“Romanian Cultural Resolution”

sept. 30th, 2010 | By | Category: Eveniment

Astăzi, 1 octombrie 2010, ora 18:00, la Club Electro Putere (Calea București 56, Craiova), are loc vernisajul expoziţiei de artă contemporană Romanian Cultural Resolution”. Sub această titulatură sunt reunite două expoziţii: “O expoziţie în loc de titlu” (curator Mihnea Mircan) şi “Pictura figurativă în România, 1970 – 2010” (curator Mihai Pop). Expoziţia este deschisă în perioada 1 octombrie-12 noiembrie 2010. Proiectul a fost realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român.

Expoziţiile “O imagine în loc de Titlu” şi Pictura Figurativă în România, 1970-2010” fac parte din proiectul “Romanian Cultural Resolution” produs de către Centrul pentru cultură contemporană Club Electro Putere Craiova, în colaborare cu Institutul Cultural Român Berlin, şi prezentat în Werkschau Spinnerei din Leipzig în perioada 1 mai – 1 iunie 2010. “Romanian Cultural Resolution” cuprinde patru proiecte curatoriale semnate de Adrian Bojenoiu, Mihnea Mircan, Mihai Pop şi Magda Radu.

În cadrul expoziţiei “Pictura figurativă în România. 1970 – 2010” sunt reunite opere ale artiştilor: Ioana Bătrânu, Corneliu Brudașcu, Sorin Câmpan, Constantin Flondor, Adrian Ghenie, Gheorghe Ilea, Victor Man, Gili Mocanu, Șerban Savu, iar în cadrul expoziţiei “O expoziţie în loc de titlu”, artiştii Mircea Cantor, Anca Munteanu Rîmnic, Ciprian Mureșan, Ioana Nemeș, Miklos Onucsan, Cristian Rusu, Serge Spitzer.

“O imagine în loc de titlu”

Textul ‘Evangheliei după Ioan’ este transcris pe ‘copiuţe’, în pregătirea unui examen de maximă dificultate (Ciprian Mureşan); posteritatea – şi înscrierea artistului într-o viitoare istorie a artei – este invocată printr-o placă comemorativă sortită eroziunii (Miklos Onucsan). Ioana Nemeş spune istoria cumplită a exorcizării de la Tanacu în termeni care problematizează un spaţiu social mai amplu şi fac găsirea ‘vinovaţilor’ un proces mai complicat, Cristi Rusu desenează riguros arhitecturi instabile, un soi de poetică a planurilor la care arhitectura construită nu are acces, iar culorile tricolorului, ale ţării tocmai părăsite şi ale brutalităţii ideologice care a dus la exil, devin obstacole pentru privire, ‘materializează’ interdicţia de a privi şi vorbi, în lucrarea lui Serge Spitzer. ‘O imagine în loc de titlu’ este o colecţie de obiecte în dezechilibru, care ating mereu alte ţinte decât cele pe care par să şi le fixeze, care urmăresc şi ratează, sistematic, elucidarea propriului simbol. Asta le face greu de arhivat, în răspăr cu modele de arhivă întrebuinţate în mod curent de istoria artei. Expoziţia încearcă să contureze o modalitate a arhivei în care imaginile, mai curând decât ‘textul’ care le-ar ancora într-o naraţiune politică ori culturală, îşi constituie propriul index. Rezistenţa lor la text, la explicaţia completă, este înţeleasă într-un sens care implică ori retrasează corespondenţele – omogene, cuprinzătoare – între subiecţi, obiecte, locuri şi lumi. Între o arhivă în care fiecare parte încorporează ori reflectă întregul, şi modelul invers, acel al Bibliotecii din Alexandria, unde conservarea coincide cu distrugerea, lucrările aduse împreună în această expoziţie ocupă un loc al privirii şi interpretării oblice: un nici-nici, o dublă negaţie.

“Pictura Figurativă în România, 1970 – 2010”

Expoziţia prezintă o selecţie a picturii figurative din România ultimilor 40 de ani, incluzând artişti care s-au remarcat de-a lungul timpului prin angajamentul pentru mediul picturii. Lucrările Ioanei Bătrânu, lui Corneliu Brudaşcu, Sorin Câmpan, Constantin Flondor şi Gheorghe Ilea – activi şi înainte de 1989 – îşi păstrează intensitatea până astăzi şi pot contribui la o înţelegere mai nuanţată a acelei perioade. Ele fac vizibilă o dublă îndepărtare: sunt create la distanţă de pictura oficială a vremii şi nu participă la mimetismul noilor modele din pictura internaţională de după 1989. În majoritatea cazurilor, lucrări esenţiale ale acestor artişti nu au ieşit din ateliere, iar după 1989 au rămas nevalorizate cultural şi comercial. Ele pot fi repere pentru o istorie încă nescrisă a scenei de artă româneşti. Odată cu sfârşitul anilor ‘90 apar artişti precum Adrian Ghenie, Victor Man, Gili Mocanu şi Serban Savu care conectează neofigurativul la istoria artelor, dar şi la valorile spaţiului în care trăiesc şi lucrează; pictura lor descrie deseori tranziţia socială cu focus pe ambiguitatea istoriei recente şi poate fi subordonată – ca în cazul lui Victor Man – conceptului “The place I’m coming from”.

Club Electro Putere (CEP) este un centru de artă şi cultură contemporană, înfiinţat în 2009 de către Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu. Activitatea CEP este interesată de analiza practicilor umane contemporane concentrate în jurul manifestărilor cu caracter cultural. Scopul centrului este de a favoriza schimburile culturale interumane prin punerea în contact a diferitelor niveluri ale realităţii şi expresiei. Acţiunile culturale ale CEP problematizează statutul culturii contemporane, urmărind decodificarea formelor de expresie şi comunicare existente, pentru a produce şi promova structuri narative alternative.

Sponsorii expoziţiei: Electroputere S.A., Robexpert

Număr de vizualizări :1738


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro