“My Own Private Idaho”

oct. 3rd, 2010 | By | Category: La Țintă!

ţi reciteşti un volum, scris sau creat cu mulţi ani în urmă este, poate, unul dintre acele lucruri care se aseamănă, într-un fel, cu revederea unui fost prieten drag. În ambele cazuri, nu ştii la ce să te aştepţi şi eşti pus în situaţia de a te reanaliza şi a fi, poate, mai obiectiv. Mai critic. Mai puţin indulgent cu traseul pe care l-a avut cartea sau respectiva relaţie de prietenie. Mai matur şi mai experimentat. Chiar dacă atât volumul anterior, cât şi prietenul de demult ţi-au fost apropiaţi cândva, te pot surprinde lipsa de afinităţi comune şi multiplele schimbări care şi-au făcut loc, în timp. Deci, cum e să te întorci în trecut, şi câte informaţii îţi poate furniza o astfel de reîntâlnire, despre tine, cel de acum? Ce ai putea să înveţi dacă ţi-ai trăi în câteva minute 50 de ani din viaţă?

Cu siguranţă, există un moment ideal pentru a citi şi a scrie anumite cărţi. Şi, pe cât de nepregătit eşti să recunoşti un astfel de moment, pe atât de aleatorii sunt coincidenţele favorabile.

O soluţie, atunci când realizezi, ca scriitor, că o carte nu a apărut într-un moment potrivit pentru cititori sau pentru tine, este regruparea textelor într-o antologie. Sau, în alte cazuri, apariţia lor în ediţii definitive. O astfel de reîntâlnire cu textul tău poate fi dureroasă în plan subiectiv, la o vârstă a maturităţii. Dar meritorie, şi încununând o carieră excepţională, în plan profesional. Unde ne simţim mai confortabil, însă?

Nu există foarte multe posibilităţi aici, de a simţi aceste prăpăstii emoţionale, pentru că ne-am obişnuit ca, după apariţia unei cărţi, să avem parte de o lansare-două. De câteva cronici, de câteva invitaţii la festivaluri. Mai departe, diferenţa o face timpul şi operele ce curg în acelaşi ritm alert sau mai greoi, dar a căror finalitate urmează, în mare, acelaşi traseu. Încă o carte, încă o editură testată, încă un blocaj în sistemele de difuzare şi de promovare. Nu e atât de mare distanţa temporală ce separă tinereţea de bătrâneţe. Dar e o imensă prăpastie între o tinereţe trăită aproape grobian, adunând şi peticind din ceva cu iz local, şi o tinereţe trăită în vâltoarea unor evenimente inedite, dimensioante după puterea omului de creaţie. Să aşteptăm, aşadar, cuminţi, reîntâlnirea cu noi sau să avem curajul să trăim acum această reîntâlnire? E distanţă doar de vreo 50 de ani, pentru cei ce au răbdare să aştepte.

Andra ROTARU

Număr de vizualizări :1959


One Comment to ““My Own Private Idaho””

  1. @) Andra Rotaru

    Frumos text, Andra. Eu as avea rabdare veo 50 de ani, dar nu stiu daca si timpul va avea rabdare!

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro