Vineri, 10 iunie 2011, ora 19:00, în cadrul Nopţii Albe a Galeriilor, la LC Foundation (Calea Victoriei nr. 25, Bucureşti), va avea loc un eveniment dubu. Vor fi prezentate expoziţiile “Vita, Morte e Miracoli – scena unei crime perfecte” de Michele Bressan, şi „Wishes for Japan-Dorinţe pentru Japonia” de Maria Be. Textele curatoriale sunt semnate de Simona Vilău. În cadrul NAG#5, expoziţiile pot fi vizitate în intervalul orar 19:00- 04:00, iar în cursul lunii iunie, până pe 30 iunie 2011.
“Vita, Morte e Miracoli- scena unei crime perfecte” de Michele Bressan
Trecerea “ochiului mobil” al lui Michele Bressan prin viețile altora ne aduce la o limită a confidențialității, o graniță pe care o resimțim ca pe o violență, „o linie imaginară concretizată prin violență”, așa cum inspirat afirma artistul italian Gilberto Zorio. Și vorbim aici despre o violență a atenției exacerbate, a documentaristului care observă cu interes și neoprită curiozitate viața și gesturile unor colonii de animale exotice.
La fel cum Pier Paolo Pasolini i-a atribuit lui Edipo Re o coloană sonoră din spațiul carpato-danubiano-pontic fără „a cere permisiunea”, deoarece între cele două realități nu există un permis de trecere posibil, ci doar transgresiune și, implicit, imaginație (adică libertate totală), Michele Bressan oferă atenție și concentrare prin cel de-al treilea ochi, al camerei de luat vederi, unor oameni aflați în cele mai intime și venale ipostaze.
Fie că voyeurismul său se petrece în mulțimi mânate de tumult religioso-superstițios (vezi Flori la Sf. Dumitru) sau se racordează la scene plictisitoare de amiază din balcoanele de cartier urban românesc (vezi Fifth, Sixth & Seventh Floor), rezultatul este același. Se creează un suspans demn de cele mai palpitante aventuri krimi din filmele de referință, ne întrebăm dacă se întâmplă ceva acolo cu adevărat sau totul este în imaginația noastră nerăbdătoare.
Modul în care camera mult prea curioasă a lui Bressan filmează ochii unui invalid orb șantajează emoțional privitorul și îl catapultează într-un religios rezidual, al „vieții, morții și miracolelor”.
Țipătul „mut” al acestui episod devine mai puternic decât o artilerie gata pregătită de război. Te îndeamnă să participi sau să fugi! Totul este permis, florile sunt pestilențiale iar miracolele există! Michele Bressan a fost acolo. (Simona Vilău)
„Wishes for Japan-Dorinţe pentru Japonia” de Maria Be
“În fața dezastrului suntem cu toții egali. Dar reacționăm diferit. De la sentimentul copleșitor de neputință până la dorința nebunească de a întoarce timpul înapoi, pentru ca cele întâmplate să nu se fi întâmplat.
Și totuși, s-au întâmplat.
Dacă am fi trăit în alt secol, veștile ar fi ajuns la noi târziu, iar copiii noștri ar fi citit despre ele prin cărțile de istorie. Dar trăim timpuri în care totul se întâmplă „live”, iar vecinătatea s-a extins la nivel planetar. Nici dacă ne-am dori, n-am mai putea ignora evenimentele care se petrec pretutindeni în lume. Iar veștile ajung la noi însoțite de imagini care ne găsesc adesea nepregătiți, ne zguduie, ne copleșesc, ne bântuie.
Printre imaginile care m-au bântuit, după dezastrul din Japonia, au fost și unele venite din cu totul altă parte. La început s-au strecurat pe nesimțite, apoi au devenit din ce în ce mai clare, mai insistente. Erau imagini, dar de altă natură, nu le vedeam cu ochii, nici măcar cu cei ai minții, mai degrabă le simțeam. Uneori le percepeam ca pe niște lumini, alteori ca pe niște fluturi sau păsări albe care pluteau în jurul meu, ridicându-se spre cer.
Am început să pictez, ca pentru a înțelege ce se întâmplă. În mod firesc, am început să pictez copii, pentru că este modalitatea de expresie care îmi este cea mai la îndemână. Apoi, pe neașteptate, totul a luat o întorsătură dramatică. Nu mă mai puteam opri. Mă trezeam noaptea, obsedată de nevoia de a picta acei copii care voiau să se nască, voiau cu insistență să fie, pentru că aveau ceva important de spus.
Astfel am înțeles dintr-o dată ce erau acele imagini inițiale, acele lumini: Dorințe. Dorințele întregii lumi pentru Japonia lovită de soartă. Dorințe, așa cum se nasc ele firesc în orice ființă umană, atunci când ajunge față în față cu nenorocirea altuia. Dorințe de protecție, de sprijin, de ajutor, dorințe de bine…
Iată cum a luat ființă ceea ce am numit „Dorințe pentru Japonia”. (Maria Be)
Parteneri media: Agentia de carte, Radio România Cultural, Senso TV Arte, Time Out București, Ginger Group, Modernism.ro, Veioza Arte.ro, Revista Artclue, Metropotam.ro, ArtBoom.ro, Revista TATAIA, Revista ARTA, The Temporary, Cronica de Vineri
