Duminică, 30 octombrie 2011, de la ora 15.30, la Librăria Avant Garde (Strada Lăpuşneanu, nr.16) din Iaşi, va avea loc o triplă lansare de carte. Vor fi prezentate, în prezenţa autorilor, volumele „Zeppelin Jack” de Marius Surleac, „Legende urbane” de tăuşance şi „Simfonia frânei” de Marius Ştefan Aldea, toate apărute în 2011 la editura Herg Benet. Invitaţi: Liviu Antonesei şi Paul Gorban.
Marius Surleac – „Zeppelin Jack”
”Poezia lui Marius Surleac musteşte de viaţă şi forţă. Plecând de la un suprarealism asimilat profund, el creează imagini noi, spectaculoase, fără să forţeze nota. Captivează prospeţimea auzului şi văzului zău – de la instantanee rustice, până la zone elevate, filosofice. Dar sunt şi referinţe şugubeţe sau răzbătătoare precum nişte trasoare la concepte care ţin de zona beat şi de contracultură. Şi nu se opreşte aici – mereu în căutare, mereu dispus să înveţe şi să inoveze. Zeppelin Jack nu e un volum unitar, dar e mai bine aşa, pentru că nu lasă răgaz plictiselii. Un adevărat roman al vieţii interioare, scris alert, ca un scurt-metraj ce nu vrea să rateze nimic din tot ce e viaţă furibundă şi deşteaptă. Într-un vocabular cu infinite resurse.” (Felix Nicolau)
“O poezie la limita dintre suprarealismul imagistic şi concretul cotidian, între niciodată şi acum, scrie poetul Marius Surleac. Marius Surleac îmi apare drept un nou James Dean al generaţiei sale poetice. Autorul pare a se revendica din tradiţia poeţilor onirici, modelul cel mai apropiat fiind Gellu Naum asumat în mod postmodern. Versul său are vigoare şi incandescenţă, nerv şi insolenţă creativă. Marius Surleac este un anarhist al metaforei contemporane iar poemele sale sunt: „un retroproiector de instantanee cu sfinţi”.
Zeppelin Jack este brandul unei noi sensibilităţi.” (Traian T Coşovei)
Tăuşance – „Legende urbane”
“Când muzica anilor ’80 s-a dus, rămâne poezia lui Vlad Tăuşance „cuiul/ prezent ca o migrenă” şi „apoi/ să comandăm şampanie”. Între aceste limite se desfăşoară acţiunile poetice din „Legende urbane” cu dimineţile şi nopţile înţesate de nostalgii şi de o întreagă garderobă afectivă pret a porter. Diferitele moduri de destrămare interioară găsesc în vocea din acest volum o bază capabilă să le developeze. Şi developarea continuă până la imaginea recurentă a cuvintelor rupte, a scenelor fluide, a absenţelor care apar aici ca fondatoare ale identităţii poetice: „în noaptea asta e linişte/ şi nimeni nu mă priveşte în ochi/ şi nimeni nu smuceşte la dans/ şi nimeni nu îmi vede blugii/ şi nimeni nu ştie cum mă cheamă/ şi nimeni nu mă cheamă/ în noaptea asta sunt eu”. (Răzvan Ţupa)
tăuşance scrie. Cam ăsta este singurul lucru care se poate afirma fără dubii despre el. Poezie, teatru, briefuri, raţionale, definiţii, editoriale, comentarii, emailuri, jumătăţi de scenarii, proză scurtă. şi altele. De acum 18 ani. De pe la 15 ani. A trăit şi trăieşte din asta. Restul e pe Google.
Marius Ştefan Aldea – „Simfonia frânei”
“Poemele lui Marius Aldea sunt inteligent-fanteziste şi dau o senzaţie de prospeţime, deşi refoloseşte, frecvent, şi mijloace de seducţie inventate de Nichita Stănescu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu. Marius Aldea are o plăcere de a scrie care face ca tot ce împrumută să devină al lui.” (Alex Ştefănescu)
“Marius Ştefan Aldea are atâta energie poetică, încât există riscul să supratensioneze Sistemul Naţional de Distribuţie a Literaturii. Dar cum SNDL nu există decât în imaginaţia noastră, nu vă rămâne, dragi cititori, decât să vă conectaţi singuri la această sursă de energie. E simplu: deschideţi cartea lui Marius şi citiţi puţin. Dacă nu sunteţi purtători de mânuşi izolante şi cizme de cauciuc, ar trebui ca în secunda a doua să fiţi scuturaţi zdravăn, iar mâinile să vi se încleşteze pe carte. E doar unul dintre efectele pe care îl are poezia bună asupra omului.” (Robert Şerban)
