Unora le place Dexter (IV)

mart. 10th, 2011 | By | Category: No comment

Excelentă nota pusă de Gabriel Daliş (un nume ce nu mai are nevoie de vreo prezentare) în comentariul său la episodul anterior. Printre formulări atât de pregnante ca „detalii miriapode”, sau „eleganţa dvs. miroase a lut încins”, sau „articole de genul ăsta miop”, Gabriel Daliş ne reamintea tuturor că „numele Claudiu Komartin vinde”.

Vinde bine, într-adevăr, numele lui Claudiu Komartin; din păcate, de la un episod la altul, se pare că vinde tot mai puţin. La Dexter I contorizez acum 1093 de vizualizări, la Dexter II, 909, la Dexter III, 693. Mă tem că în ritmul acesta, dacă mai scriu despre Komartin şi minciunile lui, o să ajung la minus. Acesta e deci ultimul episod, dragi cititori.

Încă două minciuni şi gata. Iată ce-a susţinut Claudiu Komartin pe blogul lui referitor la antologia de poezie tânără pe care m-am gîndit la un moment dat s-o fac: „antologia cu pricina nu ai gândit-o tu, ea trebuia să fie făcută iniţial de Cristian Tudor Popescu, iar apoi de Al. Cistelecan, amândoi renunţând (sau amânând-o, cred, în cazul lui Cis) din diverse motive. Tu ai preluat din mers proiectul lui Cistelecan şi, fireşte, l-ai îngropat”. Hai să vedem cum am gândit eu această antologie. Păi, uite-aşa: 1. Constantin Acosmei; 2. Marius Ianuş; 3. Ruxandra Novac; 4. Ştefan Manasia; 5. Elena Vlădăreanu; 6. Dan Sociu; 7. Claudiu Komartin. Despre antologiile lui Cristian Tudor Popescu, respectiv Al. Cistelecan, n-am idee cum ar arăta, ce nume ar conţine şi câte. Dar cu această selecţie a mea (care poate fi, evident, cea mai amatoristică dintre toate selecţiile posibile), nu-i lipsit de relevanţă, pentru poetul de la poziţia nr. 7, dacă antologia lui DCE va fi – dacă va fi – cu 5, cu 7 sau cu 10 tineri poeţi români. Mă rog, fiecare cu problemele lui. Nimic nu este bătut în cuie, pentru eternitatea literară. E suficient ca acest infantil Claudiu Komartin să dea un volum mai puternic decât ale celor dinaintea lui (eu, unul aşa cred, după ce le-am citit cărţile: că aceasta e ordinea valorică), pentru a intra în top 5.

Totuşi, serios, cât timp să mai pierd cu poetul nr. 7? Nu e o nedreptate pe care le-o fac tuturor poeţilor mai buni din generaţia lui şi din literatura noastră? Nu înţeleg însă cum poate Claudiu Komartin să mintă cu atâta stângăcie, făcându-se că nu ştie că eu eram la Corint atunci când ne întâlneam noi pentru a-mi împrumuta nişte cărţi? Cum poate să spună, fără să-i tremure mâna pe tastatură, că eu am „preluat din mers” proiectul lui Cistelecan şi „fireşte” l-am îngropat? Cum poţi să minţi în halul acesta, dragă Claudiu, şi de ce o faci? De ce eşti atât de disperat, de la o vreme încoace, să mă acoperi cu noroi? Nu vezi, dragă Claudiu Komartin, că orice aberaţie ai susţine şi orice calomnie factuală ori „lirică” ai îndrepta împotriva mea, eu ţi le iau bucată cu bucată, ţi le demontez şi te fac – iremediabil – să-ţi arăţi statura de mincinos în ochii admiratorilor tăi? Crezi că nu se vede cum „glumeşti” când ar trebui să fii serios, iar când trebuie să pui pe masă altceva decât calomnii şi insulte, nu răspunzi pentru că nu ai ce să pui pe masă?

Şi o altă porcărioară jalnică de-a ta, după tehnica minciunii prin omisiune: „Dar cum să înţelegi tu, un carierist şi un oportunist notoriu – tu care o inviţi la emisiunea pe care o faci la Cultural pe editoarea cărţii tale recent apărute –, că un poet de douăzeci şi ceva de ani căuta prietenia unor oameni care păreau să ştie mai multe despre literatură şi în care spera să găsească interlocutori agreabili şi tovarăşi de drum în povestea asta atât de solitară…”. I got it, dragă Claudiu Komartin, tu eşti poetul de douăzeci şi ceva de ani, idealist, căutând tovarăşi de drum în povestea asta atât de solitară, în timp ce eu sunt un carierist şi un oportunist notoriu, pentru că am avut-o invitată, în emisiunea mea, pe Iren Arsene de la Curtea Veche. Bine, dragă Claudiu, poţi să susţii orice despre mine: ai făcut-o deja. Dar hai să dăm şi lista invitaţilor mei de la Literatura de azi de până acum: Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Radu Aldulescu, Mircea Anghelescu, George Ardeleanu, Iren Arsene, Ion Barbu, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Paul Cernat, Livius Ciocârlie, Paul Cornea, Radu Cosaşu, Ioana Drăgan, Vasile Ernu, Filip Florian, Radu Pavel Gheo, Ioan Groşan, Bedros Horasangian, Gabriel Liiceanu, Silviu Lupescu, Norman Manea, Angela Marinescu, Marko Bela, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Mecu, Dan C. Mihăilescu, Ion Mureşan, Carmen Muşat, Eugen Negrici, O. Nimigean, Liviu Papadima, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Răzvan Petrescu, Andrei Pleşu, Ioan Es. Pop, Cristian Tudor Popescu, Doina Ruşti, Eugen Simion, Bogdan-Alexandru Stănescu, Liviu Ioan Stoiciu, Bogdan Suceavă, Alex. Leo Şerban, Ovidiu Şimonca, Alex. Ştefănescu, Cristian Teodorescu, Dorin Tudoran, Ion Vianu, Varujan Vosganian, Daniela Zeca.

Dragă Claudiu, scuze, am impresia că iar te-ai făcut de băcănie. Şi gata; m-am cam plictisit să „dialoghez” cu tine. Te las să te simţi bine cu Gabriel Daliş şi cu Răzvan Ţupa, cu mimi, cu sophia şi cu alţi tovarăşi de drum ai tăi, interlocutori agreabili în povestea ta atât de solitară… Mă ierţi: mă gândeam că aveai alte modele de poeţi buni şi de oameni ca lumea. Mă gândeam că faci diferenţa între un Ioan Es. Pop şi un Gabriel Daliş, între o Mariana Marin şi un Răzvan Ţupa. Şi pe partea cu valoarea poetică, şi pe partea cu caracterul. Cu caracterul tău mic şi de plastilină ieftină, m-am edificat. Sper să nu-ţi afecteze versurile; deşi eu cred (aşa cred eu, sorry) că un poet ordinar ca om reprezintă o contradicţie în termeni. Sper să depăşeşti acest stadiu. M-aş bucura să ieşi din condiţia pe care – deocamdată – o ilustrezi copios.

Iar cititorilor care au avut răbdare să urmărească acest serial le voi spune că, din punctul meu de vedere, a meritat. Când te apuci să faci ceva, merită s-o faci serios, indiferent despre ce-ar fi vorba. Claudiu Komartin merita să ştie unde se află, la începutul lui 2011 – şi ce are de făcut în continuare pentru a depăşi acest stadiu de infantil ranchiunos mincinos. Nu trebuie să-mi dea mie „satisfacţie”: m-au distrat etichetele lui. Trebuie el, cu el însuşi, să-şi rezolve problema. Să se gândească cinci minute, nu mai mult, şi să-şi spună: „domnule, de mâine nu mai mint; nu mai calomniez; nu mai intru pe bloguri obosite şi pe forumuri să înjur pe alţii; nu mai încerc să fac gălăgie ca proptea pentru poezia mea; nu mai ies dintr-un cenaclu ca să intru apoi după cinci minute cu pletele-n vânt, ca Poet; nu mai citesc într-un cenaclu ca apoi să spun că era un cenaclu „penibil”; nu-l mai fac pe unul „dinozaur”, ca apoi să mă sperii şi să-l tot domnesc; nu mai dau cărţi cu dedicaţii unuia Cristea-Enache, pe care mai târziu, când mă înfurii, îl numesc Enache; iar când polemizez cu cineva, îi dau corect numele, fiindcă altfel o să ajung ca dl Corneliu Vadim Tudor; domnule, de mâine încerc să fiu ca Mariana Marin, nu ca Răzvan Ţupa”.

Îşi va face el acest examen de conştiinţă? Eu cred că da. Există şanse bune pentru asta. Da, m-a calomniat urât şi ieftin, dar măcar a semnat cu numele lui. Şi-a asumat, cu asta, riscul ca eu să-i răspund; şi am făcut-o, în primă şi ultimă instanţă, din respect pentru numele lui. Dacă n-a înţeles asta până acum, o va înţelege de acum încolo. Veţi vedea, dragi cititori, că după această întâlnire a noastră, aparent letală pentru Claudiu Komartin (spre bucuria tuturor curajoşilor anonimi care înjură de dimineaţa până seara pe forumuri), poetul în care eu continui să cred va fi şi se va comporta altfel. Iar dacă nu va fi, dacă nu vrea să fie altfel, asta e. Măcar eu am încercat, m-am străduit, am pierdut timp să-i atrag atenţia că se poate.

Şi mai merita să discut nişte chestii, dar le analizez altădată. Acum doar le menţionez. Niciodată Silviu Lupescu nu mi-a reproşat că am scris într-un fel sau altul despre o carte de la Polirom ori de la Cartea Românească. Niciodată C. Stănescu şi Cristian Tudor Popescu nu mi-au dat „indicaţii preţioase” la „Adevărul literar şi artistic” (deşi eram un cronicar debutant); sau Nicolae Manolescu şi Gabriel Dimisianu, la „România literară”; sau Augustin Buzura şi Angela Martin, la „Cultura”; sau Horia-Roman Patapievici şi George Arun, la „Idei în dialog”; sau Carmen Muşat şi Ovidiu Şimonca, la „Observator cultural”. Toţi aceşti oameni (atât de diferiţi în convingerile, dar nu şi în principiile lor) mi-au respectat identitatea de critic. Ce am vrut să scriu în cronicile mele, am scris. Pot să le mulţumesc acum pentru asta? Da, pot; le mulţumesc. Cititorii trebuie să ştie, trebuie să afle că viaţa noastră literară poate fi urâtă, dar poate fi şi frumoasă. Depun mărturie. În ceea ce am întâlnit eu, în aceşti cincisprezece ani, există şi lucruri, şi oameni, şi fapte mai mişto decât cele pe care le livrează şi le ilustrează Claudiu Komartin. Sau alţii ca el – care s-au obişnuit să dea întotdeauna vina pe cineva, pentru porcăriile şi măgăriile pe care le fac ei. (Iar la capitolul măgării, să-l nominalizez şi pe Dan Sociu, un autor ceva mai inteligent, ceva mai pervers şi, ca poet internaţional ce e, cu un loc în faţa lui Komartin. Credeai că scapi, dragă Dan? Ei bine, nu scapi. Peste o săptămână, te invit la dialog.)

Dragă Claudiu, te las cu ale tale.

Daniel Cristea-Enache

Număr de vizualizări :2537


2 Comments to “Unora le place Dexter (IV)”

  1. razvan spune:

    Interesant. In felul tau chiar ai dreptate. Doar ca nu are legatura cu literatura. Iar cu poezia de azi cu atat mai putin.

    Imi pare sincer rau ca nici lista de personalitati pe care o dai pentru emisiune nu arata decat ca din 4 editori invitati 3 sunt la doua dintre editurile care ti-au publicat carti. Iar al patrulea a fost invitat ca autor. Bine, nu are nicio legatura cu faptul ca dupa ce a aparut acolo nici macar unul dintre invitati nu este cunoscut mai bine.

    Dar astea sunt amanunte si doar un rauvoitor ar putea sa creada ca nu este pe undeva ceva literar in listele de nume. Pacat ca a trecut prima jumatate a secolului XX, ai fi facut o figura frumoasa in listele de aparatori ai decentei si puritatii verzi romanesti. Pentru ca la contextul ala se limiteaza dreptatea pe care o tot predici repetand nume ca pe o lista de „descoperiri”.

    nu mai stiu cum te cheama, dar inca mai cred ca o sa iesi din accesul de sfaturi adolescentine si atunci o sa pui si mana pe o carte care sa iti lamureasca in ce directii se mai misca poezia. Dar sa stii ca nu e nimic rau daca ramai un baiat constiincios si atent cu sefii. Intotdeauna a fost nevoie si de oameni ca tine. Lucrurile se strica numai atunci cand incep sa ia morga oficiala si uita ca nu numele ci lucrurile pe care le fac oamenii spun ceva despre ei.
    Sunt sigur ca numai dand rateuri de felul celui de mai sus o sa reusesti sa iesi de sub tava cu care traversezi acum scena. Nu te descuraja, in caz ca nu iese, undeva o sa existe mereu un sef care o sa aiba nevoie sa fie gadilat.

    P.S. nici nu iti dai seama ce greu e sa nu fie cineva ca Razvan Tupa. Eu incerc de aproape 36 de ani si tot ce reusesc este sa scot la iveala tot felul de Razvani Tupa (unii mai reusiti, altii mai natangi) din tot felul de persoane (uite ca si din tine).

  2. andrei ruse spune:

    pai primul avea mai multe vizualizari c-ai dat multe refresh-uri sa vezi repede repede ce se spune :)) mai departe de primul paragraf n-am citit ca m-a plictisit tare.

    daniel, pe cand si un articol interesant despre ceva literatura pe agentia de carte? nu de alta, dar pare ca deja ai o obsesie, iar criticilor le sta mai bine cu mai multe.

    iti recomand sa-ncerci si cu femei

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro