Un debut româno-arab

oct. 23rd, 2011 | By | Category: Postcard

Scriitoarea Niculina Oprea a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text despre recent lansatul volum „Tributarii” al lui Gabriel Biţună, apărut la Editura Ars Longa. Redăm, mai jos, textul integral.

Nu a trecut nicio o lună de când Gabriel Biţună îşi lansa, la Institutul Diplomatic Român, traducerea în limba română a romanului istoric şi de aventuri” Şeicul Alb” al scriitorului emiratez Sultan Bin Muhammad al-Qasimi, apărut în colecţia Alif de la Editura Ars Longa, şi iată-l că ne surprinde iarăşi, de data aceasta, cu propriul său volum de versuri bilingv, româno-arab, intitulat „Tributarii / Al-mukallafūna” (Editura Ars Longa, 2011). Fiind un absolvent de excepţie al Secţiei de Arabă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine – Universitatea din Bucureşti, reuşeşte rara performaţă de a-şi compune opera în română şi în arabă. De altfel, stăpânirea limbii arabe de către acest român neaoş, în ciuda tinereţii sale (născut pe 28 iulie 1988, la Bucureşti), este probată prin participările sale la forumuri ştiinţifice naţionale şi internaţionale pe probleme de dialectologie arabă, prin grupajele din creaţia sa poetică publicate în Emiratele Arabe Unite, Siria şi Irak.
„Tributarii / Al-mukallafūna” este o carte inspirată de eterna temă a dragostei şi dedicată ei, temă pe care autorul o tratează în temeiul propriilor sale reflecţii, născute din zbaterile sale pentru pătrunderea noimei acestui miracol universal. Uneori abia sugerate, în cuvinte bine alese, versurile sale, subtile, lasă impresia că nu au dezvăluit tot, îndemnându-l pe cititor să revină asupra lor, o dată şi încă o dată, descoperind la fiecare lectură noi faţete. Graţie culturii sale poetice, întemeiate deopotrivă pe lirica arabă şi pe cea românească, tânărul poet îşi depăşeşte vârsta biologică, scriind chiar de la volumul de debut aşa cum ar scrie alţii la a doua sau a treia carte.
Imagini dense, cu valenţe cineatice, se înlănţuie uneori în poezia lui Gabriel Biţună, imagini rezultate, cu siguranţă, în urma eliberării unor energii din forurile sale lăuntrice. ,, Geamăt de copaci / striviţi de ugerele norilor / Furtuna ce spulberă / hârtii, pungi goale, speranţe deşarte / Noi, noi doi, alergând pe străzile răscolite /către niciunde / Plouă./ Ploaia răpăie năprăsnic / peste obraji / peste buze / peste dorinţe / Plouă. / Te privesc copleşit / de străfulgerări / întinsă pe pat / înveşmântată / în spuma nopţii / Cu furtuna în văz / şi ploaia în auz… / Căutăm liman / unul la celălalt./ Un hotel de două stele / într-un gang sordid / Plouă / Şi vântul ne mână / – frunze dănţuitoare…/ Trosnesc copacii / la ultima rafală de ploaie / Aţipim visând la ce va fi să fie / Liniştea se revarsă în cameră / Peste ea / la lumina zorilor / iarbă prospătă răsare / Tu şi eu / călcăm sfioşi / pe iarba crudă: / un alt început” (Ploaia).
Chiar dacă ,,… Ploaia răpăie năprăsnic / peste obraji / peste buze / peste dorinţe… ”, poetul are puterea de-a ieşi din stările contrare liniştii necesare şi de a se refugia în concretul unei alcătuiri fragile căreia îi rezervă însă importanţa unui punct de sprijin, scăpând de spleen-ul existenţial sub intensitatea trăirilor. ,, Zoriţi, / ne aruncăm cât colo / sandalele, / cămaşa, / fusta, /şortul. / Tot mai zoriţi, / ne dezbrăcăm / de picioare, de şolduri, / de capete, de mâini. / Libeeeri! / Suntem doar suflare, / răsucită în vârtej de vară, / dănţuind peste nelinişti de altădat’ / …/ Ne prăbuşim pe covor: / din nou două suflări. / Unde-i călcâiul meu? / Nu, ăla-i ochiul meu! / Şi cotul? A, uite unde-mi era capul! / Ne îmbrăcăm… ” (Vârtej de vară).
Poetul, abil mânuitor al cuvântului, pe deplin conştient de puterea acestuia, construieşte atent expresia artistică prin care celebrează miracolul poetic. Profund cunoscător al universaliilor simţirii umane, el redă trăirile iubitei sale faţă de el, imaginându-şi angoasele acesteia în absenţa sa, plasând-o într-un univers îndepărtat, rupt de realitatea urbană în care amândoi trăiesc, tocmai pentru a sublinia irealul situaţiei: ,,Desculţă alerg / pe câmpul proaspăt cosit / şi câmpul miroase a tine, / iubite, / miroase a zvâcniri / proaspete şi crude / ca şi cum Adam / tocmai ar fi muşcat din măr. / Câmpul, plin de tine, / adie mireasmă de începuturi / peste case şi văi. / Cicoarea cântă azuriu, / scăldată de roua privirii tale. / Câmpul cosit miroase a tine / iubite… / Desculţă alerg pe buza amintirii, / cu mireasma în nări / şi chipul tău tatuat pe pupilele mele…/ Către tine alerg / pe câmpul proaspăt cosit…” (Răvaş de la iubită). Deşi tema lirică preferată de poet este iubirea, el nu ezită de-a restrânge tărâmul acesteia, împrumutând un element fundamental al magiei orientale – cercul, numai că, în viziuna sa, cercul este un tunel al timpului. ,,Prin cercul / dorinţelor tale / mă strecor, / celulă cu celulă, / în lumea fericirii / (…).” (Cercul). O mărturisire vibrantă rezidă în simplitatea acestor versuri cu reverberaţii ce acoperă o mare suprafaţă tematică.
Universul său actual este completat de imagini venite din zona unui vizionarism dureros: ,,Dă-mi talpa ta, băiete, / căci soarta ta în talpă-i scrisă. / Peste mii de praguri / vei trece, / peste mii de pervazuri / mireasma ta va adia. / Ori de câte ori / o bură de ploaie / va stinge arşiţa ţărânii, / vei iubi şi vei fi iubit / Dar te vei întoarce, băiete, / fără păreri de rău, / la lătratul lui Blechi / răsucit pe butucul de vie / la gutuii din curte, / aşteptând prima zi de şcoală, / la văzduhul golit de chicote, / la grătarul de duminică, / ruginind prin grădină; / la Rammstein-ul / înţepenit în primul tău mp3; / la dragostea de demult aruncată, / cu capul spart, / printre ierburi uscate. / Te vei întoarce, băiete, / te vei întoarce…” (Soartă).
Fie că sunt versuri de confesiune, fie de simplă contemplare a lumii, „Tributarii / Al-mukallafūna” este o carte care impresionează prin lirism şi puritatea limbajului. Ilustraţia cărţii este făcută chiar de autor, ca o completare a actului poetic.
Citind şi recitind cartea poetului Gabriel Biţună, am găsit destule motive trainice care mă fac să cred că volumul său de debut este prevestitorul unui destin literar de excepţie.

Niculina OPREA

Gabriel Biţună, „Tributarii / Al-mukallafūna”, Editura Ars Longa, Iaşi, 2011.

Număr de vizualizări :1111


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro