Dispută asupra dreptului de publicare a unui material inedit semnat de James Joyce: „The Cats of Copenhagen”

feb. 16th, 2012 | By | Category: Agenda de carte

De curând, o povestire pentru copii, scrisă de James Joyce în anul 1936 pentru nepotul său Stephen, a iscat discuţii aprinse, în contextul în care, aceasta era inclusă într-o scrisoare către nepotul său. Scrisoarea şi povestirea cu pricina, donate Fundaţiei „James Joyce” din Zurich, au fost publicate de curând de Editura Ithys Press din Dublin. Fundaţia a dezminţit acceptul de publicare a povestirii, catalogând drept „scandalos” acest eveniment. Vânzările editurii au fost peste aşteptări, aceasta rămânând cu un singur exemplar.


De la 1 ianuarie 2012, opera lui James Joyce a intrat în domeniul public

Povestirea cu pricina face parte dintr-un manuscris mai vast donat de Hans Jahnke, fiul vitreg al lui Giorgio Joyce, în anul 2005, Fundaţiei „James Joyce” din Zurich. Hans Jahnke a decedat anul trecut, iar Fundaţia nu a aflat vreodată să fi existat o copie a acestui manuscris, deoarece nu i s-a cerut vreo permisiune de publicare a sa.

Fritz Senn, reprezentant al Fundaţiei „James Joyce”, a declarat: „Deşi lucrările publicate de Joyce au intrat în domeniul public în Europa de la 1 ianuarie anul curent, nu s-a stabilit încă dacă materialele inedite sunt incluse în aceeaşi categorie. (…) Nu avem nici un amestec în această încurcătură nedreaptă şi ne simţim nu numai ignoraţi, dar şi înşelaţi.”

Ediţia ilustrată a povestirii „The Cats of Copenhagen” se vinde în momentul actual de către Editura Ithys Press (editor: Anastasia Herbert) cu 300 de dolari exemplarul.

4 lexicoane publicate de Editura Contemporary Literature Press

La Editura Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universităţii din Bucureşti, în colaborare cu British Council şi Institutul Cultural Român, au apărut lexicoanele: „Lexicon of Romanian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu; “A Lexicon of the German in Finnegans Wake” de Helmut Bonheim; „A Lexicon of Common Scandinavian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu şi “A Lexicon of Allusions and Motifs in Finnegans Wake” editată de C. George Săndulescu.

“În acest context, cele 4 Lexicoane publicate de Contemporary Literature Press (Romanian, German, Common Scandinavian şi Allusions and Motifs in Finnegans Wake) devin o chestiune arzătoare, care ne situează în centrul foarte aprins al istoriei literare.”, a declarat Lidia Vianu.

„A Lexicon of Romanian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu.lexicon-of-romanian-in-FW.html
Două perechi de cuvinte – „Irish Ruman” şi „Limba romena” – amândouă în acelaşi paragraf din „Finnegans Wake”, sunt cele mai potrivite să anunţe de unde a pornit ideea acestui Lexicon de cuvinte româneşti. „Finnegans Wake” este o carte enigmatică. Roman sigur nu prea este. Pe de altă parte, este o poveste fascinantă despre patruzeci de graiuri care au fost cândva unul singur. Ne provoacă să regândim trecutul şi viitorul. Atunci când Joyce scrie că istoria este un coşmar din care vrea să se trezească, el nu se plânge câtuşi de puţin de povara timpului, ci face apologia lecturii ca iscodire. A citi „Finnegans Wake” chiar este iscodire – este cercetare lingvistică.
În ce priveşte legătura lui Joyce cu limba română, cum şi de ce a ajuns irlandezul la ea, cele trei introduceri ale lui George Sandulescu la „Lexicon of Rumanian in Finnegans Wake” explică următoarele: româna este importantă printre limbile romanice; graiurile pământului au fost pasiunea de căpătâi a scriitorului Joyce; apropierea lui de Brancusi la Paris este fără îndoială cheia unei direcţii de cercetare a operei lui Joyce care, lucru inexplicabil, nici nu a fost observată până la apariţia acestui Lexicon.
Autorul acestei cărţi are el însuşi cunoştinţe de română, suedeză, franceză, italiană, engleză, germană, daneză, norvegiană, corsicană, arabă, japoneză, irlandeză, monegască şi malteză… Ideea lui centrală este că “româna este la fel de importantă ca şi irlandeza pentru Joyce”, din motive enigmatice, pe care numai o căutare avizată şi profundă le poate afla.

„A Lexicon of the German in Finnegans Wake” de Helmut Bonheim, ediţie îngrijită de Lidia Vianu, cu o introducere de Jalaja Bonheim

James Joyce s-a născut în 1882 la Dublin şi a murit în 1941 la Zürich. A scris Ulysses pe când se afla la Trieste, Zürich şi Paris. Din Finnegans Wake, cartea pe care a scris-o după Ulysses, se vede limpede că avea o curiozitate specială pentru limbile străine. În manuscris, Finnegans Wake se încheie cu o listă misterioasă de patruzeci de limbi: engleză, irlandeză, norvegiană, latină, greacă, chineză, japoneză, esperanto, volapuk, novial, flamandă, franceză, italiană, burmeză, bască, galeză, romanşă, olandeză, germană, rusă, bretonă, ebraică, sanskrită, kisuaheli, suedeză, spaniolă, persană, română, lituaniană, malaeză, finlandeză, albaneză, islandeză, portugheză, cehă, turcă, polonă, ruteană, maghiară. Helmut Bonheim a început să studieze opera lui James Joyce în jurul anului 1960. A predat vreme îndelungată la Universitatea din Köln, unde a şi condus Catedra de Engleză. Lexiconul lui a apărut în anul 1967. Acum este republicat în facsimil, însoţit de o scurtă introducere scrisă de fiica lui, Jalaja Bonheim, ea însăşi Doctor în literatură engleză. Volumul de faţă include de asemenea articolul explicativ lui C.G. Sandulescu privind “Structura formală în Finnegans Wake” şi încă două eseuri de acelaşi autor: unul, despre “cartouching”, propune o metodă de descifrare a modului cum foloseşte Joyce cele patruzeci de limbi (printre care şi germana, bineînţeles); celălalt eseu, cu care se încheie volumul, se intitulează “Joyce cet inconnu”. Seria FW Lexicography va continua. Ea se justifică prin faptul că nu a fost încă cercetată îndeajuns semnificaţia listei celor patruzeci de limbi pentru opera lui Joyce. Sau, cel puţin, nu până în momentul de faţă. În urmă cu jumătate de veac, Dounia Bunis Christiani, specialistă pentru Scandinavia, remarca pe bună dreptate: “mare parte din Finnegans Wake de James Joyce este poezie poliglotă”. Volumul “A Lexicon of the German in Finnegans Wake” de Helmut Bonheim poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/Helmut.Bonheim-Lexicon-of-the-German-in-FW.html

„A Lexicon of Common Scandinvian in Finnegans Wake” de C. George Săndulescu este cel de-al treilea volum din seria “Joyce Lexicography”. Volumul „A Lexicon of Common Scandinavian in Finnegans Wake” de C. George Sandulescu poate fi consultat şi descărcat din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/C-G.Sandulescu-A-Lexicon-of-Common-Scandinavian-in-FW.html Volumul apare cu ocazia celor două aniversări James JOYCE: 71 de ani de la moartea lui, la13 ianuarie 1941, şi 130 de ani de la naşterea lui, la 2 februarie 1882.
Limbile scandinave ocupă un loc extrem de important în concepţia cărţii lui Joyce. Singura călătorie de plăcere făcută vreodată de scriitor a fost la Copenhaga. Joyce a văzut de la bun început că suedezii, danezii şi norvegienii se înţeleg între ei de parcă ar vorbi aceeaşi limbă. Lexiconul acesta examinează tocmai legăturile strânse dintre cuvintele şi expresiile Scandinave din Finnegans Wake.
Prin ceea ce a scris, Joyce se ridică deasupra naţionalităţilor şi devine primul scriitor european din lume. El dovedeşte fără drept de apel că esenţialul în literatură este limba: cel mai neînsemnat cuvânt din altă limbă decât a ta poate avea în el, latent, mai multă poezie decât toate Sonetele lui Shakespeare la un loc. Aceasta este raţiunea pentru care Finnegans Wake nu povesteşte ceva, ci există ca o lume în sine, cu o prezenţă reală printre noi toţi.

Volumul „A Lexicon of Allusions and Motifs in Finnegans Wake” redactat de C. George Săndulescu, s-a lansat oficial pe 11 februarie 2012 şi poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/G.Sandulescu-Lexicon-of-Allusions-and-Motifs-in-FW.html
Contemporary Literature Press afirmă prin publicarea acestui volum că, în mai multe privinţe, “Finnegans Wake” este cea din urmă mare carte pe care civilizaţia europeană a produs–o şi a publicat–o chiar în 1939, cu şase luni înainte de izbucnirea celui de–al doilea Război Mondial.
Anticipând că în perioada postbelică Imaginea va înlocui puţin câte puţin Cuvântul, James Joyce îţi concentrează întreaga atenţie atât asupra Cuvântului ca obiect al studiului limbilor în sine, cât şi asupra cuvintelor aşa cum există ele în literatura propriu–zisă.
După ce seria Joyce Lexicography s–a ocupat de România, Germania şi Scandinavia din punct de vedere strict lingvistic, a venit momentul să se îndrepte şi către literatură şi să deschidă acest drum spre ceea ce am putea numi Lexicografie Literară.
În Aluzie, Joyce include de fapt toată literatura europeană: mult, foarte mult Shakespeare, apoi Cervantes, Rabelais, Lewis Carroll, dar mai ales Dante cu Divina lui Comedie — cartea de căpătâi a lui Joyce, ca şi a celor doi mari susţinători ai lui întru literatură, Ezra Pound şi T.S. Eliot.

Număr de vizualizări :718


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro