Astăzi, 29 noiembrie 2010, ora 20:00, în sala Operei Naţionale Bucureşti va avea loc concertul extraordinar al Misiei, una dintre cele mai bune voci ale fado‐ului din istorie. Evenimentul este organizat de PLAI, în parteneriat cu Ambasada Portugaliei în România.
Misia este considerată una dintre cele mai bune voci ale fado‐ului din istorie, o demnă urmaşă a Amaliei Rodriguez. Un pionier, un spirit liber – Misia este mai mult decât o simplă interpretă. Misia este cea care duce tradiţia portugheză mai departe, este o adevărată ambasadoare a muzicii recunoscută în întreaga lume, mărturie în acest sens stând toate ordinele, distincţiile, medaliile şi premiile pe care le‐a cucerit. A fost recompensată, de‐a lungul timpului, cu Medalia Ordinul de Merit al Portugaliei, Marea Medalie Roşie a oraşului Paris, Ordinul Artei şi Literelor din Franţa, Premiul Criticilor Muzicali din Germania, Premiul Festivalului Internaţional de Film de Artă şi Pedagogic, Marele Premiul al Academiei Charles Cros şi multe altele.
De curând, Misia a fost distinsă şi cu prestigiosul premiu Carosone, acordat celei mai bune interpretări de muzică napoletană, premiu care îi va fi înmânat în luna decembrie a anului curent. De asemenea, Misia a început înregistrările la cel de‐al zecelea album din cariera ei prodigioasă, “Senhora da Note”.
Revenirea Misiei în România va reprezenta promovarea celui mai nou material discografic al acesteia – dublul album „Ruas”. Un dublu album complex, complet, unde ne sunt prezentate străzi (asta înseamnă „ruas”): străzile vieţii, străzile tristeţii, străzile iubirii, strazile absenţei, străzile tuturor străzilor, străzile destinului, străzile fado – străzile pe care ne mişcăm fiecare dintre noi, până la ultima suflare. Străzile – aceste locuri de trecere, de întâlnire şi de despărţire, pe care le traversăm zilnic încercând să ne trăim viaţa.
În primul CD al albumului, „Lisboarium”, Misia a visat la Lisabona de departe, gândurile sale fiind încărcate de saudade – acel sentiment unic, intraductibil, pe care doar fado‐ul portughez poate să‐l exprime; singurătate, tristeţe, melancolie şi dor deopotrivă – acea saudade pe care Misia o resimţea după trei ani petrecuţi în Paris.
Albumul reprezintă un inventar subiectiv al oraşului, o alegere a cântecelor şi poemelor, care povestesc şi reflectă această lume urbană şi îi pătrund secretele. Genul principal este fado, fiind explorate două alte sunete specifice Lisabonei: Marchas de Lisboa şi lamentările capo‐verdiene atât de similare fado‐ului în problemele pe care le tratează.
Al doilea CD al albumului, „& Tourists”, reflectă călătoriile care au format şi modelat sensibilităţile muzicale ale Misiei de‐a lungul a 20 de ani. CD‐ul aduce împreună munca artiştilor din culturi muzicale diferite, dintre cele mai neaşteptate, fiecare cu sensibilitatea, experienţele şi traiectoria sa distinctă. Fie că se îndreaptă către Nine Inch Nails (Hurt), Joy Division (Love will tear us apart), cântăreţul de flamenco Camaron de la Isla (Como el agua), Barbara (Attendez que ma joie revienne ‐ Wait for my joy to return), Dalida (Pour ne pas vivre seul ‐ To not live alone), Cuco Sanchez (Fallaste corazon) sau Peppe Servillo („Avion Travel”), cu un cântec napolitan ori colegi de breaslă cu care cântă în duet (Agnčs Jaoui, Kudsi Erguner sau acordeonistul Daniel Mille) sau doar se alimentează cu piese din repertoriul lor, Mísia înaintează pe calea pe care a ales‐o, explorând noi orizonturi modelate de aceleaşi sentimente ca şi fado şi reamintindu‐ne că, deşi există nenumărate genuri muzicale, în final, există un singur cântec: cântecul sufletului ‐ un cântec universal.
