“Ministerul durerii” de Dubravka Ugrešić, romanul nostalgiei apartenenţei

oct. 16th, 2010 | By | Category: Postcard

La Editura Polirom a apărut volumul Ministerul dureriisemnat de una dintre cele mai importante scriitoare contemporane din Europa Centrală şi de Est, Dubravka Ugrešić. Volumul a apărut în colecţia BIBLIOTECA POLIROM”. Volumul a fost tradus în peste 20 de ţări şi nominalizat la prestigioasele “Prix Femina” şi “Independent Foreign Fiction Prize UK”. Autoarea va fi prezentă în România la sfîrşitul acestei luni, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti.

Din pricina poziţiei sale critice faţă de excesele naţionalismului, care au condus la izbucnirea războiului din fosta Iugoslavie, în 1991, a devenit victima unei violente campanii de presă a fost numită „trădătoare”, „inamic public” şi chiar „vrăjitoare”. Hărţuielile îndelungate şi ostracizarea din viaţa publică au determinat-o, în cele din urmă, să părăsească definitiv Croaţia în 1993. De atunci locuieşte la Amsterdam.

Născută în 1949, în Kutina, Croaţia, Dubravka Ugrešić a urmat studiile Universităţii din Zagreb, cu dublă specializare în limba rusă şi în literatură comparată. Timp de douăzeci de ani a lucrat la Institutul de Teoria Literaturii în cadrul aceleiaşi universităţi, urmându-şi, de asemenea, cariera de scriitoare. Literatura rusă de avangardă i-a stârnit interesul şi, în cadrul unui program editorial internaţional, a redescoperit scriitori ruşi uitaţi, a publicat un volum de eseuri despre proza contemporană rusă şi diverse traduceri. De-a lungul anilor ’80, a publicat povestiri şi romane foarte apreciate de critica literară, printre care “Străbătând fluxul conştiinţei” (1988), distins cu prestigiosul premiu NIN. Din pricina poziţiei sale critice faţă de excesele naţionalismului, care au condus la izbucnirea războiului din fosta Iugoslavie, în 1991, a devenit victima unei violente campanii de presă a fost numită „trădătoare”, „inamic public” şi chiar „vrăjitoare”. Hărţuielile îndelungate şi ostracizarea din viaţa publică au determinat-o, în cele din urmă, să părăsească Croaţia în 1993. A continuat să lucreze la publicaţii europene şi să publice romane şi volume de eseuri, printre cele mai cunoscute numărându-se “Muzeul capitulării necondiţionate” (1998), “Cultura minciunilor” (1998), “Cititul interzis” (2003), şi a fost distinsă cu importante premii literare europene.

Ministerul durerii (2005) este un roman despre nostalgia apartenenţei, despre farmecul şi oroarea trecutului recent. Protagonista acestuia, Tanja Lucić, părăseşte Zagrebul devastat de război şi ajunge să predea limba şi literatura fostei Iugoslavii la Universitatea din Amsterdam unei grupe de studenţi, la rîndul lor exilaţi. Confruntată cu dificultatea de a găsi un teren comun pentru discuţii, Tanja transformă seminariile într-un program experimental de terapie literară, menit să exorcizeze demonii prezentului şi să redescopere o coeziune distrusă de război. Acest periplu al memoriei aduce la suprafaţă obiecte, gesturi, mirosuri şi gusturi uitate, dar şi răni nevindecate încă, ale căror consecinţe se vor dovedi fatale.

Număr de vizualizări :1458


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro