“Românul la 40 de ani. După Dăncuş”

apr. 4th, 2011 | By | Category: Postcard

Scriitorul şi jurnalistul Alexandru Petria a trimis pe adresa redacţiei AgenţieideCarte.ro un articol entuziast despre volumul de proză “Bărbatul la 40 de ani” de Ştefan Doru Dăncuş, Editura Valea Verde. Redăm, integral, textul scris de Alexandru Petria, care citează fragmente importante din volumul lui Dăncuş:

Ştefan Doru Dăncuş aduce mai mult a scriitor american. A făcut de toate ca să trăiască, nu s-a umplut numai de praful bibliotecii şi al cercurilor literare, precum majoritatea literaţilor de pe aici. A publicat poezie şi proză, are propria sa revistă literară, « Singur », o editură şi, dacă nu mă înşel, o afacere cu flori la Târgovişte. N-am schimbat nici două vorbe cu el, nici măcar la telefon, însă am ajuns să ne cunoaştem din mediul virtual. Pe lângă că are talent, mi-e simpatic şi pentru nonconformismul său, şi pentru francheţea pe care o împinge spre zone unde poezia melancolică se îngemănează cu cinismul. Însă un cinism atent temperat. Recent, i-a apărut a doua ediţie a volumului de proză « Bărbatul la 40 de ani », la editura « Valea Verde» din Sighetu Marmaţiei, despre care Ioan Groşan a scris:  „O tristeţe grea ca o nevăzută lespede aeriană apasă paginile acestei cărţi. Dar nu este neapărat un sentiment „auctorial”, ci mai degrabă filtrul narativ prin care se face o incursiune sui-generis în România zilelor noastre. Frază cu frază, pagină după pagină, cu un sclipitor sarcasm de sorginte cellineană, cu ironie şi autoironie bine strunite, se creează tabloul unei „no man’s land”, al unei lumi în căutarea identităţii pierdute. „Românul la 40 de ani”- ar putea fi un alt titlu al acestui prim volum unde pare că nimeni şi nimic nu poate fi mântuit, dar totul e salvat prin scriitură.”

Cum mi-am făcut un obicei, acest suport de comunicare o permite!, o să citez « la greu » din « Bărbatul la 40 de ani »,  ca să vă captez interesul:

« În 40 de ani intri ca regii în palate – nu mai cumperi două suluri de hârtie igienică, iei un bax, e mai ieftin, cobori alene până la parterul blocului şi abia în stradă iuţeşti paşii, ca şi cum ai avea treburi importante, vecinii te urmăresc înciudaţi din spatele perdelelor, vor dezbate câteva ore faimoasa-ţi plecare în grabă, când ştii că nu te mai pot vedea o laşi moale, regele e rănit, nu mai prinde viteză pentru diverse acţiuni civice obligatorii, te holbezi la muncitorii ce toarnă asfalt, trece prin faţa ta o pisică grasă, cineva închiriază un spaţiu comercial cu 10 euro metrul pătrat pe lună, unui doctor i-a fugit nevasta de-acasă, ajungi la gară, de la automatul de cafea iei o ciocolată caldă, mirosul plecării te excită, arunci paharul din plastic la coş, porneşti resemnat înapoi, în gaura ta de şobolan de cartier, vecinii s-au uitat deja la ştiri, au oprit toate aparatele electrice pentru a face economie de curent dar te pândesc din spatele perdelelor, iuţeşti pasul ca şi cum ai ceva important de făcut – cu siguranţă, tu eşti, astăzi, cel fericit.

Abia faci 40 de ani că pe lângă tine se-adună tot felul de lingăi, toţi au nevoie de ceva, nu-ţi lasă nici o clipă de răgaz, îţi fură minutele unul câte unul, aşezările umane devin din ce în ce mai mici ca muşuroaiele furnicilor, la americani e criză, în vestul Europei la fel, în Africa se trimit convoaie cu hrană şi haine, în Cluj Napoca e noapte, se dau bani mulţi pentru nişte statui şi nişte drumuri de râsul curcilor, în noaptea asta Mia Kosei, fotograful japonez, va ajunge la capătul pământului şi al său, Flavius Lucăcel doarme fericit că şi-a făcut casă, Adrian Suciu la fel, Olimpiu Nuşfelean, Daniel Săuca, Florin Horvath, George Vulturescu, Ioan Es Pop, Traian T. Coşovei, Ioan Groşan, Mircea Catargiu – ce gânduri să-ţi treacă prin creier într-o cameră de hotel, într-un pat din care trupul Ei strigător la cer lipseşte?

La 40 de ani devii insuportabil, mai ales dacă eşti familist – te zgârceşti, nu-ţi convine să dea căldură centrala dacă ai geamurile apartamentului deschise, eşti înjurat sau chiar dispreţuit pentru minimele economii pe care le faci netrăgând apa după ce ai făcut la WC, iei pe tine un trening şi algocalminul ţi se lipeşte de degete, ieşi afară-afară-afară, vrei să scapi de veşnicia bătrânicilor şi buniceilor din scara blocului, te cerţi cu soţia, cu ţiganii, cu politicienii, cu pâinea cea de toate zilele, fugi pe malul unui râu şi plângi, au trecut anii pe lângă tine, ai avut 2-3 iubiri în tinereţe, acum eşti al nimănui, cine mai angajează pe cineva cu părul rar, se aud focuri de artificii, vai de mama ta, dobitocule, ai ajuns să facă mişto de tine sulemenita de la etajul III, „arată ca o maimuţă din Congo”, râde ea strident de barba albicioasă, îţi vine să scoţi cuţitul legat cu scoci în apropierea gleznei drepte, să începi să tai nişte limbi de babe trufaşe – ce mult au fost şi ele iubite pe vremuri de altcineva aşa că pace bună tuturor.

La 40 de ani îţi arăţi cu adevărat colţii – te dai la fătuţe de 16-18 ani, le pipăieşti picioruşele şi le mângâi sânişorii, eşti experimentat, nimeni nu te poate întrece, le arăţi cu limba scoasă strategic printre buze ce le aşteaptă iar ele cad în plasa ta vulgară şi uleioasă, unele se căsătoresc tocmai pierzându-se în imensitatea fracţiilor tale perverse, altele rămân cu inegalabile amintiri, eşti fiinţa cea mai putredă şi mai diavolească, nu te poţi feri de tine, de senzaţii, de adulmecarea vânatului, de site-urile porno ce ţi-au furat minţile, numai chiloţei şi sutiene cu număr mic, numai scâncet adolescentin şi priviri suave de la un capăt la altul al existenţei tale şi brusc apare o femeie matură – primeşti o palmă, fi-r-ar să fie de viaţă!

Modul perfect în care poţi pierde o femeie când ai 40 de ani e să nu te culci cu ea – să te donezi altor preocupări cum ar fi scrisul, bunăoară, de aceea urăşti să scrii, e vorba de secundele vieţii tale, precum spuneai deseori, nu poţi fi viril la nesfârşit, ar trebui să o faci până o mai poţi face, e normal, anormal e faptul că tu mâzgăleşti hârtii pentru posteritate, pierde-vară, pierzi vremea împerecherii, te vei uita curând în oglindă, vei crede că ai nevoie de psiholog, nimeni nu dă doi bani pe ce îndrugi tu pe enşpe topuri de coli A4 – la asta chiar merită să se gândească şefii lumii pe care nu i-ai cunoscut încă.

O anumită mojicie e proprie secolului în care faci 40 de ani – în compartimentul de tren intră două dame gureşe cu trei copii şi într-o maghiară te întrerup din cititul ziarului, populează mediul cu sticle, sticluţe, genţi, plase, telefon mobil, furios, nu te repezi să le ajuţi la bagaje, cum ai fi făcut oricând altcândva, îl laşi pe un tânăr să le instaleze ceea ce duce imediat la o reacţie de dispreţ faţă de tine, cel mai perfect se comportă unul din puşti care, deşi are locul alăturat, se aşează înciudat lângă tânărul amabil – psihologii n-au greşit observând că în anii copilăriei senzaţiile sunt mult mai clare şi mai puternice decât la maturitate, când abandonăm căţăratul în copaci pentru a ne căţăra în cârca aproapelui.

Azi ai făcut 40 de ani, intri pe net, pe site-uri literare, îl cauţi pe Ştefan Doru Dăncuş, nebunul ăsta are mereu câte-o sclipire de geniu – găseşti ceva interesant: „Ce s-ar mai putea spune despre ce? Erele istoriei se succed nestingherite, nimeni nu le poate face nimic, nimeni nu înseamnă nimic şi rostogolindu-te printre aceste noţiuni atât de dragi artiştilor (mulţi filozofi au devenit celebri bătând apa-n piua lor) nu poţi să nu devii amar ca anul 1909 (în care Aleksandr Blok a pierdut o frumoasă femeie) sau tranşant ca 1907 (anul unei mari răscoale ţărăneşti din România). Fiecare secol s-a însângerat cu artiştii lui. În timp ce în Italia era pace, în Rusia se pregătea o revoluţie: numai aceste tragice disproporţii pot trezi la realitate simţul ruşinii, plenar uitat sau aruncat, cu o piatră de gât, în mâlul informaţional. Aş încerca să-i apăr pe artişti (o vreme am visat la o ţară numai a lor) şi nu pot decât să-mi cer iertare, aşa, fără a viza pe cineva anume, nemotivat. Într-un mecanism atât de bine pus la punct nu poţi face decât asta, singura posibilitate de a-ţi mai amâna cu un an, cu un război, cu un bar de noapte – moartea.” – tipul e bun, dacă ar fi făcut politică era mare!”

« Bărbatul la 40 de ani » este o carte care merită citită. Este captivantă. Este scrisă profesionist. Nu este de ignorat.

Dăncuş mi-a trimis o auto-prezentare. O redau:

„DATE PERSONALE

Nume: Ştefan Doru Dăncuş;

Data, locul naşterii: 4 august 1968, loc. Ieud, jud. Maramures;

Domiciliu : Târgovişte, Str. Tony Bulandra, bl. 25, Sc. A, Ap. 8, jud. Dambovita, România

E-mail: dorudancus @yahoo.com

Telefon: 072-444.35.87

Studii: Liceul de Mine, Petrol, Geologie (absolvit în anul 1986);

Stare civila: căsătorit, doi copii

1986-1989: efectuat stagiul militar în Constanţa;

1990-1993: referent gradul IV la Arhivele Naţionale Baia Mare şi referent gradul I la Arhivele Naţionale Sibiu; colaborator al publicaţiilor: “Graiul Maramureşului”, “Gutinul”, “Evenimentul sibian”, “Rondul”

August 1993: demisie din cadrul Arhivelor Naţionale, şef departament “Speciale” al cotidianului “Clipa”, redactor al cotidianului “Rondul”;

Mai 1994-octombrie 1995: redactor sef al revistei săptămânale “Gazeta de Sibiu”, corespondent al săptămânalului naţional “România”;

Octombrie 1995-septembrie 1997: redactor şef al Departamentului “Sociale” al Radioteleviziunii Sibiu, redactor şef al săptămânalului “RTS” şi director al săptămânalului “Editorial” editate de Radioteleviziunea Sibiu; corespondent al cotidianului “Ziua”, coordonator al revistei de cultură pentru tineri “Exod” (editată de gruparea literară “Exod” din Sibiu);

Septembrie 1997-iunie 1998: director al editurilor “Tess” şi “Deltapress” din Sibiu, director al săptămânalului “Legea lui Trei” (difuzat în judeţele: Sibiu, Cluj, Alba şi Braşov);

Iunie 1998-octombrie 1998: coordonator subredacţii şi secretar general de redacţie la cotidianul “Opinia” din Baia Mare;

Octombrie 1998-ianuarie 1999: consultant tehnic al Agenţiei de Presă “Nordpress” din Baia Mare;

Februarie 1999-mai 2000: redactor şef al săptămânalului “Accent” difuzat în Ţara Oaşului (Satu Mare) şi Maramureş;

Iunie 2000-septembrie 2002: muncitor în construcţii Bucureşti;

Septembrie 2002-octombrie 2003: realizator campanii publicitare pentru diverse firme din Bucureşti; fondator al revistei de cultură „Singur” cu difuzare naţională.

Octombrie 2003-2010: Fondator al Grupului media SINGUR care are în componenţă Editura SINGUR, revista SINGUR, Agenţia de Publicitate „Mădălina” şi site-ul interactiv www.revistasingur.ro)

ACTIVITATE LITERARĂ

A publicat poezie, proză, eseu în majoritatea revistelor literare din România. A obţinut peste 40 de premii la diverse concursuri literare din ţară.

A debutat editorial cu volumul “Dormi în pace, Doamne! Antidiavolul” , poezie-eseu, (Ed. Euphorion, Sibiu, 1996).

Alte volume editate: „Să ne naştem de Sus” (dialog între Ştefan Doru Dăncuş şi Mihai Pop, directorul Spitalului Orăşenesc Negreşti-Oaş); „Lume de mântuială.Amândoi”, poezie; „Apocalipsa după Dăncuş”, poezie-eseu; „Casa memorială Dăncuş”, poezie-eseu, „Întoarcerea poetului risipitor”, poezie, “Bocitorii. Aşteptătorul” (proza), toate la Editura SINGUR, între 2002-2007, “Sex cu femei” (roman, în colaborare cu Adrian Suciu, 2008, Ed. Tritonic), “Poveşti pentru Gabriella” (roman, Ed. Limes, Cluj, 2009), „Scrum/Cendre” (poezie, ediţie bilingvă româno-franceză, Ed. Grinta, Cluj, 2010), „Bărbatul la 40 de ani” (proză, vol. I, Ed. Criterion Publisching Int., Bucureşti, 2010).

În curs de apariţie volumele: “Jurnal de să nu mă văd” (roman), “Eliberarea” (eseu), “Avocaţii Cerului” (roman-eseu).

În lucru: „evanghelia” (poezie-eseu), „Jurnal provizoriu” (jurnal), “Scrum”(poezie).

Referinţe: Peste tot în revistele şi antologiile literare din România şi pe site-urile literare Agonia.ro, Agero Stuttgart, Cafeneaua literara, Lithera.ro, Faleze de piatră, Esenţe, revistasingur.ro, Doza de iubire, Junimea digitală, FDL.ro etc.”

Ca să obţineţi volumul, cea mai simplă şi sigură cale e să contactaţi autorul.

Alexandru Petria

Număr de vizualizări :3360


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro