Scriitorul Alexandru Petria a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text prilejuit de lectura cărţii „Torrent” de Stoian G. Bogdan, apărută, în 2011, la Editura Herg Benet. Redăm integral, în cele ce urmează, textul scris de Alexandru Petria.
„Voi fi un geniu şi lumea mă va admira”, scria în jurnalul său Salvador Dali. La 16 ani. Peste ani, prin „metoda paranoia critică”, un termen inventat de el, şi-a proclamat singularitatea, valoarea. Plusând ca la pocher. Iar la sfârşitul vieţii şi-a ridicat şi o statuie statuie. Ca nu cumva să fie uitat. Scrânteala jucată sau reală a spaniolului n-a permeabilizat ridicolul doar fiindcă Dali n-a dat rateuri strigătoare la cer.
Rememorare- prin liceu, puţopalmist şi rubicond în orgoliu ca mulţi puştani, le spuneam colegelor că sunt un „geniu modest”. Şi vorbeam detaşat numai cu pluralul majestăţii. M-am lecuit odată cu dispariţia coşurilor.
Cu volumul „Torrent”, apărut la „Herg Benet” în 2011, Stoian G. Bogdan încearcă o lovitură de imagine. A vrut să-şi sculpteze din cuvinte propria statuie, dar a reuşit ca şi negustorul din bancuri, care s-a încumetat să le vândă gheaţă eschimoşilor sau nisip saharienilor. Cartea este un zero, da capo al fine.
Nu m-a şocat limbajul autorului. Intenţionat violent şi obscen. M-a lăsat mască lipsa poeziei din carte. N-am cum să citez măcar un vers memorabil. Cum aş putea să amintesc, de pildă, din cântecele trupei B.U.G. Mafia, care se învârte cam în acelaşi areal. Droguri, futai şi alte din astea.
Criticul Paul Cernat a numit ultima tentativă scriitoricească a lui Stoian G. Bogdan „un bluff psihedelic”. Însă, în revista „22”, din 30 august, afirmă că printre bălării sunt şi oarece sclipiri de poezie. Cernat se înşeală, dacă n-a vrut să fie îngăduitor. Pe ultima copertă a „Torrent”-ului, talentatul poet Ioan S. Pop zice: „Este o carte de poezie numai bună de povestit.” Aiurea.
Stoian G. Bogdan demostrează cu „Torrent” că încă n-a scăpat de coşurile de pe intelect. Şi că nu fitecine are talia de-a forţa „metoda paranoia critică” fără să fie murat în ridicol.
Alexandru Petria
Felicitări, d-le Petria…sunt perfect de acord cu dvs…am fost mirată, citind atât acest volum de anti-poezie, cât şi criticile „laudative” aduse autorului, şi m-am gândit că poate m-am scrântit eu, că nu mai ştiu eu ce înseamnă poezia şi valoarea adevărată…mă bucur să constat, însă, că am avut dreptate…dacă ce a scris acest pseudo-poet care se proclamă singur „rege” se numeşte poezie, atunci eu mă opresc din citit şi mă culturalizez ascultând manele şi atât…
Luminita, nu trebuie sa cadem acum in extrema ailalta si sa numim poezie doar ce e invechit si conventional! SGB este, totusi, un autor original caruia chiar si giumbuslucurile ii ies uneori. Ce-i al lui, i-al lui.