La Editura Humanitas va apărea volumul “Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat. Rivalităţi politice şi literare la începutul secolului XVIII” de Tudor Dinu. Cartea repovesteşte, dintr-o nouă perspectivă, vieţile celor mai însemnaţi principi cărturari pe care i-au cunoscut ţările române. Însă canonul metodei biografice este revizuit drastic de împletirea fericită a tratării istorice şi a analizei filologice. Abordarea interdisciplinară este impusă, de altfel, de însuşi profilul protagoniştilor, deopotrivă oameni de acţiune şi literaţi.
Reprezentanţi ai unor interese antagonice, Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat s-au aruncat la începutul secolului XVIII în vârtejul luptei pentru ocuparea tronurilor ţărilor române. Răzvrătindu-se împotriva stăpânirii otomane şi jucând fără succes cartea rusă în speranţa redobândirii puterii de altădată a Moldovei, Cantemir a pierdut tronul de la Iaşi în favoarea lui Nicolae Mavrocordat, deschizătorul lungului şir al domnilor fanarioţi. Dacă despre Cantemir se ştie îndeobşte că a fost un savant cu multiple preocupări de istorie, muzicologie şi etnografie, despre Mavrocordat aflăm că a fost nu doar om politic, ci şi un bibliofil împătimit, un scriitor şi un erudit format atât la şcoala culturii clasice, cât şi a celei occidentale moderne.
Dr. Tudor Dinu (n. 1978) este lector la Universitatea din Bucureşti, unde predă limba, literatura şi civilizaţia greacă. A susţinut prelegeri şi conferinţe ca profesor invitat la universităţile din Berlin, Kiev, Brno şi Nicosia, dar şi la mai multe societăţi ştiinţifice din Grecia. În ultimii ani a participat la cele mai importante congrese internaţionale de studii neoelene (Tbilisi, 2007; Nicosia, 2008; Atena, 2008; Mesolonghi, 2008; Sofia, 2008; Riga, 2009; Patra, 2009; Kiev, 2009; Kalymnos, 2010; Granada, 2010). Din 2010 se numără printre cei cinci membri aleşi ai comitetului de conducere al Societăţii Europene de Studii Neoelene. Lucrările sale dedicate unor chestiuni de filologie şi istorie greacă veche, bizantină şi postbizantină, dar şi elenismului din ţările române au fost tipărite în România, Grecia, Cipru, Cehia, Letonia, Ucraina şi Georgia. Totodată, Tudor Dinu a publi – cat traduceri atât din autori antici (Aristofan, Plutarh, Iamblichos, Seneca, Plinius Maior), cât şi moderni (Iannis Ritsos, Nikos Engonopoulos). Este fonda torul şi redactorul-şef al primei reviste române de studii neoelene, Neograeca Bucurestiensia. A publicat, în 2008, la Editura Humanitas, volumul Mihai Viteazul, erou al eposului grec.
