„Years after Petrucciani”, la Stagiunea de Jazz de la Teatrul Act

feb. 5th, 2012 | By | Category: Proiecte

Miercuri, 8 februarie 2012, ora 19:00, la Teatrul Act (Calea Victoriei nr. 126, Bucureşti), în cadrul Stagiunii de Jazz, va avea loc evenimentul „Act-Jazz”: „Years after Petrucciani”, organizat de Radio România Cultural în coproducţie cu Direcţia Formaţii Muzicale şi Teatrul Act. George Natsis – pian, Adrian Mircea Flautistu – contrabas, Vlad Popescu – baterie şi Cristian Soleanu – saxofon se reîntâlnesc în sala Teatrului Act pentru a face un recurs muzical la memorie.

„Years after Petrucciani” nu este doar o procedură de manifestare standard, nici o pledoarie pentru o cauză de tipul unui reflex deja condiţionat şi declanşat la începutul fiecărui an calendaristic (în ianuarie s-au implinit 13 ani de la moartea lui Petrucciani), ci o multiplă conştientizare artistică a cvartetului stagiunii, bine motivată şi, desigur, motivantă pentru public.

Când apărea primul L.P. („Flash” în 1980) semnat Michel Petrucciani s-a spus că este vorba despre o continuare firescă a succesului deloc efemer pe care artistul şi-l construise treptat şi foarte concentrat de-a lungul anilor. De fapt, întreaga lui viaţă extrem de intensă artistic, a fost contrabalansată de un soi de intimitate maladivă (osteogenesis imperfecta) ce i-a grăbit trecerea în eternitate la doar 35 de ani.

Petrucciani alesese să-şi asume propriul destin sortit jazzului cu o generozitate originală, poate chiar singulară, menită doar geniilor precoce. De la vârsta când unii abia desluşesc sensurile basmelor s-a declanşat, spectaculos şi suprasaturat, startul maturităţii lui Michel, o maturitate continuă decelată perpetuu spre perfecţionism. În arta lui s-a simţit întotdeauna fundamentul literaturii clasice pentru pian, chiar dacă revelaţia artistică timpurie, „explodată” în acordurile lui „Sir Duke”, avea să-i limpezească perspectiva itinerantă. La final, amprenta şi-a câştigat unicitatea sub numele Michel Petrucciani.

Pe lângă cele 29 de producţii discografice, cărora li se mai adaugă încă 3 postume, emoţia sonoră se resimte profund şi în propria noastră rezonanţă interioară, pentru că aici, la Bucureşti, „cântecul de lebădă” al muzicianului a răsunat sub cupola Ateneului Român în decembrie 1998.

Număr de vizualizări :713


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro