„Ilinca” de Victoriţa Duţu

ian. 29th, 2012 | By | Category: Postcard

Scriitorul Corneliu Vasile a trimis pe adresa redacţiei „AgenţiadeCarte.roo recenzie la volumul de proză scurtă „Ilinca”, semnat de Victoriţa Duţu, Editura Betta. Volumul poate fi citit şi în variantă electronică, la pagina web: http://www.totpal.ro/wp-content/uploads/pdf/Victorita-Dutu-Ilinca-Proza-Simbolica-vol-9.pdf. Redăm integral textul semnat de Corneliu Vasile.

Volumul de proză scurtă cuprinde, în afara povestirilor, prezentarea autoarei, profesoară cu două licențe și masterat, cu două licențe, în matematică și în filozofie, pictoriță, relizatoare de emisiuni de televiziune, poetă și prozatoare, câștigătoare a mai multor premii artistice și literare.

În atmosfera și spiritul basmului folcloric, Cinci imagini ale conștiinței oferă cititorului deschiderea spre un univers personal, unde eul și o ființă la prima vedere generoasă și zâmbitoare se confruntă, pentru ca interlocutorul să se metamorfozeze într-un monstru nerecunoscător,egoist, plin de ură, lacom și sadic, care răspunde cu dispreț și violență gesturilor omenești.Finalul elogiază mintea, care duce eul spre o cale luminoasă, chiar în condițiile în care trupul este rănit. Este o frumoasă parabolă etică, un recurs la lumea subconștientului condus însă de rațiune, despre lupta binelui și frumosului, care învinge răul, prin uitare, concomitent cu permanenta nemulțumire, echivalentă cu înfrângerea, a celui rău, măcinat de perceperea faptului că binele sau umanitatea înaltă există.

Textul intitulat Regele bolnav este povestea unui monarh condus de ideal, concretizat printr-o muzică de sorginte necunoscută, pe care pornește să o caute, după ce observă că l-a însănătoșit.Sunt, pe această cale, aventuri palpitante,precum salvarea eroului dintr-o mlaștină care vrea să-l înghită, postarea lui în fața unor obstacole materiale de netrecut sau revelația și eliberarea păsării măiastre, înlănțuită de ghemul de crengi simbolizând răul.Ca în orice basm, interferează elementele reale și fabuloase, pasărea transformându-se într-o frumoasă prințesă pe care descoperitorul o ia de soție.

Sunt, în această carte de proză scurtă, pasaje de un mare lirism, cu imagini proaspete și ecouri ale inocenței copilăriei și din lumea satului neatins de stresul actualității sociale, aspecte de degradare ale urbanismului și civilizației: muzica vindecătoare se întrerupe când regele renunță la efort (sacrificiu), sugestii din mitologia creștină, albastrul cerului ca semnificant al purității, asocierea griului monoton cu gârbovirea oamenilor care stau la cozi, expresii ca „nămolul lumii prezente”, „zgomotul satanic și infernal de autobuz”, „această lume constrângătoare care nu prea mai are nevoie de artiști”. Decorul ideal este „departe de lume, în munți …, fără serviciu, fără colegi, fără mașini și tramvaie”, la mănăstire, un paradis pierdut de mulți bucureșteni, orășeni în general, oameni rămași cu nostalgia satului, a lumii bucolice în care s-au născut și au copilărit.

Petele de culoare, uneori tușe groase, alteori numai bruioane, deconspiră pictorița care este și poetă, inclusiv în aceste proze: „ zăpada „purpurie, roz, violet, roz, albastru ceresc, albastru azuriu, alb noptatic” (Căprioara) .

Cu acuitate resimte substituirea umanității primordiale cu presiunea degradării sociale : în lumea de azi, „oamenii aveau relații, nu mai aveau sentimente”. Neajunsurile fac ravagii printre oamenii simpli, sinceri, nevinovați. „oamenii când trăiesc în întunericul sărăciei lor nu mai simt nevoia de frumusețe, viața devine un fel de realitate lipsită de frumusețea lui Dumnezeu”.

În câteva poezii apare personajul Ilinca.Acesta nu este doar titlul volumului, ci și pseudonimul folosit uneori de scriitoare: Ilinca Nathanael: Albastrul ceresc, Sentiment al vastității, Ilinca și mielul ei. Reprezentând-o pe autoare, care crede în mântuirea sufletului celor buni, generoși și talentați, prin semnele ocrotitoare ale divinității, multe pasaje ale povestirilor sugerând că Dumnezeu este prezent în toate faptele bune și luminează drumul spre perfecțiune și moralitate (Călătorie, Căprioara, Calinic, Floare de colț, Ciocârlia în răsărit, Punctul de la infinit, Imaginea ferestrei). Un personaj care apare de mai multe ori este Thamarius, ca închipuire a unei iubiri din vremea lui Ștefan cel Mare și Daniil Sihastru, evocându-se spațiul pădurilor și mănăstirilor în care Bucovina este bogată (Thamarius), personaj visat de fata care , în cadrul natural eminescian, cu lac, salcie, stele, codru, îl visează și plânge până dimineața (Laimona).

Este interesant de observat că pictorița și poeta include în prozele sale episoade și meditații în care o altă artă, despre care s-a afirmat că este arta perfecțiunii, muzica, este un reper, o pasiune și o chemare, contribuind la distrugerea răului și urâtului (Zeiță a muzicii, Regele bolnav, Regele și vioara lui).

Victorița Duțu este o scriitoare care susține, cu mijloace poetice inclusiv în textele de proză, idealurile artistului adevărat, care speră în salvarea lumii prin frumusețe și credință, prin muncă și dăruire, operele concepute degajând un optimism mai puțin întâlnit la alți scriitori contemporani.

Corneliu Vasile

Număr de vizualizări :1232


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro