Artiştii Berszán Zsolt, Betuker István, Veres Szabolcs expun “Welcome to the Uncanny Valley!”, la Galeria de Artă Contemporană BÁZIS

mart. 9th, 2011 | By | Category: Eveniment

Vineri, 11 martie 2011, ora 19:00, la Galeria de Artă Contemporană BÁZIS (Fabrica de Pensule, str. H. Barbusse 59-61, Cluj-Napoca), va avea loc vernisajul expoziţiei “Welcome to the Uncanny Valley!”. Expun artiştii: Berszán Zsolt, Betuker István, Veres Szabolcs. Curator: Adriana Oprea. Expoziţia e deschisă în perioada 11 martie-25 mai 2011.

„Pictura a murit de câteva ori până acum, însă de fiecare dată când arta contemporană a înmormântat-o, am plâns la o înmormântare fără mort, pentru că pictura fusese îngropată de vie. Ea a revenit mereu după aceea. Pentru că, de fapt, nu a plecat niciodată.
Berszán Zsolt, Betuker István şi Veres Szabolcs sunt artişti care au luat pe cont propriu reîntoarcerea picturii (cea mai recentă resurecţie a ei) în arta contemporană românească. Pictura lor e exact aşa cum pare: o practică serioasă, împachetată aproape fără fisură. Dar, fiind o readucere la viaţă a ceea ce nu a murit, pictura lor pare să fie exact aşa cum e: o practică bântuită, un câmp al subiectivităţii, devastat. Nu întâmplător, unul din conceptele care o pot explica este freudian – the uncanny (straniu, nefamiliar, străin, ciudat).
Expresie lansată în robotica japoneză, the uncanny valley este traducerea dinamicii psihice în confruntarea a ceea ce e uman şi viu cu ceea ce e inuman şi mort (la originea expresiei, convieţuirea omului cu maşina). The uncanny, invocat deja în legătură cu pictura de după anii ’60, adică după una din experienţele morţii ei (atunci când s-a spus că pictura e un mediu perdant, mort) – înseamnă mai întâi ceea ce ne e în secret prea bine cunoscut – viu deci, dar înfiorător, insuportabil, aşa că reprimat – „făcut” mort. Şi înseamnă apoi ceea ce, fiind de-al nostru, bine ştiut, vechi şi familiar, de unde fusese astupat, înfundat adânc de noi înşine, se reîntoarce, reapare şi se înfiinţează inevacuabil în faţa subiectului. Reînvie.
Uncanny este robotul din spatele feţei, proteza de carne care începe să mişte cu mii de nervi artificiali întinşi printre vene şi muşchi, străinul care mişună pe sub piele, mortul dinăuntru şi viul care strigă aruncat sub pământ. Uncanny este monstrul care nu poate ieşi de acolo (ştim prea bine de unde) şi care, de aceea, bântuie ca o miasmă primprejurul porilor, dând umanului un aer de fiinţă oribilă, pocită, denaturată. Aer intuit, vag prefigurat printr-o bună tehnică picturală în imageria lui Betuker István şi care izbeşte cu violenţa copioasă a unei portretistici îngrozitoare, în lucrările lui Veres Szabolcs.
Dacă ceea ce vedem e atât de interiorizat, subiectivizat, adus în sfera umană prin figuraţie (în pictura primilor doi), de ce pare – şi este – atât de sinistru? Pentru că, aşa cum Berszán Zsolt o arată abstractizând, adică radicalizând problema în termeni picturali, familiarul cel mai straniu, necunoscutul cel mai apropiat nouă este negrul morţii. The uncanny este reamintirea morţii de care ne e teamă, confruntarea cu ceea ce nu vrem să ştim, deşi o ştim prea bine: negrul care înghite mai devreme sau mai târziu toate culorile.”, a scris Adriana Oprea.

Număr de vizualizări :1161


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro