Adevăr sau provocare?: „Stieg Larsson, autorul trilogiei “Millennium”, a furat de la italianul Alberto Ongaro?”

oct. 24th, 2010 | By | Category: Postcard

Scriitorul şi jurnalistul Alexandru Petria a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text care ar putea aduce o nouă perspectivă asupra operei lui Alberto Ongaro care, în opinia sa, a fost pastişat de către scriitorul şi fostul ziarist suedez “incomod” Stieg Larsson. Larsson, decedat la 50 de ani, a devenit peste noapte un fenomen de amploare mondială, cu vânzări de 40 de milioane de exemplare. Întrebările pe care şi le pune Petria, “A citit Stieg Larsson “Umbra locuită” a lui Ongaro?”, şi răspunsurile pe care şi le dă “Avea cum. Avea ocazia. Dacă, da (ceea ce nu mai avem cum să aflăm, suedezul a dus în mormânt răspunsul), atunci l-a furat pe Ongaro.”, pot deveni o sursă de cercetare şi de confruntare viitoare a operelor celor doi autori valoroşi, precum şi o dispută internaţională a acestui caz. Redăm, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, textul dezvăluire semnat de Alexandru Petria:

“Am citit cu plăcere romanul “Bărbaţi care urăsc femeile”, prima parte din trilogia ”Millennium”, a suedezului, un fost ziarist incomod. L-am cumpărat recent la preţ promoţional împreună cu “Gazeta Sporturilor”. Iniţial am privit romanul cu circumspecţie, din cauza succesului său comercial, zgândărit de suspiciunea că faima i se datorează în principal unei magistrale campanii de marketing. Cât şi faptului că autorul a murit la 50 de ani, subit, după o criză cardiacă, înainte de a-şi vedea publicate tomurile ce însumează 1935 de pagini, devenind, după o expresie cunoscută, “un mort frumos”, ceea ce a impulsionat vânzările pe considerente psihologice uşor de înţeles. Cele 40 de milioane de exemplare vândute din trilogie au făcut să se discute  despre Larsson ca despre al doilea fenomen suedez de amploare mondială, după ABBA. În ţările nordice doar Biblia a înregistrat vânzări ca romanele lui.

Fermecat realmente de tăietura aproape de perfecţiune a frazelor scriitorului, de talentul său de povestitor, am ignorat pe moment o senzaţie de déjà vu, care părea să se amplifice în mine, când eram atent la raţionamentele lui Mikael Blomkvist, personajul principal din “Bărbaţi care urăsc femeile”, ziarist ca şi Larsson, care cercetează povestea unei fete de 16 ani, dispărută în urmă cu 40 de ani, Harriet Vanger, anchetă rămasă nesoluţionată de poliţie. Mikael Blomkvist reuşeşte să finalizeze cazul. Şi chiar s-o descopere pe  Harriet Vanger în viaţă, ascunsă în Australia. N-a fost o crimă cum s-a crezut, în schimb alte femei au fost omorâte de un cuplu de criminali în serie, tată şi fiu, iar Harriet Vanger a stat atâţia ani departe de casă, neştiută aproape de nimeni, de teama ucigaşilor care îi erau rude.

N-o să povestesc acţiunea romanului. O să mă opresc la ce mi-a dat din start senzaţia de déjà vu, apoi certitudinea de déjà vu. Ziaristul  Mikael Blomkvist descifrează misterul extrem de ingenios datorită unei fotografii din ziua dispariţiei Harrietei Vanger, realizate de un fotoreporter. În ea se vede o fată blondă de 16 ani, Harriet, pe o stradă, în timpul unei serbări, cum se uită speriată spre celălalt trotuar. Lângă ea se mai află o tânără femeie, în trecere prin Hedestad, care fotografiază chiar trotuarul spre care priveşte speriată Harriet Vanger, spre acelaşi unghi. Mikael Blomkvist îşi imaginează că Harriet l-a văzut pe cel care i-a provocat dispariţia, şi cu fotografiile obţinute de la femeia de lângă fată dezleagă misterul. O fotografie duce la clarificarea unui amănunt intrigant dintr-o altă fotografie şi la rezolvarea unui caz.

Terminând lectura cărţii, am început să mă documentez. Am tastat pe Google alăturat numele Stieg Larsson + Alberto Ongaro. Nimeni n-a observat vreo legătură între cei doi, nici o urmă. Am încercat, dar n-am reuşit, să iau legătura cu romancierul italian Ongaro. Fiind mai în vârstă, este născut în 1925, probabil că nu este obişnuit cu netul şi n-am aflat o modalitate electronică de contact. Iar de telefonat prin Italia la întâmplare mi s-a părut cam peste mână. Oricum, sunt convins că italianul n-a citit cartea suedezului, pentru că altfel n-avea cum să tacă şi presa să nu declanşeze un scandal de proporţii.  Precis o să-l caute colegii ziarişti după această dezvăluire în premieră mondială din “Agenția de Carte”. Dintre romanele lui Ongaro, ziarist ca şi  Larsson, corespondent la prestigioasa revistă  ”L’Europeo” amintesc: ”Il complice ”(1965), ”Un romanzo d’avventura” (1970), ”La taverna del doge Loredan” (1980), ”Il segreto di Caspar Jacobi” (1983), ”La partita” (1985), ”L’ombra abitata” (1987), ”Interno argentino” (1990), ”Passaggio segreto” (1993), ”Hollywood Boulevard” (1997), ”Il segreto dei Segonzac” (2000), ”Rumba” (2002), ”La strategia del caso” (2003), ”Il ponte della solita ora” (2006), ”La versione spagnola” (2007) și „La maschera di Antenore”(2009). După ”La partita” s-a turnat un film în care a jucat Faye Dunaway.

Să trec la legătura dintre Stieg Larsson şi Alberto Ongaro. Ultimul, în romanul “Umbra locuită”/ ”L’ombra abitata”,  publicat şi la noi la editura “Echinox” din Cluj, în 1991, într-o colecţie coordonată de regretatul Marian Papahagi, narează despre o fată dispărută, după cronologia textului, cu 27 de ani în urmă. Lui Rose Laffite i s-a pierdut urma în mai 1958, în Parisul lui Yves Montand, Sartre, Malraux şi Gérard Philipe, iar problema dispariţiei este elucidată tot pornind de la o fotografie, care ne pune pe urmele altor fotografii, surprinse de al doilea fotograf, iar în una, pe trotuarul de vizavi, unde este surprinsă  Rose Laffite împreună cu iubitul, se află viitorul ei ucigaş. La Ongaro fata căutată chiar moare. La ambii prozatori, criminalii se sinucid. Când am citit, cu mulţi ani în urmă,  “Umbra locuită”, roman valoros, m-a surprins tocmai această ingenioasă şi memorabilă soluţie auctorială, misterul elucidat de fotografiile a doi fotografi, aflaţi în acelaşi loc, apăsând declanşatoarele aparatelor fotografice cu frenezie în acelaşi timp.

A citit Stieg Larsson “Umbra locuită” a lui Ongaro? Avea cum. Avea ocazia. Dacă, da (ceea ce nu mai avem cum să aflăm, suedezul a dus în mormânt răspunsul), atunci l-a furat pe Ongaro. Şi succesul lui Larsson are la bază şi extraordinara idee cu fotografiile, pe care stă, de fapt, o parte a osaturii intrigii din “Bărbaţi care urăsc femeile”. Trebuie să menţionez că Ongaro a fost tradus într-o mulţime de limbi, fiind deosebit de apreciat în Italia.”

Alexandru PETRIA

Număr de vizualizări :6074


24 Comments to “Adevăr sau provocare?: „Stieg Larsson, autorul trilogiei “Millennium”, a furat de la italianul Alberto Ongaro?””

  1. […] aici  http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/adevar-sau-provocare-%E2%80%9Estieg-larsson-autorul-trilogiei-%… categoria: articol / eseu […]

  2. S-ar putea ca ei să fi scris concomitent despre acelaşi lucru. Înainte de 89, mi s-a întâmplat să scriu ceva atât de apropiat de „Pe culmile disperării” încât, după ce volumul lui Cioran a apărut în România, am aruncat o tonă de manuscrise – exagerez, nu o tonă, dar vorba vine.

  3. Alexandru Boris Cosciug spune:

    Desi nu am citit nici una dintre cele doua carti analizate aici, as avea cateva intrebari:
    – Povestea din carti se bazeaza sau nu pe un adevar trait?
    – La Orega fata era disparuta de 27 de ani, iar la Larson de 40 de ani. Diferenta dintre aparitii este apropiata de perioada de 13 ani?
    – Tehnica de descifrare a unui caz pe baza a doua fotografii a fost candva utilizata intr-un caz de disparitie de persoane, indiferent de sexul persoanei si de locul producerii evenimentului?
    – Tinand cont de faptul ca Larson s-a afirmat repede, mai exista si alte lucrari ale lui care sa poata fi comparate cu ale altor ziaristi, pentru a vedea daca el practica furtul informational?
    – Mai sunt in lume cazuri in care diversi ziaristi, informati despre acelasi caz real, sa fi dezvoltat lucrari literare de fictiune?
    Observatie: Faptul ca cei doi au fost ziaristi s-ar putea sa fi avut aceeasi sursa de inspiratie, pe care fiecare a „imbracat-o” cu imaginatia lui, dar in perioade diferite, probabil date de momentul informarii.
    Indiferent de ce turnura va avea cazul, puterea de penetrare si de analiza a celor doua texte este remarcabila la domnul Alexandru Petria, tot jurnalist si scriitor, pentru care merita felicitari.

  4. Alexandru Petria spune:

    Alexandru Boris Cosciug, este foarte interesanta observatia.

    Dancus, italianul si-a scris mai repede cartea…

  5. Dar dacă nu au ştiut unul de altul?

  6. alexandru petria spune:

    Tot ce se poate. Este o treaba ciudata.

  7. Doina Craciun spune:

    Cred ca Eva Gabrielsson este singura persoana care ar putea face lumina in acest caz.. Dar cum nu cred ca ar putea avea vreun interes, in acest sens, ma indoiesc ca o va face.
    Parerea mea este ca Larson a fost un foarte bun cititor cu o capacitate extraordinara, de selectie si de sinteza ,stiind astfel ce sa adune iar „meritele” celelalte sunt exclusiv ale Evei. As avea foarte multe de spus, am citit aceste romane dar ma limitez la atat. Sunt numai o foarte pasionata cititoare si nu-mi pot permite sa emit ipoteze de cunoscator in ale scrisului.

  8. Doina Craciun spune:

    * Larsson. Imi cer scuze! Si pentru vreo doua virgule nepuse sau puse aiurea. Asta este, ce sa zic? Se vede ca-s de formatie „realista” si nu „umanista””.

  9. Vasilica Ilie spune:

    Despre cartile celor doi ziaristi-scriitori, nu ma pot pronunta fiindca nu le-am citit dar te pot felicita, Alexandru Petria, ca ai descoperit in scrierile lor asemanari de idei si imagini. Mai mult nu pot spune decat ce au spus si antecomentatorii mei.

  10. Alexandru Petria spune:

    Multumesc Vasilica Ilie

  11. CONSTANTINESCU MARIANA spune:

    D/LE PETRIA,
    îmi împrumutați aceste două cărți?
    După ce le voi citi , veți avea și părerea mea.

  12. […] Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/adevar- […]

  13. Alexandru Petria spune:

    Mariana, cartea italianului trebuie sa fie prin biblioteci. Iar a suedezului este in librarii.

  14. Revin după 10 ani (“la jumate” din după 20 de ani – cartea lui Alexandru Dumas), dar anul acesta am descoperit un aparent furt al lui Charles Darwin (spun aparent deoarece cu siguranţă el nu a citit Biblia), pe baza căruia am emis Teoria mitocondrială a Creaţiei, Evoluţiei şi Involuţiei:
    1. BIBLIA: “Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă, ‘Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul’. Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul.” (Geneză 11.6-8).
    2. Charles Darwin: “În februarie 1837, chiar înainte de a naviga pe Beagle – Charles Darwin a scris surorii sale Caroline, discutând ideea lingvistului Sir John Herschel că limbile moderne ar descinde dintr-un strămoş comun. Dacă într-adevăr era cazul, se punea sub semnul întrebării întreaga cronologie BIBLICĂ a lumii şi a rasei umane… Formarea de limbi diferite şi de specii distincte, şi dovada că ambele au fost dezvoltate printr-un proces treptat, sunt paralele într-un mod foarte curios.” (https://www.natgeo.ro/articole/natura/9467-s-a-inselat-darwin şi Charles Darwin – The Descent of Man).

    După ce în 2009 am emis Teoria Creaţiei Evolutive a omului (unde am fost aspru criticat şi de oamenii de ştiinţă şi de preoţi), noua mea teorie o găsiţi pe net, deocamdată fără critici, pe care le aştept:
    http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/teoria-mitocondrial-a-creatiei-evolutiei-si-involutiei
    Cu stimă şi respect pentru Alexandru Petria cu care am mai comunicat şi pe alte reţele de internet.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro