„Oglinda” dosarelor CNSAS şi „conflictul de interese” al criticilor literari

mart. 25th, 2012 | By | Category: Proiecte

Sâmbătă, 24 martie 2012, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă din Bucureşti şi la Muzeul Naţional al Literaturii Române a avut loc cea de-a VI-a ediţie a Colocviului Naţional al Tinerilor Critici Literari “G. Călinescu faţă cu noua critică literară”. Evenimentul a fost organizat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (FNSA) şi Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (MNLR), cu sprijinul Asociației Scriitorilor Bucureşti. Invitaţi: Bianca Burţa-Cernat, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Teodora Dumitru, Mihai Iovănel, Alexandra Ciocârlie, Raluca Dună, Oana Soare, Oana Safta, Ana-Maria Dascălu, Bogdan Dascălu (Bucureşti), Crina Bud (Baia Mare), Şerban Axinte, Bogdan Creţu, Antonio Patraş (Iaşi), Ioana Revnic, Marius Miheţ (Oradea), Nicoleta Sălcudeanu (Târgu Mureş), Adrian Lăcătuş (Braşov), Andrei Terian (Sibiu), Alex Goldiş (Cluj), Andrei Jicu (Bacău). Invitatul speciali al colocviului a fost prof. univ. dr. Ion Pop, critic şi istoric literar. Evenimentul a cuprins dezbaterile „Literatură confesivă, literatură documentară, relaţii dintre biografie şi operă. Revelaţiile dosarelor CNSAS”, moderată de acad. Eugen Simion (la sediul FNSA), precum şi dezbaterea „Nevoile literaturii române de azi: critică literară, marketing cultural sau politici culturale?”, moderată de Paul Cernat şi Bogdan Creţu, la sediul MNLR.

Dezbaterea „Literatură confesivă, literatură documentară, relaţii dintre biografie şi operă. Revelaţiile dosarelor CNSAS” a fost aprinsă, comentariile critice ale ultimilor ani propunând  în mod frecvent tematica eticului, a influenței politicului asupra scriitorilor și a operelor literare, a desecretizărilor unor dosare ale Securității, a interogațiilor privind disidenţii adevăraţi sau „fabricaţi”.  Dacă există voci care se ridică împotriva unor autori deconspiraţi de aceste dosare, există şi apărători ai lor, mai ales datorită operei pe care au creat-o şi a însemnătăţii lor din perspectiva istoriei literare. O perspectivă reducţionistă nu poate fi validă, aşa cum s-a dovedit în nenumărate cazuri. Conjuncturile şi contextele în care ne plasăm în momentul de faţă din punct de vedere socio-politic sunt mult schimbate, iar compromisurile de atunci nu pot fi cuantificate,  fără o marjă de eroare, prin instrumente ale zilelor noastre.

În alte cazuri, afirmaţii abuzive „provenite” din surse CNSAS au provocat atitudini injuste faţă de „acuzaţi”. Care ar trebui să fie poziția unui critic și istoric literar față de dosarele de securitate ale scriitorilor acuzați de poliție politică? În primul rând, o bună contextualizare în raport cu epoca și dosarul de existență a celui judecat. În al doilea rând, cercetătorul acestor dosare trebuie să fie atent la atribuirile din dosar pentru că nici acum , după 20 de ani de la Revoluție, nu avem acces la toate numele informatorilor ori ale celor dintr-un dosar de Securitate. Textele din dosarele CNSAS trebuie privite ca nişte însemnări care nu sunt scrise de „literaţi”, descrierile şi naraţiunile fiind filtrate de „lentile” care deformează, nuanţează sau potenţează o serie de interpretări, în unele cazuri.

Între nedreptăţiţii şi îndreptăţiţii acelui sistem, adevărul literaturii despre literatura și viața literară sub comunism devine şi un produs de marketing, iar istoria tinde să iasă din matca ei reală.

Nevoile literaturii române de azi: critică literară, marketing cultural sau politici culturale?”

Discuţia a fost deschisă de prof. univ. dr. Ion Pop, invitat special al acestui colocviu.

“Nu aş confunda criteriile critice, exigente, cu marketingul, ţinând cont că există şi cedări ale criticii principiale în faţa pieţei. Există şi critici cumpăraţi, deserviţi unei edituri, trebuie să recunoaştem. (…) La nivelul politicii culturale trebuie tras un semnal de alarmă, trebuie să insistăm asupra faptului că politica culturală românească în acest moment trebuie să reabiliteze respectul faţă de arhiva naţională de valori.”, a spus prof. univ. dr. Ion Pop.

Acad. Eugen Simion a punctat o distincţie majoră între Occident şi România, într-un sistem al democraţiei: „dacă în alte ţări, instituţia criticii literare a dispărut de foarte multă vreme, în momentul de faţă, în România, datorită unei îndelungate tradiţii, aceasta încă supravieţuieşte. (…) Înainte de `89 au existat mulţi critici, poate prea mulţi pentru o literatură atât de mică.

În afară, de exemplu în Franţa, există un sistem diferit de promovare pentru cărţi şi autori. Spre desosebire de România, acolo se poate vorbi de marketing cultural, care este bine reprezentat de serviciul de presă, care face ca un volum să intre repede în atenţia jurnaliştilor, să fie valorificat şi exploatat prin toate mijloacele media, mai ales dacă volumul trece de un anumit nivel, iar autorul invitat la posturi naţionale de televiziune, în emisiuni culturale precum cea a lui Bernard Pivot. Se ajunge, bineînţeles, la o promovare intensivă, indiferent de valoarea cărţii, interesul în marketingul cultural fiind axat pe vânzarea volumelor, indiferent de valoare.”

Cartea ajunge, într-un fel sau altul, la cititori”

“Dacă în România sunt foarte puţine emisiuni televizate care au în centru cartea şi scriitorul, în Occident cartea ajunge, într-un fel sau altul, la cititori, se vinde. La noi, acest lucru se întâmplă foarte greu. Daniel Cristea-Enache, în emisiunea Literatura de azi, mai schimbă un pic lucrurile, nu are doar invitaţi pe care îi cheamă Patapievici.”, a spus acad. Eugen Simion.

„Rolul criticii în tot acest haos al pieţei, al cărţii obiect devine tot mai limitat, iar în momentul de faţă suntem descoperiţi. Media este cea care decide acum, criticii au rămas o „bisericuţă”, şi tot ne păstrăm tradiţiile acestei instituţii a criticii literare.”, a adăugat acad. Eugen Simion.

Politici culturale

„De 20 de ani, poate, România nu mai are politici culturale. Nu putem avea decât un singur punct de vedere în acest caz: să suţinem valorile, în faţa non-valorilor. Clasicii sunt abandonaţi, iar fără o relaţie pe care să o fructifici individual, aceştia nu pot fi promovaţi. Sfatul pe care pot să-l dau este acela de a avea o judecată estetică dreaptă, de a păstra instituţia criticii literare şi de a nu ne supăra pe media, TV, radio. Trebuie să respingem maniera, tendinţa de a dispreţui spiritul naţional.”, a spus acad. Eugen Simion.

Daniel Cristea-Enache a precizat că, de când moderează emisiunea „Literatura de azi”, directorul postului TVR Cultural, Daniela Zeca, nu i-a sugerat niciodată să invite anumite persoane în această emisiune. Acesta a punctat că există tendinţa de a da vina pe un conducător, pe un şef, atunci când există nemulţumiri. Iar presiunile, de fapt, nu vin din partea acestora sau a editorilor, ci din partea autorilor.

Marketing cultural şi promovare, termeni complet diferiţi

„Politicile culturale privesc instituţiile din ţară, editurilor nu le poţi cere aşa ceva. Obligaţia de a susţine  traducerile, cărţile, autorii sunt ale instituţiilor precum USR, ICR…Există o mare diferenţă între marketing cultural şi promovare. Marketingul cultural ţine de un calcul pur economic, sec, pe care-l face o editură. Astfel, există mereu o luptă între marketing şi valoarea pur literară. Supravieţuirea unei edituri e susţinută de vânzarea cărţilor.

Promovarea are o parte urâtă şi o parte frumoasă. Partea urâtă e aceea când scoţi în faţă o carte în care nu crezi, pentru a te pune bine cu editura, autorul, pentru a-ţi crea o reciprocitate avantajoasă. Dar există şi o parte frumoasă. Atunci când apare o carte bună, simţi nevoia, critic fiind, să o susţii în toate ipostazele. Pot să dau exemple de cărţi și autori de acest fel, printre ei: Ion Mureşan, Alexandru Vlad, Marta Petreu. Astfel, se ajunge la subiectul principal: autoritatea criticii.

Deşi e bine să existe o critică pură, asocială, în afara lumii literare, e cu atât mai greu să-ţi asumi riscul de a-i cunoaşte pe scriitori, să-ţi asumi riscul judecăţilor tale, chiar dacă autorii despre care scrii nefavorabil, argumentat, îţi vor purta pică ani la rând.”, a spus Daniel Cristea-Enache.

„Înainte de `89, dacă nu puteam scrie ce credeam despre un autor, nu scriam.”, a spus acad. Eugen Simion. „De când există critică literară, există şi autori nemulţumiţi.”, a continuat acesta.

„Onestitatea fiecărui critic trebuie judecată în particular. (…) Eu nu mă tem să scriu negativ, am început să mă tem să scriu pozitiv.”, a spus Bianca Burţa-Cernat.

Discuţia a continuat în jurul subiectului legat de conflictul de interse şi ce înseamnă acesta, un subiect oţios, care a născut păreri divergente, nuanţate.

S-a discutat despre afirmația lui Andrei Terian conform căreia Daniel Cristea-Enache sau Bianca Burţa-Cernat s-ar afla în „conflict de interese” pentru că au scris despre cărţi apărute la editura cu care au o relaţie de angajare ori de colaborare. Profesorului Eugen Simion a opinat că pentru un critic literar este important să spună adevărul despre o carte şi dacă scrie de bine despre o carte bună nu poate fi vorba despre „conflict de interes”, ci de o judecată de valoare argumentată. „Ar trebui să păstrăm o elementară gândire categorială. Atunci când vorbim despre critică literară să folosim armele de evaluare ale criticii literare şi nu ale conflictului de interese.  Atunci când citim o cronică literară scrisă de Bianca Burţa-Cernat sau Daniel Cristea-Enache despre cărţi apărute la Polirom sau Cartea Rpmânească trebuie să urmărim argumentele critice şi dacă ele spun adevărul despre acele cărţi. Conflictul de interese presupune tentativa unui beneficiu ilicit. Eu nu cred că Bianca Burţa-Cernat sau Daniel Cristea-Enache câştigă un avantaj financiar sau social de pe urma acestor texte critice, în afară, probabil, de onorariul extrem de modest pentru textul publicat”, a declarat Dan Mircea Cipariu.

S-a polemizat despre verticalitatea unui critic literar şi despre moralitatea sa, despre faptul că va fi judecat şi îşi va pierde însuşi statutul de critic, în cazul în care susţine volume slabe.

Andra Rotaru

Număr de vizualizări :1887


2 Comments to “„Oglinda” dosarelor CNSAS şi „conflictul de interese” al criticilor literari”

  1. Dragă Andrei Terian,

    Poate voiai să mai adaugi ceva, la Colocviul Tinerilor Critici, şi ţi-a fost fragmentat discursul…
    Deci, în afară de mine şi de Bianca Burţa-Cernat – şi aparte de cronicarii „Suplimentului de Cultură” -, în „conflict de interese” este şi Eugen Simion, prin Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă.
    Nu cumva, dragă Andrei, tu ai primit un premiu şi de la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă condusă de cel aflat în „conflict de interese”?
    Poate îl returnezi şi pe acela, odată cu premiul „României literare”. E simplu: cînd mai faci un drum de la Sibiu la Bucureşti, treci şi pe la FNSA, şi pe la RL, că-s aproape…

    Cu drag,
    Daniel

  2. P.S. Dacă nu vrei să răspunzi nici la asta, cu identitatea ta reală, o să înţeleg: eşti foarte ocupat, n-ai timp să răspunzi chiar aşa, oricui… Eu zic să-l suni şi pe dl Simion, cum l-ai sunat pe dl Manolescu, să-l deranjezi cu problemele tale personale.
    Iar dacă – să luăm cazul – sună ocupat, poţi apela cu încredere la nickname-urile de pe blogul „Cultura”.

    Daniel

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro