Congresul Naţional de Poezie a luat la bani mărunţi Uniunea Scriitorilor şi ICR

iun. 16th, 2011 | By | Category: Proiecte

Joi, 16 iunie 2011, ora 09:30, la Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii “Mihai Eminescu”, în Aula Laurenţiu Ulici, a avut loc deschiderea Congresului Naţional de Poezie, ediţia a IV-a, în cadrul evenimentului “Zilele Eminescu”. Congresul a debutat cu alegerea unei noi conduceri. Congresul Naţional de Poezie a ales prin vot, pentru un mandat de doi ani, următorul Comitet Director: Gellu Dorian (Preşedinte), Nichita Danilov (vicepreşedinte), Leo Butnaru (vicepreşedinte), Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu, Vasile Tărâţeanu, Andra Rotaru, Carmen-Veronica Steiciuc şi Dan Mircea Cipariu (purtător de cuvânt).

Scriitorul Gellu Dorian a precizat că această ediţie a patra a Congresului, cu tema “Poezia română contemporană în context european. Traduceri, editări, prezenţe în edituri, librării, reviste”, reia oarecum tema primei ediţii, iar Valentin Coşereanu a adresat publicului un salut de întâmpinare generos “Bine aţi venit în casa lui Eminescu!”, având în vedere că la Memorialul Ipoteşti se află o bibliotecă importantă de poezie română.

Dinu Flămând: Suntem aproape necunoscuţi în afară!

Primul dintre scriitorii care au abordat tema acestei ediţii, a fost scriitorul şi traducătorul Dinu Flămând, care a spus că “literatura română este puţin cunoscută în Occident, iar aceasta ar fi la fel de important să devină mai cunoscută nu numai în Occident, ci şi în ţări precum Japonia, China, Brazilia etc., care ar fi ţări cu un potenţial foarte mare de receptare”. Totodată, a precizat că în universităţile din străinătate, de abia de curând s-a început studierea limbii române, ca o limbă romanică, că avem traducători  foarte buni în afară, în universităţile în care se studiază limbile romanice, că ei sunt speranţa literaturii române. De asemenea, Dinu Flămând a spus că “şi în străinătate este un peisaj literar aflat în criză, că nu există un climat favorabil pentru a face cunoscută literatura română peste graniţe. Să nu ne facem iluzii, dar trebuie să o luăm de la capăt, pentru că suntem aproape necunoscuţi în afară!”

Dinu Flămând a mai pus problema textului literar şi, mai ales, a traducerii poeziei, atrăgându-se atenţia că se traduce mai bine un text structurat. „Existenţa unor traduceri mediocre, numeroase de altfel, ucid din faşă bunele intenţii”.  O altă problemă dezbătută a fost aceea a responsabilităţii unei traduceri şi a  instituţiilor şi institutelor care trebuie să înveţe că nu pot promova literatura română în afară dacă nu sponsorizează traducerile. Concluziile au fost că „toate mijloacele sunt bune atunci când suntem conştienţi că literatura română este de calitate.”

Liviu Ioan Stoiciu a intervenit, cu întrebarea “Are literatura română calitate?”

“Da. Acolo unde apar traduceri bune, cărţile se bucură de receptare. E greu să impui titluri într-o competiţie universală. Românii au o voce, sunt competitivi la nivel internaţional. E păcat că nu ştim prin ce suntem interesanţi pentru cei din afară, părerea noastră despre ce credem că le place celor din străinătate, fiind neveridică.”, a punctat Dinu Flămând.

Doina Uricariu: Problema traducerilor – “noi şi prietenii noştri”

“Dacă vă veţi uita la ceea ce s-a tradus pe vremea lui Ceauşescu şi Dej, nu rămân decât vreo două nume din programa de traduceri, pentru care s-au alocat sume enorme. Acum, românii, când se întâlnesc cu editorii din afară, se recomandă doar pe ei. Nu reuşeşti să impui un program de traduceri bune în lume, dacă lucrezi cu “singurătăţi.” (…) În afară, se organizează lecturi plătite, autorul nu e privit sub demnitatea lui. De exemplu, în America, când semnezi cu o editură, aceasta asigură minimum 70 de lecturi, se facilitează întâlnirea cu publicul, care este obligatorie. Nu trebuie să fim singuri atunci când promovăm, trebuie să fim singuri doar atunci când scriem.”, a spus Doina Uricariu.

“Nu poţi să exporţi ceva, fără să nu investeşti în producţia internă. România trebuie să prezinte mai multe oferte: ICR îi promovează pe aceiaşi oameni. Nu e rău, dar dacă nu ai intrat în acest cerc, institutele culturale din afară nu îşi pot face o imagine clară despre ce se întâmplă în literatura română. O politică bună şi o rezolvare o văd şi prin traducerea unor antologii.”, a spus Nichita Danilov.

“Amos Oz, de exemplu, spunea la o reuniune pe tema “cât de puţin suntem cunoscuţi în lume”, următoarele: “Dacă vrei să scrii, iar cărţile tale să fie cunoscute, cucereşte străzile pe care locuieşti, ţara ta şi apoi vei ajunge şi dincolo.” Dacă nu există promovare în interior, nu există nici în afară. Şi chiar dacă avem foarte mulţi traducători buni, ce facem noi cu ei?”, a întrebat Cornelia Maria Savu publicul.

“Poezia română a pierdut şi tările baltice, unde era tradusă masiv. În ultimii 20 de ani nu ştiu dacă a mai apărut ceva. Nici în Rusia nu am mai fost reprezentaţi prin traduceri.”, a spus Leo Butnaru.

Dan Mircea Cipariu: “De bine de rău, ICR a publicat 260 de cărţi de traduceri în străinătate. USR, absolut nimic!

“Înainte de a ne repezi cu critici asupra ICR, Ministerului Culturii şi AFCN, trebuie să vedem ce facem noi în propria noastră casă, mă refer la Uniunea Scriitorilor, pentru ca noi să fim mai bine promovaţi în străinătate, să fim traduşi? Uniunea Scriitorilor, în cei 6 ani de când e condusă de profesorul Nicolae Manolescu, n-a făcut nimic pentru traducerea unor cărţi de poezie. De bine de rău, ICR a publicat 260 de cărţi de traduceri în străinătate (din care 30 de poezie!). USR, absolut nimic! Mai mult, Departamentul de externe al USR nu a prezentat niciodată un raport de activitate. Nu avem la Uniunea Scriitorilor un fond de mobilitate pentru ca poeţii să poată să meargă la festivaluri, colocvii şi evenimente internaţionale de literatură! Iar USR nu e conectată la un circuit european de rezidenţe literare. Să fim sinceri: USR se poartă cu mult mai netransparent faţă de ICR! Ce a făcut USR pentru  traducerea cărţilor autorilor români, ce a făcut astfel încât să avem informaţii despre colocvii, festivaluri, simpozioane internaţionale? Nimic! Nu ştim cine merge la festivaluri, cine nu merge, din partea USR. Membrii USR plătesc o cotizaţie, dar scriitorii nu primesc, în schimb, nimic”, a spus Dan Mircea Cipariu.

Epoca online

“Suntem în epoca online. Ar trebui să apară antologii online, în mai multe limbi de circulaţie. De exemplu, a apărut o minunată antologie universală de poezie, în limba spaniolă.”, a dat un exemplu Constantin Severin.

Alexandru Dobrescu a ridicat o altă problemă importantă: “Dacă nu există poezie promovată în context românesc, cum să fie promovaţi scriitorii români în afară?”

Iniţiativele particulare nu rezolvă problemele culturii naţionale

“Mie mi se pare injust ca atunci când două instituţii reprezentative – USR şi ICR – activează oarecum în acelaşi domeniu, iar una dintre ele face totuşi, ceva, chiar imperfect, ameliorabil fără îndoială (ICR-ul a publicat în 5 ani şi jumătate 529 de cărţi de poezie în afară), să fie trasă la răspundere sau să fie tratată atât de dur exact instituţia care face exact aceste eforturi. Nu ştiu exact cum se fac recrutările la festivalurile de poezie din afară, dar am reuşit să constat, la puţinele deplasări ale mele în străinătate cu astfel de ocazii, că lucrurile sunt făcute bine şi eficient. (…) Mie nu mi se pare o perioadă atât de rea din punctul de vedere al vizibilităţii în afară, dar pot să vă dau exemplul câtorva antologii apărute recent, care au apărut pe căi noninstituţionale. De exemplu, în SUA a apărut o antologie de poezie română, la Calypso Editions, intitulată “Despre lupii blânzi”, care conţine câteva zeci de poeţi români din secolul XX şi de la începutul secolului prezent. Iar, ca urmare a activităţii ICR în Suedia, a apărut o antologie  de poezie românească. Una dintre cele mai mari baze de date de poezie din lume, încearcă zilele acestea o extindere a bazei de date pe ţările estice, inclusiv România, şi a contactat câţiva poeţi, inclusiv pe mine, ca să trimitem traduceri din poeţi români, la acea bază de date, pentru a face o imagine cât mai completă şi eficientă a poeziei române în străinătate. Sunt tot felul de iniţiative de acest gen, eu unul nu aş aştepta atât de mult de la instituţii ale statului.  Este şi acesta un motiv pentru care nu am intrat în USR, pentru că nu am încredere că va face ceva pentru promovarea literaturii române în afară. Prefer să-mi folosesc puţinele contacte pe care le am, şi menţionez că noi ne folosim mult prea puţin armele formidabile pe care le avem, precum internetul.”, a spus Radu Vancu.

Recital de folk şi poezie în Parcul „Mihai Eminescu”

Scriitorii au fost invitaţi, după prima serie de dezbateri pe tema traducerii în context european, să viziteze expoziţia „Prapuri” a pictorului Marcel Naste, în sala Horia Bernea a Muzeului tematic “Mihai Eminescu”, prezentată de Nicolae Băciuţ, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş.

Ziua a doua a evenimentului “Zilele Eminescu” s-a încheiat pe terasa Cofetăriei “Parc” din Botoşani, cu un recital de folk şi poezie susţinut de 36 de poeţi şi de grupul folk ZĂRI (Ioana Pânzariu – voce, Leonard Luţia – voce şi chitară).

Vineri, 17 iunie 2011, Congresul Naţional de Poezie se va desfăşura la Suceava, unde vor continua lucrările Congresului, vor fi susţinute lecturi de poezie şi se vor acorda Premiile Congresului, pentru un poet consacrat şi pentru un poet tânăr.

Andra Rotaru

Număr de vizualizări :2006


One Comment to “Congresul Naţional de Poezie a luat la bani mărunţi Uniunea Scriitorilor şi ICR”

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro