În ţara noastră de triburi culturale şi talibani ideologici, gimnastica gândirii şi a spiritului nepartizan e înlocuită, tot mai mult, de sloganuri pro sau contra şi de agresivitatea de a-ţi impune „canonul”, cu orice mijloace. E uluitor să priveşti cum totul se surpă lângă tine, economic, social, dar, mai ales, moral!, în timp ce majoritatea covârşitoare a intelectualilor îşi vede de ego-ul său proiectat ori în „boierii minţii” lui Băsescu ori într-un stângism naţionalist revolut. Când, de la înaltul funcţionar al marii finanţe până la ultimul învăţător de ţară, frisonul existenţial e dat de mistica „a treia cale”, discursul public e acoperit, din păcate, de resentiment, duh calomnios, tabloidizare şi politică mondenă. Pe ici pe colo, într-un colţ de web, mai poţi aduna, din cioburile unor idei, argumente pentru „a treia cale”.