“Mutilare” de Dan Stanca

oct. 23rd, 2010 | By | Category: Eveniment

De curând, la editura Cartea Românească a apărut volumul Mutilare” de Dan Stanca, colecţia Proză”.

Dan Stanca repune în discuţie statutul omului contemporan dezrădăcinat, într-o lume desacralizată, lipsită de repere autentice. O amplă viziune apocaliptică leagă ultimele evenimente ale zilei de fapte − atestate istoric sau fabuloase − petrecute în subteranele unui trecut tenebros.

Mutilare sau castrare… Cine nu-şi aminteşte de “Răscoala” lui Liviu Rebreanu? De ţăranii care l-au pedepsit drastic pe fiul desfrânat al arendaşului Platamonu?

Dan Stanca aşază acelaşi supliciu într-o altă perspectivă. Între Bucureştiul anilor 2000 şi Transnistria anilor ’40 distanţa nu e chiar atât de mare. Acolo, comisarii sovietici prizonieri erau supuşi unui teribil tratament. Ceea ce s-a întâmplat odinioară a coborât însă, printr-o fatalitate de fier, în prezent.

“Mutilare” nu este doar schimbarea la trup şi la faţă a lui Horia, bărbatul mistuit de o pasiune supraomenească, ci este însuşi destinul unui popor. Un popor adânc mutilat atât în carne, cât şi în suflet. şi care nu reuşeşte să se vindece. Roman-dezbatere, “Mutilare” va stârni numeroase controverse, şi nu doar în lumea literelor.

“Dan Stanca e un eretic… promotor aproape singular al radicalismului spiritualist şi metafizic într-o literatură aflată sub zodia relativismului, el este în acelaşi timp un reprezentant de frunte al celei mai importante tendinţe din proza noastră postdecembristă: realismul vizionar şi apocaliptic… spiritualismul său ortodox cu derivaţii gnostice şi ezoterice se asociază cu un scepticism radical…”, a scris Paul Cernat.

“Neoexistenţialismul prin care a fost deja caracterizat îl aşază pe Dan Stanca în linia scriitorilor cu viziune. Aproape nimic din ceea ce i se poate reproşa nu mai riscă să tragă în jos balanţa receptării sale. Rămâne doar eventualitatea – din nefericire neglijabilă – ca lumea de azi să-şi schimbe radical traiectoria. Caz în care disperările lui n-ar mai fi şi ale celor care-l citesc.” (Tania Radu)

Dan Stanca s-a născut la 30 septembrie 1955, la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, secţia engleză-română. A debutat editorial în 1992, cu romanul “Vântul sau ţipătul altuia”. Alte romane: “Aripile Arhanghelului Mihail,” “Ritualul nopţii”, “Apocalips amânat”, “Ultima biserică”, “Muntele viu”, “Morminte străvezii”, “Ultimul om”, “Drumul spre piatră”, “Domnul clipei”, “Pasărea orbilor”, “A doua zi după moarte”, “Mila frunzelor”.

A primit de două ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru romanele “Apocalips amânat” (1998) şi “Drumul spre piatră” (2003). A fost nominalizat, tot în două rînduri, pentru aceeaşi distincţie literară, în 2001 şi 2006, pentru romanele “Domnul clipei” (pentru care i s-a decernat Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti) şi “Mut” (Editura Cartea Românească, 2006). În 1999, Fundaţia Flacăra i-a decernat Premiul pentru Proză.

Romanul său „Noaptea lui Iuda” a fost nominalizat de revista România literară pentru cea mai bună carte a anului.

În anul 2008, publică „Cei calzi şi cei reci, Editura Cartea Românească. Romanul a primit Premiul pentru Proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti.

Număr de vizualizări :1414


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro