Luni, 14 februarie 2011, ora 18:00, la Clubul Ţăranului are loc o nouă ediţie a “Conferinţelor de la Şosea”, despre legătura dintre practicile agricole, biodiversitate, sustenabilitate şi tradiţii locale, dar şi despre modul în care se suprapun (sau nu) reglementările europene peste ritmul agriculturii tradiţionale. Moderator: Vintilă Mihăilescu, antropolog. Invitaţi: Anna Dahlström, istoric al agriculturii, Institutul de Biodiversitate, Uppsala, Suedia; Tommy Lennartsson, biolog, Institutul de Biodiversitate, Uppsala, Suedia; Anamaria Iuga, etnolog, Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
Considerată de biologi drept una din zonele cheie ale Europei, România deţine o vastă biodiversitate şi un peisaj agricol şi natural exploatat aproape integral prin metode tradiţionale, abandonate în ţările din Europa de Vest. Multe sate încă respiră în ritmul naturii, imprimat în tradiţiile locale, şi încă nu se confruntă cu problemele întâlnite în ţările europene ce se supun practicilor agricole industriale.
Muncile agricole se fac la timpul potrivit: se coseşte iarba când sună „clocoticii” în iarbă, semn că e iarba coaptă; pornesc oile la munte la început de mai (Sf. Gheorghe pe stil vechi), când se măsoară laptele la „sâmbra oilor” (sau „ruptul sterpelor”), ca să ştie fiecare familie câtă brânză primeşte pe timpul verii de la stână; se rotesc culturile de plante, în aşa fel încât pământul să se odihnească o data la 2-3 ani.
Cercetarea româno-suedeză a două sate din Maramureş a scos la iveală felul în care metodele agricole tradiţionale menţin condiţii propice de dezvoltare pentru specii de plante care sunt deja ameninţate cu dispariţia în alte ţări europene.
