“Am riscat să îmi fac duşmani într-un mod gratuit”

ian. 9th, 2011 | By | Category: Studioul de carte

Marius Ştefan Aldea a publicat, de curând, volumul de versuri “Poetul străzii@yahoo.com”, Editura Magia Mix. “Marius Ştefan Aldea scrie cu prospeţime şi nerv, fiind inedit şi-n elegie şi-n sudalmă: („placenta mă-sii de treabă”). Tipul e frust şi fragil, emanând juvenilitate dinesciană: „Dar lasă prietene, lasă bă,/ că într-o bună zi n-o să se mai facă noapte/ şi n-o să mai avem negură-n vene”, a scris Horia Gârbea. Andra Rotaru a dialogat cu Marius Ştefan Aldea, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro despre acest volum.

Sunt poeme imaginare sau poeme pe care vreun hacker le-ar găsi la adresa ta de mail?

Majoritatea poemelor sunt  imaginare, dar dacă vreun hacker şi-ar băga nasul in adresa mea de mail ar vedea că unele poeme au fost trimise cu adevărat. De exemplu, “mail către Marta”, mailurile către prietenii şi fraţii mei sau mailul către poetul Dan Mircea Cipariu şi ar mai fi câteva. În orice caz, când le-am scris a existat intenţie poetică, a existat conştiinţa scrierii unui poem. Dar sunt câteva poeme/mailuri care, din câte ştiu, nu au ajuns, din păcate, la Nichita, Bacovia, Eminescu, mama lui Coşbuc, Frida Kahlo, Sylvia Plath, Andre Breton, Tom Waits, Esenin, Mircea Dinescu, meşterul Manole etc. nu de alta, dar nu le cunosc adresele de mail, că le-aş fi trimis bucuros.

Iei subiecte aparent vetuste şi le adaptezi unei contemporaneităţi pe care o prezinţi cu toate cutumele ei ştiinţifice, tehnice sau imorale.

Da, păi gândiţi-vă numai la mailul primit de la mama lui George Coşbuc. Saraca mamă îmi scrie mie (eu fiind prieten şi coleg cu fi-su) disperată că fiul ei aflat la vârsta studenţiei refuză să dea pe-acasă (“şi george nu mai vine”), refuză să îşi ţină mobilul deschis, refuză să îşi facă id de messenger pentru a comunica cu propria-i mamă, refuză “toate beneficiile progresului” iar doamna Coşbuc, ca orice mamă grijulie, îmi scrie mie şi mă întreabă de chirie, de vreme, îmi spune să ne îmbrăcăm gros, să avem grijă de noi, să nu mai fumăm, să mâncăm din când în când câte o masă caldă la cantină, să nu mai pierdem nopţile cu cititul, se interesează chiar şi de activitatea noastră literară (“v-a publicat vreo editură poeziile/ ori vreo revistă s-a interesat de voi?”). Ideea refuzului amintit mai sus, ca de altfel ideea întregii cărţi, are oarecum un gust nostalgic, de Eu pierdut în plin progres tehno-ştiinţific; poezia va exista mereu în om, dar de cele mai multe ori omul postmodern o sufocă şi avem nevoie de ea, pentru că altfel… progresăm noi, dar progresăm în regres, dacă mă pot exprima aşa. De aceea am şi vrut să fac o adresă de mail într-o carte de poezie, să nu uităm că poezia e în toţi, adică să nu uităm că suntem vii.

Până şi o anumită latură romantică devine un bun prilej de a te autoironiza sau de a exorciza din tine sensibilitatea, în înţelesul ei împământenit. Din spatele căsuţelor electronice, lucrurile se văd altfel?

De la bun început mi-am asumat un ton, acela de băşcălie, pe care l-am păstrat până la final, chiar şi în mailurile de dragoste. Mi s-a părut normal să păstrez acelaşi registru. Dar în spatele căsuţelor electronice eu rămân ce-am fost, romantic. J

Cât rişti în poezie?

În acest proiect de poeme tip mail am riscat destul de multe pe diferite planuri. Eu locuiesc în Timişoara şi am citit câteva poeme din carte la Cenaclul Pavel Dan, cartea a fost bine primită, dar pe alocuri oamenilor li s-a părut că se instalează poanta/bancul şi pe bună dreptate. Pe de altă parte, am avut o lectură din aceeaşi carte în cadrul Marii Adunări Folk, la care au fost prezenţi oameni de bun simţ, dar majoritatea neavizaţi în ale literaturii, succesul a fost fantastic. Cum spuneam mai sus, poezia este pentru toţi şi în toţi, faptul că oamenii au râs şi s-au simţit bine pe textele mele nu face decât să mă bucure. Sunt dispus să risc multe, numai aşa poţi reuşi (cu ceva noroc) ca tot mai mulţi oameni să se regăsească în ceea ce faci.

Şi am mai riscat cu ceva în această adresă de mail. Acum un an şi mai bine Marius Ianuş a publicat pe Hyperliteratura “Mail către un tânăr poet în căutare de stil”, cred că i-a plăcut foarte mult poemul de l-a pus la recomandate, dar l-a şters imediat ce a citit pe Reţeaua Literară “Mail către poeţii ultimei generaţii”, poem în care există nişte versuri ca “nu vă supăraţi/ dar nu-mi plac marius ianuş/ savatie sau ţupa”. Am riscat să îmi fac duşmani într-un mod gratuit, pentru că dacă nu mi-ar fi plăcut poeţii cu pricina nu aş fi fost chiar atât de lipsit de stil încât să o spun într-un poem. Acest proiect este alcătuit din poezie depersonalizată. Cu siguranţă au existat oameni care, citind mailul către poeţii ultimei generaţii, şi-au regăsit propriile lor păreri şi preferinţe în materie de poezie actuală. Ideea mailului a fost de a pune cititorul pe gânduri, ce îi place şi ce nu îi place la poezia poeţilor contemporani şi nu de a face eu afirmaţii. Dar uite că nu a fost înţeleasă treaba.

Am doar 23 de ani, deşi această carte a fost mai mult un experiment, un exerciţiu poetic, de altfel important pentru evoluţia mea ca poet, consider că sunt într-un continuu risc. Sper doar ca în câţiva ani să confirm faptul că nu am riscat degeaba.

În ce fel ţi-a modificat structura cărţii, modalitatea de a scrie poemele? Sunt în vreun fel poemele tributare construcţiei volumului?

Am scris luni bune aceste poeme fără să îmi treacă prin cap să fac o carte din ele, mai ales o adresă de mail într-o carte. Într-o zi mi-a venit ideea să le grupez în 3: Inbox, Sent şi Trash(aici aveam să le arunc pe cele răutăcioase şi spurcate) exact ca o adresă de mail, am vrut să fac si Spam-uri, dar m-am gândit să nu exagerez. Ca să răspund la întrebare, scrierea poemelor a fost independentă de structura cărţii.

“Trash”, al treilea capitol al volumului “Poetul străzii@yahoo.com”, Editura Magia Mix (2010) are un limbaj mai dur. Există vreun poet care te-a influenţat sau te-a inspirat în momentul scrierii acestui volum?

Ei, în perioada aia citeam mult Boris Vian, dar nu cred să aibă vreo legătură întrucât Vian mi se pare un scriitor cu un limbaj cuminte, chiar poetic în “Spuma Zilelor” ; dar se întâmplă ca atunci când ne facem curăţenie în adresa de mail să ştergem mesajele mai puţin frumoase, să aruncăm ce nu ne interesează sau ce ne enervează.  Prin “Trash” am vrut să subliniez autenticitatea acestei adrese de mail de natură poetică. Dacă volumul nu ar fi fost structurat ca atare, probabil că aceste poeme ori ar fi fost trecute printr-un periaj al autocenzurii ori ar fi fost eliminate. Oricum, aici se găseşte “Mail către un tânăr poet în căutare de stil”, poem care dă greutate acestui anemic ultim capitol al cărţii.

Ai mai primit mailuri după apariţia cărţii?

Am mai primit mailuri, dar de data asta eram anunţat de vreo cronică-recenzie. Din păcate cartea nu a primit prea multă atenţie, în afară de Horia Gârbea, Şerban Tomşa, Catia Maxim eu nu ştiu ca presa literară să fi scris despre acest volum. Acum îl iau, îl răsfoiesc şi mă gândesc că are multe cusururi, este o carte asupra căreia nu am intervenit, nu am schimbat nimic, a fost totul scris la foc de kalaşnikov, mi-a plăcut aerul ăsta de trupă de garaj, neîngrijit, dar, zic eu, plin de farmec.  Şi faptul că a fost publicat la o editură pentru diaspora din America îl face un volum-fantomă, cartea nu s-a bucurat de o difuzare normală. Cine ştie, dacă va exista vreo reeditare cartea va arăta, cu siguranţă, altfel.

Ce va urma?

Îmi place să mă joc de la carte la carte, dacă în “Poetul.străzii@yahoo.com” am făcut o adresă de mail într-o carte, în “Iona îl aşteaptă pe Godot” apărută la editura Marineasa am încercat să realizez o piesă de teatru într-un volum de poezie (cred că un regizor bun ar putea face un spectacol frumos din asta).

În prezent fac la Timişoara o revistă de literatură tânără, se numeşte SubCultura –kalaşnikov de idei- apare lunar şi o distribuim prin birturi şi cămine studenţeşti în ideea de a le face tinerilor cunoştinţă cu scriitori tineri şi vii.

Cât despre prezentul poeziei mele, am terminat de scris şi de dichisit “Simfonia frânei” (deja multe poeme din acest manuscris au apărut prin reviste ca Orizont, Litere, Vatra, FeedBack) pe care sper să o public la o editură care să îşi facă bine treaba, pentru că am muncit mult la ea şi, cred eu, propune o abordare poetică proaspătă şi originală.

De asemenea, lucrez la un proiect nou “Damigeana cu fluturi” (structurat deocamdată tot pe 3 parţi: amintiri din copilarie, amintiri din/despre femeie, amintiri din prezent). Pe zi ce trece,  proiectul prinde forţă şi consistenţă.

Asta va urma.

Număr de vizualizări :2724


5 Comments to ““Am riscat să îmi fac duşmani într-un mod gratuit””

  1. […] O discuţie cu Andra Rotaru despre cartea mea “Poetul.străzii@yahoo.com” pe AgenţiaDeCarte.ro […]

  2. Mihabella spune:

    imi place foarte mult interviul, imi plac raspunsurile tale ferme, la obiect, fara parrtz-partzuri!
    te pup.
    multa bafta!

  3. Adrian Suciu spune:

    Marius Stefan Aldea si George Asztalos sint, de departe, cei mai nedreptatiti debutanti ai ultimilor ani. Sigur, asta nu intereseaza pe nimeni. In principiu, literatura romana, mustind de poeti geniali, se poate lipsi cu usurinta de citeva talente, cine mai baga in seama? :))

  4. aleks spune:

    Subscriu la ce a zis Adrian Suciu. Un poet cu nerv care aduce un suflu proaspat in poezie si care merita mai multa apreciere. Felicitari pentru interviu!

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro