce după sosirea sa la Paris, în anul 1923, unde îl va întâlni pe Lev Șestov, cel care îi va deveni părinte spiritual. Această ieșire din traiectoria profană a unui intelectual apărut în orizontul culturii române la începutul secolului al XX-lea, traiectorie care ar fi putut face din Fundoianu un excelent gazetar, om de litere și animator cultural, este – în ea însăși – excepțională: o ieșire din orizontul limbii materne, întâi de toate, dar păstrând mereu deschisă disponibilitatea afectivă pentru aceasta, însoțită de o intrare ardentă în problematica filosofiei existențiale, autentică și profund personalizată de autorul devenit Benjamin Fondane. Este ceea ce îl diferențiază spontan de celelalte existențialisme care, înainte de a pune accentul pe individul concret, pe ființa umană în carne și oase, sunt filosofii „despre“, iar nu „dintru“, precum aceea a lui Fondane. Acesta este sensul călătoriei intelectuale și umane pe care o va face Fondane în scurta și intensa lui viață, care nu-i îngăduie popasuri ori reveniri în punctul de plecare.

Le voyageur n’a pas fini de voyager, scria Fondane, cu intuiția înfrigurată a unui sfârșit tragic.

Manuscrise, documente, resurse iconografice, traduceri și trimiteri către edițiile franceze și românești (electronice și tipărite) sunt disponibile pe siturile consacrate lui Fondane, la adresele www.fondane.fr și www.fondane.net.

Număr de vizualizări :962


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro