De curând, la Editura Polirom, a apărut o nouă traducere din opera lui F. Scott Fitzgerald – unul dintre cei mai importanţi scriitori americani ai secolului XX. Este vorba despre volumul „Povestiri cu Pat Hobby”, în traducerea Alexandrei Coliban, şaptesprezece povestiri inspirate din propriile experienţe ale F. Scott Fitzgerald de pe vremea când lucra pentru Universal Studios.
Pat Hobby, scenarist la Hollywood, trăieşte într-o sărăcie lucie, în ciuda succesului pe care l-a avut în epoca filmului mut. Viaţa i se reduce la alcool, cinism şi o continuă preumblare în preajma studiourilor. Majoritatea poveştilor îl descoperă falit, mai tot timpul implicat în mărunte intrigi financiare sau având legătură cu mult dorita apariţie pe genericele filmelor. Ineditele întâmplări descrise în acest volum sunt pline de umor şi de nostalgie faţă de începuturile cinematografului american, înainte să devină o industrie, cum susţine, cu amărăciune, protagonistul.
„Pat Hobby, personajul principal din ciclul de şaptesprezece povestiri scrise de F. Scott Fitzgerald, este mai mult sau mai puţin un antierou. El este un omuleţ născut într-un mediu exploziv, în care starea naturală de spirit este iritabilitatea şi cecurile neonorate sunt o realitate fără sfârşit.” (Sunday Book Review)
„Povestirile cu Pat Hobby reprezintă o contribuţie unică la literatura scrisă despre Hollywood, prin încercarea de a descrie relaţia dintre scenarii şi realizarea propriu-zisă a unui film. Pat Hobby nu este expresia felului în care se vedea pe sine F. Scott Fitzgerald, aşa cum au sugerat unii critici, ci oglindeşte lumea sălbatică a Hollywoodului, în care personajul se străduia să supravieţuiască.” (Publishers Weekly)
F. Scott Fitzgerald (1896‑1940) s‑a născut în St. Paul, Minnesota. A publicat primul roman, „This Side of Paradise” („Dincoace de paradis”; Polirom, 2005) în 1920, an în care s-a căsătorit cu Zelda Sayre, ea însăşi scriitoare. S‑a bucurat de la bun început de o imensă popularitate, dar şi de recunoaştere critică, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai „generaţiei pierdute”. Capodopera sa, „The Great Gatsby” („Marele Gatsby”; Polirom, 2002, 2007, 2011), a apărut în anul 1925. Următorul mare roman, „Tender Is the Night” („Blândeţea nopţii”; Polirom, 2001, 2009), a fost publicat în 1934. În 1999, suplimentul literar al ziarului „The Washington Post” a declarat „Marele Gatsby” drept al doilea mare roman în limba engleză al secolului XX, după „Ulise” de James Joyce. Fitzgerald a mai scris „The Beautiful and Damned” („Cei frumoşi şi blestemaţi”, 1922; Polirom, 2008) şi „The Love of the Last Tycoon” („Dragostea ultimului magnat”, publicat postum în 1941). Este autorul mai multor volume de povestiri, printre care „Tales of the Jazz Age” („Povestiri din epoca jazzului”, 1922), „All the Sad Young Men” („Toţi aceşti tineri trişti”, 1926), „Babylon Revisited and Other Stories” (publicat în 1960 şi tradus în colecţia „Biblioteca Polirom” cu titlul „Un diamant cât Hotelul Ritz şi alte povestiri”, 2006).