Festivalul Naţional de Teatru, ce se va desfăşura în perioada 30 octombrie – 7 noiembrie 2010, a ajuns la cea de-a XX-a ediţie. Anul acesta, la FNT vor participa numeroşi invitaţi de renume din străinătate. Printre aceştia, regizorul american Lee Breuer va fi prezent la FNT 2010. Pe lângă spectacole de teatru, FNT 2010 este completat cu dezbateri, conferinţe, întâlniri, lansări de carte, filme despre teatru şi dans.
Regizorul american Lee Breuer este una dintre cele mai valoroase personalităţi teatrale ce vor fi prezente în noiembrie la Bucureşti, în cadrul modulului “Dezbateri, Conferinţe, Întâlniri” al FNT. Lee Breuer a participat la scrierea unei pagini importante din istoria teatrului american. Fie că a lucrat alături de Mabou Mines Theater Company din New York, teatru la fondarea căruia a participat în 1970, fie că a colaborat cu alte companii, Breuer a creat spectacole experimentale, neconvenţionale, inovatoare, recunoscute de către critică şi premiate.
Continuând seria întâlnirilor cu personalităţi marcante ale teatrului internațional, precum Richard Foreman, Richard Schechner, Hans Thies Lehmann, Aleks Sierz ș.a. care au susţinut la ediţiile trecute ale FNT importante conferinţe, selecţionerul Cristina Modreanu a invitat şi în acest an creatori şi teoreticieni recunoscuţi, care să prezinte istoria teatrului aşa cum au trăit-o.
Lee Breuer este regizor de teatru şi film, poet şi teoretician. Activitatea sa a început în anii ’70, când a fondat, alături de Philip Glass, Ruth Maleczech, JoAnne Akalaitis, David Warrilow şi Frederick Neuman, Mabou Mines Theater, companie alături de care a cunoscut cele mai mari succese. Seria Animaţiilor, care a cuprins spectacole jucate la Muzeul Guggenheim, Muzeul de Artă Modernă sau Muzeul Withney, „Haji” (1983), „poemul performativ” inspirat de experienţa extrem de personală a interpretei Ruth Maleczech, „Lear” (1988), cu distribuţie exclusiv feminină, sunt câteva dintre spectacolele care l-au adus pe Breuer în centrul teatrului experimental din New York.
Alte spectacole, precum: „The Tempest / Furtuna”, „Gospel at Colonius / Gospel la Colonus”, „Doll’s House / Casa păpuşilor” după Ibsen, „Peter and Wendy / Peter şi Wendy” după Peter Pan al lui J.M. Barrie sau „A Prelude to Death in Venice / Preludiu la Moarte la Veneţia” după propriul text, i-au adus consacrarea internaţională.
Cavaler al Artelor în Franţa, laureat a numeroase premii Obie, câştigător al celor mai prestigioase burse de creaţie din lume, autor a peste 20 de volume, Lee Breuer a adăugat carierei sale și activitatea de profesor. A predat la Yale University School of Drama (1986-99); Stanford University (1995-99); UC Santa Cruz (1994); Arizona State University West (1992-93) şi Harvard University (Writers and Directors Seminar – 1981).
După ce în 2008 şi 2009 a fost „senzaţia” festivalului de la Edinburg cu spectacolele „Doll’s House” şi „Peter and Wendy”, în acest an a fost invitat să refacă „Gospel la Colonus” după Oedip la Colonus, unul dintre cele mai mari succese ale sale. Realizat în 1983 şi reluat apoi de 12 ori în diverse teatre sau pentru diferite festivaluri, spectacolul i-a adus lui Breuer nominalizări la premiile Tony, Pulitzer, Grammy, NAACP şi Emmy, dar şi numeroase premii ale criticii peste tot în lume.
După Edinburgh, Lee Breuer va avea două zile de întâlniri cu publicul la București, prima fiind o prezentare a carierei sale în teatru, iar cea de a doua, o introducere a proiecției filmului realizat după spectacolul său de succes Doll’s House / Casa păpușilor, făcută împreună cu actrița Maude Mitchell (interpreta rolului principal).
Lee Breuer face parte dintre cei 50 de regizori menţionaţi în volumul „50 key Theatre Directors” ce va fi lansat în cadrul ediţiei XX a FNT. Volumul, editat de Maria Shevtsova şi Shomit Mitter şi apărut la editura Routledge în 2005, este tradus în română de Anca Ioniţă şi Cristina Modreanu şi apare în 2010 la Editura Unitext în cadrul Colecţiei FNT.
În acest volum, criticul Gerald Rabkin spune: „Breuer a creat un teatru care absoarbe în mod conştient strategiile şi convenţiile mass media şi ale distracţiei populare. Acest teatru este adesea dens, eliptic, liric mai degrabă decât dramatic în mod convenţional şi, în cazul adaptărilor după clasici, controversat prin alegerile regizorale făcute. Ambiţia consecventă a lui Breuer a fost să conecteze teatrul american la vitalitatea culturii contemporane şi să ”aştepte poezia”, compusă din energia limbajului colocvial, din influenţe ale tradiţiei muzicale populare, şi din refractarea imaginilor media.”
